ANUL MAIMUŢEI DE FOC

ANUL MAIMUŢEI DE FOC

Horoscopul chinezesc pentru anul 2016 anunţă vremuri incitante, însoţite de schimbări majore pe toate planurile.
Potrivit predicţiilor, evenimentele se derulează cu repeziciune, în acest an, orice se poate întâmpla, existând un curent subteran de insecuritate. Parte din zodiacul aztec este tot sub influenţa maimuţei, apoi cremenea, ploaia, crocodilul, şarpele etc, majoritare fiind cele cu influenţe agresive, deşi comentatorii ne liniştesc insistând doar asupra elementelor benefice.
Secvenţele de ani, cel puţin pentru noi, nu sunt liniştitoare, grupa XI având tot atâtea inflexiuni negative însoţitoare de rele autentice. Cum putem gândi în această perioadă zonal tensionată, decât lucid, mergând pe firul unor evenimente recente/trecute, cu puternice reverberaţii asupra viitorului imediat.
Un recent documentar TV – preluat de la o televiziune de prestigiu vest europeană – detaliază această uriaşă invazie arabă care pare de nestăvilit, în contextul în care U. E., de altfel foarte vigilentă, acum este într-o situaţie de groggy (din DEX – care a pierdut controlul luptei… din cauza loviturilor primite). Preia din trecut atacul celor 140.000 de musulmani care au împresurat Viena (la 16 iulie 1683), fiind despresurată şi în consecinţă salvată de Ian Sobieski („Leul de Nord”), care la 12 septembrie 1683, în fruntea unei armate compozite de aproximativ 40.000 de luptători, elimină pentru totdeauna pericolul otoman din inima Europei.
Mergând pe aceeaşi linie ocultezoterică, Nostradamus devoalează şi o altă linie de forţă posibilă, şi anume „Femeia masculină care va vinde Europa”. Cine ar putea fi acest personaj, din ce zonă ar proveni, pentru că oricum ar trebui să aibă o forţă considerabilă. Reflectorul istoriei se concentrează spre un posibil câştigător de la Casa Albă, Hillary Rodham Clinton.

Mario Reading, referitor la catrenele lui Nostradamus, apreciază că, aceasta, va înstrăina o mare parte a Europei de Est. Alte predicţii pentru 2016: Orientul Mijlociu va lua foc (deja a luat n. a.), Israelul intră în joc şi e în pericol; Rusia va dori pacea dar sistematic i se va refuza acest demers; Polii Pământului se vor topi ş.a. Între aceste proaspete meandre istorice, în prezent se derulează un „film” concret: Invazia organizată (Preşedintele ceh a sugerat-o) a Europei; care pe lângă cele 30-50 milioane de preexistenţi arabi, în bloc au venit numai în ultimul an (sau sunt pe drum) încă aproape 2 milioane.
Acum Europa este supranumită ca Eurasia. Gaddafi, în anul 2004, arăta că Europa va fi deplin cucerită când va atinge numeric 50 de milioane de arabi (a atins deja). Extremiştii islamişti, nu puţini la număr, au, declarativ, ţinte precise. În primul plan figurează infiltrarea – „Nu era tărâmul lui Dumnezeu atât de mare ca să fugi” (Mahomed). Islamul radical a crescut într-o formă alarmantă, ordonându-se, de fapt structurându-se selectiv pe ţări precum: marocani, turci în Olanda, musulmani din alte zone în Norvegia, turci, sirieni în Germania. Între 1990-1999 peste 20 de milioane de musulmani au emigrat, poarta de intrare fiind mica localitate italiană Lampedusa.
În mentalul meu, Lampedusa, acea localitate sud-italiană, o asociam cu „Ghepardul”, romanul lui Giuseppe Tomasi (de altfel singura carte a lui), unde Tancredi, nepotul lui Don Fabrizio (Principele de Salina), rosteşte cu emfază: „Trebuie să schimbăm totul pentru ca nimic să nu se schimbe”, marele actor Burt Lancaster, în gura căruia au fost puse aceste cuvinte, fiind unul din cei care, privindu-l, mi-a marcat într-un anume sens un anumit mod de a gândi.
Dar fără superba Claudia Cardinale filmul nu avea cum să lase puternice impresii în mentalul de tânăr adolescent sătul de filmele sovietice, la modă în acea perioadă. Dacă romanul lui Tomasi, Lampedusa, surprinde confluenţa/ tensiunile a două lumi existente atunci, cele ale uneia aristocratice, conservatoare, care şi-a edificat statutul ei printr-un demers istoric, şi cea a unei noi lumi în schimbare, incapabilă de a prelua pe moment frâiele societăţii, acum situaţia, nu numai a acelei localităţi, ci de fapt a întregii Europe, ţine de o cu totul altă ideologie. O „lume” săracă, ori sărăcită, mânată de ideologii contrare progresului aşa cum îl înţelegem noi, care vine peste structuri economicostatale aşezate; aşezate de secole, în care valorile umaniste au fost sedimentate în mentalul colectiv prin aportul unor mari valori – scriitori, compozitori, interpreţi, artişti, pictori etc – statuând probabil până la ultimul om sentimentul de superioritate.
Iar acesta a fost „exportat” de către unele puteri europene în fostele lor colonii; „metropola” fiind un fel de „fata morgana” chiar pentru elitele din acele colonii.
Au fost create bariere culturale, graniţe (Schengen) imposibil de străpuns chiar de către elitele din afara sistemului lor, de care aveau nevoie. Şi iată, acum, în 2015 continuând în 2016, toate aceste limitări au „căzut”, nu pentru noi, est-europenii, ci pentru cei veniţi de pe alte continente. Păi doamnă Merkel, adică noi, de pe aici când ţărişoara dumitale nu prea exista, avem râie pe noi? Iar cei care au fost şi ei cândva sultanate, imperii zonale, iar acum sunt într-o deplină sărăcie, îi primeşti cu braţele deschise! Nu cumva ne discriminezi într-un mod nepermis pe noi? Care mai şi susţinem cu bani grei structurile europene, democratice, care slujesc interesele cetăţenilor europeni, care aceştia…

Iar acum, cu de la sine putere, preiei ca un fel de singular trofeu acei migranţi, îi triezi, ştampilezi, iar pe cei „necorespunzători” probabil ne vei obliga să-i preluăm noi; oricum grupul de la Vişegrad nu a aderat la această demonstraţie de forţă nemţească, sper că şi al nostru neamţ să nu adere la această aventură. Derularea acestei uriaşe migraţii are la bază interese practice – traficanţi, bani grei pentru înlesnirea deplasărilor, ambarcaţiuni mai mult sau mai puţin precare, îndemnuri „patriotice” pentru a-şi părăsi locurile lor de baştină, forţarea graniţelor, morţi pe mare şi nu numai, tensiuni cu oficialităţile pe unde trec, dar şi o imensă încrâncenare de a ajunge în locul stabilit de iniţiatorii acestui diluviu uman, ca fiind paradisul visurilor lor.
Dar contextul general în care trăim este de departe foarte tensionat, nesigur, funcţionează un fel de aşteptare, o înfrigurare asupra unui viitor care nu mai este predictibil. Unii din liderii centrali şi est-europeni nu se maimuţăresc, ei înţeleg pericolul care poate plana asupra popoarelor lor. Pe această problemă a migraţiei sunt brodate o sumedenie de alte pericole trecute/prezente/viitoare precum: conflictul „îngheţat” din Ucraina, baza militară de la Deveselu devenită brusc un puternic element de dispută, conflictele potolite pe moment din Anglia (Irlanda), Spania (Ţara Bascilor), problema Tirolului, Padania, Nagorno Karabakh, o posibilă criză financiară de mari proporţii venită dinspe China ş.a. Toate aceste elemente pot acţiona sinergic încât rezultanta acestor forţe pe moment potolite este cât se poate de concretă, şi anume destabilizarea sistemului cu corolarul lor, declanşarea (ori continuarea) unui război asimetric.
Putem contorsiona actuala situaţie cu „Amurgul zeilor” din mitologia nordică? Începutul acestei lucrări a lui Erich von Däniken începe paradoxal cu calendarul mayaş. Potrivit calendarului mayaş, în decembrie 2012 zeii se vor întoarce din îndelungata lor călătorie şi îşi vor face simţită prezenţa pe acest pământ.
Da, consider că sunt acum prezenţi printre noi, ne diriguiesc viitorul dintr-o perspectivă oarecum benefică.
Precum că, acum, Europa a devenit, subit, noul Babilon. Din semiticul Bab Ilani (Poarta zeilor), acum axa s-a mutat din Mesopotamia centrală de pe malul Eufratului din timpul dinastiei regelui Hamurabi (1792 î. Hr.) spre centrul Europei, acum fiind Germania, teritoriul teuton din care au izbucnit cele două conflagraţii mondiale soldate cu milioane de vieţi pierdute, cu traume incomensurabile, dar mai ales cu etichetări, dangale, cu crime puse pe fruntea unui popor care, după cel de-al Doilea Război Mondial, mental nu şi-a mai revenit.
Acum este pe punctul de a fi actorul celui de-al Treilea Război Mondial.
De ce oare? Ce îi lipseşte? Are resurse de toate felurile, dar, ca un făcut, şi acum se bagă într-un soi de fundătură a istoriei. Ce îi împinge spre această sinucidere, când puteau (cu uriaşele lor resurse) să o evite? Iar prin ei puteam şi noi, ca marginali, să fim liniştiţi?
Ca un făcut, „maimuţa de foc”, este vorba de zodie, acţionează omniprezent şi subteran. Evenimente disparate, fără vreo legătură logică, par acum a avea sens.
Turcia (aliatul SUA) a doborât un avion de vânătoare rusesc, la limita de graniţă cu Siria. Un gest de forţă inutil, cu consecinţe greu de prevăzut. Arabia Saudită execută 46 de şiiţi, în frunte cu conducătorul lor spiritual. Aceasta este scânteia unui război religios total, între şiiţii majoritari în multe ţări (Iran – susţinut de Rusia -, Kashmir, Pakistan) şi suniţi (Arabia Saudită – susţinută de SUA, în genere ţările Golfului, Sudanul), dar deopotrivă răspândiţi în aproape toată Europa.
Din acest uriaş mozaic posibil se vor segrega viitoarele linii de forţă ale unui Război mult mai profund şi mult mai distrugător decât oricare altă conflagraţie de până acum, că oricum anul 2017, în acelaşi zodiac chinezesc, este… anul cocoşului de foc!
De ce succesiv două elemente zodiacale, de foc?…

FLORIAN LAURENŢIU STOICA