ANAMARIA ROŞCAN – Un model de urmat

ANAMARIA ROŞCAN
Un model de urmat

Pe Anamaria Roșcan am cunoscut-o în urmă cu 3 ani, când a venit să se înscrie la cercul de teatru pe care îl coordonez în cadrul Clubului Copiilor Sector 1, București. Este elevă în clasa a III-a D la Școala Gimnazială Nr. 179, București și are nouă ani.
De-a lungul timpului Anamaria a participat la numeroase concursuri și olimpiade unde a obținut premii semnificative cum ar fi Locul I la Concursul național „Cupa toamnei”, mai multe ediții la rând, Locul I la Concursul „Pașaport pentru cultură”, Locul II la Olimpiadele Preșcolarilor, Locul III la Concursul interjudețean „În lumea poveștilor”, Premiul special al juriului la Secțiunea Creație la Festivalul de creație și interpretare a poeziei „IANUS” și premiul I la Concursul Interjudețean „Eternul Eminescu”, secțiunea Creație literară.
În anul 2016, Anamaria a publicat, pentru prima dată în „Antologia fără titlu”. Face parte din formația de dans „MUGURI” coordonată de doamna prof. Elena Nedelea și a participat la numeroase concursuri obținând locul I la Cupa Unirii și Cupa Primăverii. De asemenea a participat la concursuri școlare obținând locul I la Concursul național COMPER atât la matematică, dar și la comunicare și locul III la Concursul Campionii Matematicii.
Pictează icoane pe lemn și pânză, pe care le-a și prezentat într-o expoziție, și învață tainele desenului în ateliere cu profesori de specialitate. Are în lucru o poveste despre căței (în mai multe capitole), „Max, câinele salvator”. Îi place să citească și să descopere mereu lucruri noi. Cel mai mult îi plac poeziile scrise de Mihai Eminescu, dar și tot ce ține de animale. Totuși, cea mai mare pasiune a ei sunt caii. Anamaria este o fetiță minunată, cu preocupări și valențe diverse, având deschidere spre cunoaștere, căreia îi prevăd un viitor frumos în domeniul artistic, cu condiția să persevereze și să se perfecționeze în continuu.

MAGDA BĂCESCU

ZÂNELE ANOTIMPURILOR ȘI OMUL DE ZĂPADĂ

Într-un tărâm fermecat îndepărtat locuiau cele patru zâne ale anotimpurilor: Zâna Primăverii, Zâna Verii, Zâna Toamnei și Zâna Iernii împreună cu Zânul Gheții și Regele Zânelor. Zânul Gheții a fost alungat din regat de către Regele Zânelor pentru că acesta dorea să facă în ținut iarna veșnică. De supărare Zânul Gheții a creat un om de zăpadă uriaș pe care l-a trimis în ținut ca să le captureze pe cele patru zâne ale anotimpurilor și să le aducă la el. Acesta dorea să se răzbune pe zâne. El dorea să se căsătorească cu Zâna Iernii iar pe celelalte trei să le distrugă.
Omul de zăpadă a reușit să captureze doar două zâne, pe Zâna Verii și Zâna Iernii, le-a băgat într-un sac și a plecat într-un suflet la Zânul Gheții. În momentul în care le-a scos din sac pentru a le duce Zânului Gheții, cele două zâne au îndreptat baghetele către omul de zăpadă hotărâte să-l transforme într-un morman de gheață. În acest moment omul de zăpadă a scos o oglindă și vraja celor două zâne s-a izbit de oglinda și s-a întors la ele transformându-le în statui de gheață. Omul de zăpadă le-a dus pe cele două zâne înghețate la Zânul Gheții spunându-i:
– Aceste zâne au încercat să mă înghită dar eu am fost mai viclean decât ele, și vraja s-a întors împotriva lor.
– Foarte bine ai făcut, așa înghețate nu îmi vor mai da bătăi de cap.
În acest timp celelalte zâne, Zâna Primăverii și Zâna Toamnei au observat că surorile lor lipsesc, le-au căutat în tot ținutul dar fără niciun rezultat. În cele din urmă au hotărât să meargă la Regele Zânelor să vadă dacă are vreo veste de la ele. Regele Zânelor le-a spus că el bănuieşte că au fost răpite de Zânul Gheții care vrea să se răzbune pe ei pentru că a fost alungat din ținut.
Acesta le-a mai spus:
– Luați aceste amulete magice și găsiți două fete prietene care cred în zâne, dați-le lor și spuneți-le așa: “Când veți purta aceste amulete și o să vă doriți din suflet să deveniți zâne acest lucru se va îndeplini”, și împreună cu ele o să reușiți să le salvați pe surorile voastre. La auzul acestor vorbe zânele au luat amuletele și au plecat în grabă să le caute pe cele două prietene. Au văzut două fete care erau pe pajişte jucându-se foarte frumos de-a zânele și au hotărât să meargă la ele și să le ofere amuletele.
– Bună, îi șopti Zâna Toamnei uneia dintre fete.
Aceasta nu știa cine i-a vorbit și se uită foarte mirată în jurul ei. Atunci Zâna Primăverii a trimis o adiere de vânt către cele două fete și le-a spus: “Suntem zâne, suntem zâne”. Când le-au văzut pe zâne fetele nu mai puteau de bucurie, dar acestea le-a spus să nu se bucure foarte tare că ele sunt în primejdie și au nevoie de ajutorul lor. Zâna Primăverii le-a povestit tot ce s-a întâmplat în ținutul fermecat și le-a oferit amuletele.
– Noi vă oferim aceste amulete și dacă voi credeți cu adevărat în noi o să vă transformați de îndată în zâne și o să ne puteți însoți în tărâmul fermecat pentru a le elibera pe surorile noastre.
– O să vă ajutăm cu mare plăcere, spuse una dintre fete.
Fetele și-au pus amulete la gât, au rostit de trei ori cuvintele magice “Vrem să fim zâne” și s-au transformat de îndată în două zâne superbe. Împreună cu zânele anotimpurilor au hotărât să meargă la Regele Zânelor pentru a afla cum să le salveze pe surorile lor.
Când au ajuns la Regele Zânelor, acesta le-a spus planul lui. După ce au ascultat planul regelui zânele au plecat în grabă către locul unde erau ținute prizoniere surorile lor. Zâna Primăverii împreună cu Zâna Toamnei au apărut în fața Zânului Gheții să-i ceară socoteală pentru faptele pe care le-a făcut.
– Unde sunt surorile noastre? spuse Zâna Primăverii.
– Surorile voastre sunt acum prizonierele mele, eu vreau să mă căsătoresc cu Zâna Iernii iar pe voi celelalte o să vă distrug.
– S-o crezi tu, spuse Zâna Toamnei. Nu o să te căsătorești cu Zâna Iernii și nici pe noi nu o să ne distrugi.
În timp ce Zânul Gheții era preocupat să se certe cu cele două zâne ale anotimpurilor, zânele mici au reușit să-i fure acestuia bagheta magică, dar nu au apucat să plece prea departe că s-au întâlnit cu uriașul om de zăpadă. Speriate, ele au îndreptat bagheta magică spre omul de zăpadă, topindu-l pe loc. Au dat bagheta Zânei Primăverii, iar aceasta a spart-o. În acel moment toate vrăjile făcute de Zânul Gheții au luat sfârșit. Zâna Iernii și Zâna Verii au revenit la normal și au venit în fugă către surorile lor.
Când a văzut aceste lucruri Zânul Gheții s-a speriat foarte tare și a hotărât să plece din ținut, dar nu a apucat să scape pentru că a fost prins de zânele anotimpurilor și a fost dus la Regele Zânelor care s-a hotărât să-l întemnițeze. Regele le-a mulțumit micuțelor zâne.
– Vă mulțumesc, micuțe zâne, pentru ajutorul dat, fără voi nu am fi reușit să-l prindem pe Zânul Gheții.
– Cu mare plăcere, spuseră fetele.
Cu părere de rău fetele s-au dus la rege să-i înapoieze amuletele, dar acesta a refuzat, spunându-le că le pot păstra drept mulțumire pentru ajutorul dat.