2017 – ANUL MARILOR DECIZII – ÎNTRE TEMERI ȘI SPERANȚĂ

2017
ANUL MARILOR DECIZII
ÎNTRE TEMERI ȘI SPERANȚĂ

Motto: „De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi rugându-vă, să le credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea, iar când staţi şi vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din Ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre”. Marcu, 11, 24-25

Am pornit de la acest îndemn al Apostolului Marcu, pentru că la începutul unui nou an singurul lucru aflat la îndemâna noastră este de a ne ruga neîncetat pentru pacea lumii, pentru întoarcerea oamenilor la credinţă şi pentru a ne da conducători luminaţi, care să apere drepturile naturale cu care a fost înzestrat omul la Creaţie: dreptul la viaţă, la libertatea de a alege, dreptul de a trăi în armonie cu natura şi legile Universului şi, nu în ultimul rând, dreptul de a spera.
Într-un articol publicat de Nicolas Tenzer (4 ian. 2017) în The Conversation, acesta preciza că: „Lumea nu a părut niciodată după cel de-Al Doilea Război Mondial, în ciuda izbucnirii unui cataclism nuclear în timpul Războiului Rece, la fel de periculoasă atât pentru pacea, cât şi pentru valorile dreptăţii şi libertăţii”. Într-adevăr, anul 2017 ne prezintă un tablou dezolant al lumii, care s-a transformat într-un câmp de ruine fumegânde şi de mase de oameni care pribegesc din loc în loc pentru a găsi un adăpost. Peste cincizeci de ani, istoricii care se vor apleca asupra acestei perioade vor consemna în cronici că momentul 2008 a debutat cu declanşarea crizei economice mondiale, urmată de „primăvara arabă”, euromaidanul din Ucraina, Brexitul şi ce va mai urma în 2017 – 2018, ca fiind zbuciumatul deceniu şi o turnură tragică şi periculoasă în istoria umanităţii, când viziunea prăpastiei nu a fost niciodată atât de aproape.
Alegerea preşedintelui Donald Trump în SUA inaugurează, sperăm, o nouă eră în politică într-un moment de expansiune multiformă şi ameninţătoare a Federaţiei Ruse, care ocupă tot mai mult agenda organizaţiilor internaţionale şi regionale. Federaţia Rusă, simţind că SUA şi Europa şi-au erodat influenţa prin neîncetatele lor rivalităţi şi confruntări în spatele „uşilor deschise”, după anexarea Crimeei, intervenţia energică în lupta împotriva ISIS în Siria, alături de Turcia, alegerea preşedintelui pro-rus în Moldova, incoerenţa şi lipsa de viziune a UE în domeniul Politicii de Securitate şi Apărare, va continua aplicarea strategiei lăsată moştenire de Ţarul Petru I de divizare şi vulnerabilizare a UE. În acest sens, ne putem aştepta la acţiuni şi operaţiuni menite să testeze seriozitatea angajamentelor NATO (activarea art. 5 din Tratatul privind apărarea mutuală), ca umbrelă de securitate pentru Europa, prin reluarea presiunilor şi ameninţărilor la adresa Ţărilor Baltice şi printr-o prezenţă militară activă şi provocatoare în zona Mării Negre.
Augurii par a-i fi favorabili, în condiţiile în care anul 2017 va fi un an greu pentru viitorul Europei, confruntată cu alegeri prezidenţiale în Franţa, cu alegeri parlamentare în Germania şi Benelux, cu alegerea noului preşedinte al Parlamentului European, cu o Italie în derivă după demisia premierului Renzi şi începerea negocierilor cu Marea Britanie, în contextul Brexit.
Anul 2017 este cel al definirii noilor principii care vor guverna relaţiile internaţionale şi de reîmpărţire a sferelor de influenţă între actorii globali: SUA, China, Rusia. În ceea ce priveşte Europa, aceasta a devenit un actor periferic, cel mult regional, care cântăreşte tot mai puţin în balanţa deciziilor la nivel planetar, atât din punct de vedere economic, financiar, militar, fiind nevoită să rămână captivă propriilor probleme şi provocări, la care trebuie să facă faţă.
Anul 2017 va fi un an decisiv pentru definirea unei politici americane în relaţia cu China şi cu întreaga zonă Asia – Pacific, decizii ce vor redesena harta geopolitică a zonei.
Să nu uitam că atât politica externă americană ce o va promova noul preşedinte, cât şi cea chineză sunt caracterizate de pragmatism, aşa că interesele economice şi financiare vor fi prioritare în faţa presiunilor belicoase ale strategilor militari. Este posibil ca în 2017 să se materializeze propunerea avansată de China (în 2015) la Manila, de transformare a cooperării economice Asia – Pacific într-o zonă de liber schimb, la care să adere şi ţări latino-americane riverane Pacificului (Mexic, Peru, Chile, Nicaragua, Costa Rica, Columbia), unde China şi-a plasat investiţii importante. Toate aceste mutări avansate de China pe harta geopolitică a lumii au în vedere menţinerea sa ca jucător global activ, în condiţiile în care se prognozează, cel puţin teoretic, o alianţă americano-rusă. Pentru Europa, anul 2017 este de cruce a destinului, când va trebui să găsească răspunsuri la numeroasele probleme care s-au acumulat de-a lungul anilor şi au fost ignorate ori tratate superficial şi fără viziune.

Pe lângă chestiunile legate de viitorul UE şi NATO, Europa trebuie să dea răspunsuri, prin măsuri convingătoare la creşterea şomajului în rândul tineretului (cota devenind mai mult decât îngrijorătoare, 18-28%); la spectrul unei crize economico-financiare profunde care va zgudui din temelii actualelele politici, inclusiv monetare; la problema migraţiei; relaţiile faţă de Turcia şi Rusia şi, nu în ultimul rând, viitorul relaţiilor cu noua administraţie americană şi cu Marea Britanie, în contextul Brexitului. La acestea se mai adaugă alegerea preşedintelui Parlamentului European şi preşedintelui Consiliului European şi adoptarea de măsuri radicale de reformare a instituţiilor şi puzderiei de agenţii care înghit sume importante din bugetul UE, fără a-şi dovedi utilitatea şi eficienţa.
Europa trebuie să dea răspunsuri şi la criza morală a liderilor şi instituţiilor ce gestionează banul public, printr-o mai mare transparenţă şi răspundere în faţa legilor, dar şi la întrebarea pusă tot mai des de cetăţenii ei, dacă mai este o Europa socială şi o Europa a cetăţenilor europeni pe care ar trebui să-i apere de ameninţări, provocări şi riscuri, aşa cum prevăd Tratatele de constituire a UE.
Pentru Europa 2017, problema prăbuşirii unor bănci importante devine o ameninţare îngrijorătoare şi un risc major la adresa securităţii continentului, evidenţiind mai mult ca oricând legătura dintre dimensiunea internă şi cea externă UE, a economicului cu geopolitica. Situaţia economico-financiară a zonei Euro este subiectul care preocupă atât mediul politic cât şi de afaceri european şi nu numai, conturându-se la orizont posibila ieşire din UE a Germaniei şi Italiei şi reîntoarcerea la protecţionismul economic, inclusiv limitarea circulaţiei capitalului şi forţei de muncă în interiorul UE. Cum se vor mişca banii şi aurul în 2017, ştiind că ei sunt sursa zavistiei, războaielor şi crizelor de tot felul? Am simţit pe pielea noastră aprecierea rapidă a dolarului după câştigarea alegerilor de către Donald Trump, tendinţa fiind de a ajunge la aceeaşi paritate cu euro, o menţinere la un nivel constant a francului elveţian şi a lirei britanice. Dar, supriză! Se observă câteva mişcări pe piaţa aurului care presupun existenţa unor strategii privind schimbarea rolului aurului în sistemul monetar al lumii. Date de ultimă oră indică faptul că proporţia de aur în rezerva Franţei este de 55%, 67% în Germania şi 72% în SUA.
Dacă tot ne-am ocupat de bani, să ne oprim şi la politicile BNR, care ar trebui să ţină seama de aceste ameninţări şi volatilităţi de pe pieţele financiar-bancare şi să ia măsuri urgente de repatriere a celor 60 tone de aur depozitate în Londra şi a rezervei de valută de circa 36 miliarde euro, depusă la FED, nu de alta, dar să nu aibă soarta Tezaurului depozitat la Moscova.
Cred că se impune un control mai activ şi responsabil din partea Parlamentului asupra activităţilor BNR şi o reglementare mai strictă a operaţiunilor acesteia cu depozitele de aur şi devize care nu sunt supuse analizei şi aprobării Parlamentului. Recent, mi-a reţinut atenţia o declaraţie a purtătorului de cuvânt al BNR, care încerca să ne convingă de justeţea măsurii luată de BNR de a schimba depozitul de 600 tone argint în 5 tone aur, argumentând că nu se justifică ocuparea tezaurului BNR cu asemenea cantitate de argint, în condiţiile în care piaţa argintului şi aurului este într-o creştere semnificativă. Nu se cunosc detalii asupra eficienţei şi oportunităţii acestei tranzacţii pentru finanţele României. Cred că se impune o invitare la comisia buget-finanţe a Camerelor reunite pentru a se analiza această situaţie şi informarea plenului cu rezultatul.
Însă prioritatea BNR este de a schimba actualele bancnote şi monezi cu altele noi cu inscripţionarea stemei României cu capul încoronat al acvilei, ceea ce ar presupune nişte costuri care nu ştiu dacă ar fi oportune în actualul context internaţional instabil şi imprevizibil.
Cred că şi această măsură ar trebui discutată în Parlament, cât şi oportunitatea menţinerii drept ţintă prioritară trecerea la euro. Da, se impune prudenţă în privinţa cheltuirii banilor publici, ştiind deja că ne pândeşte o criză economică şi financiară de o magnitudine de 40 de ori mai mare decât cea din 2008, potrivit experţilor în materie.
Cred că noul Parlament şi Guvern ar trebui, în regim de urgenţă, să muncească serios şi profesionist pentru a îndrepta eventualele greşeli ale tehnocraţilor, să revadă toate legile de organizare şi funcţionare a instituţiilor statului şi agenţiilor guvernamentale, pentru a le aşeza pe principiile eticii şi moralei ce trebuie să caracterizeze statul de drept şi democraţia, punând în centrul lor omul, cu drepturile şi libertăţile sale naturale, restabilindu-se încrederea în justiţie şi autorităţi. Mai mult ca oricând, preşedintele, Parlamentul şi Guvernul sunt obligaţi să colaboreze pentru a reface unitatea şi demnitatea cetăţenilor şi a ţării, să apere, aşa cum au jurat la preluarea mandatelor, integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa, Constituţia şi legile ţării, pentru prosperitatea şi pacea românilor. Este nevoie de o Românie unită care să-şi definească clar şi ferm locul şi rolul său în cadrul UE şi NATO, dar şi în relaţiile de parteneriat strategic cu SUA. Da, este nevoie la această cruce a destinului Europei şi a lumii să ne reafirmăm respectul de sine, să gândim mai mult la interesul naţional şi la protejarea patrimoniului economic şi spiritual, să reluăm negocierile cu vecinii noştri, inclusiv cu Federația Rusă, pentru a transforma şi valorifica poziţia la Marea Neagră într-un atuu geopolitic şi geoeconomic ce ar putea aduce o rază de speranţă pentru stabilitatea şi prosperitatea regiunii.
Cred că trebuie reluat dialogul şi consultările periodice cu Ungaria, pentru a clarifica problemele aflate pe agenda de lucru, însă amânate din lipsa soluţiilor avantajoase pentru ambele părţi.
În relaţia cu Turcia se impune o abordare prudentă ţinând seama că situaţia politică şi de securitate din această ţară este legată de evoluţiile din Orientul Mijlociu şi de o eventuală cădere a regimului Erdogan, atât la presiunea opoziţiei interne cât şi la cea externă. Acest tablou al situaţiei internaţionale, care se prezintă destul de tensionat şi instabil, impune pentru România ca pilonii de bază ai statului: economia, armata, diplomaţia şi serviciile de informaţii, să-şi stabilească strategii bine ancorate în realităţile geopolitice ale acestor vremuri de cumpănă, pentru a fi în măsură să le facem faţă cu bine.
Analiza făcută recent de domnul Călin Georgescu, înalt funcţionar ONU, la adresa stării de lucruri îngrijorătoare care ne vulnerabilizează apreciază că România nu este un stat, ci o corporaţie. Capitalul străin este cel care deţine 60% din activele ţării, peste 50% din profit şi, ceea ce este mai grav, stăpâneşte pârghiile strategice de condus ale ţării. Industria de petrol, gaze, distribuţia de energie, nu ne mai aparține… Industria ca atare, marile întreprinderi au fost distruse. Privatizarea s-a făcut în dezinteresul României… Şi a fost vândut pământul, cel mai grav lucru, de către cei care s-au perindat la conducerea Ministerului Agriculturii… Mai puţin sufletul românesc şi eu pe asta mă bazez. Într-adevăr, un diagnostic tulburător, trist, dar realist! De aceea se cuvine a adresa câteva sfaturi politicienilor şi oamenilor de stat români. Să ţină seama că, în viaţă, trei lucruri nu se mai întorc: cuvintele, posibilităţile şi timpul, și trei lucruri nu trebuie să le pierzi: cinstea, liniştea, speranţa! Atenţie! Sunt şi trei lucruri care distrug oamenii: ura, vinul şi mândria! Deci, să privim cu încredere şi speranţă la viitorul României şi la România viitorului, la care fiecare să ne aducem contribuţia, având în minte trei lucruri pe care ne este greu să le spunem: ajută-mă, iartă-mă, te iubesc!

GL.bg.(r) GHEORGHE DRAGOMIR
Preşedintele Centrului de Etică şi Strategii