ASOCIAȚIA CENACLULUI LITERAR ROMÂN DE LA ROMA

ASOCIAȚIA CENACLULUI
LITERAR ROMÂN DE LA ROMA

Migraţia internă a populaţiei şi în special migraţiile internaţionale au avut loc dintotdeauna, însă ele au ajuns la apogeu după anul 1989. Deschiderea graniţelor, iar mai târziu condiţiile interne au determinat pe mulţi români să aleagă drumul exilului. Dar indiferent unde s-ar afla, pentru români nu există în suflet decât o singură ţară, pentru care bate o inimă cu drag şi onoare.
În acest mod şi pe diferite căi românii au preferat, în special din cauza distanţei, Europa, au populat capitale europene iar marile oraşe au devenit în timp importante centre multinaţionale. Chiar există spaţii – ce-i drept puţine, unde majoritatea populaţiei s-a format pe seama migraţiilor.

„Toate drumurile duc la Roma”, aşa sună un vechi dicton din vremea de glorie a Imperiului Roman! ROMA, ca de altfel multe mari oraşe, a devenit o casă nouă pentru sute de mii (chiar câteva milioane-neoficial) de români care au ales calea exilului, pribegiei, împinşi de nevoile vieţii, iar pentru mulţi, probabil, ultima lor casă.
Indiferent unde au găsit loc şi un rost, românii au căutat să menţină întotdeauna vie limba maternă, dulcele grai românesc şi nu au lăsat să se piardă tradiţiile şi obicieiurile strămoşeşti. Departe de ţară, românii resimt lipsa locurilor de baştină şi a celor dragi şi nu-şi uită valorile naţionale. Chiar dacă pentru mulţi dintre ei munca este istovitoare şi le ocupă majoritatea timpului, în puţinul rămas, găsesc resurse să-şi încarce bateriile. Astfel, în funcţie de afinităţi, au luat naştere numeroase asociaţii, printre care şi Asociaţia Cenaclului Literar Român de la Roma (Associazione Cenacolo Letterario Romeno di Roma). Fără a avea pretenţii de mari poeţi sau literaţi, în jurul scriitorului Valeriu Dg. Barbu- preşedintele Asociaţiei, s-a format un nucleu literar. Cenaclul literar român de la Roma îşi desfăşoară activitatea prin şedinţe lunare şi evenimente literare, au loc prezentări şi lansări de carte, unde vin numeroşi români iubitori de literatură şi frumos. Evenimentele sub numele Cenaclului literar român de la Roma nu se întâmplă sub patronajul vreunei instituţii din România sau sub ocrotirea Ambasadei României, Ministerului Culturii şi Cultelor sau Institutului Cultural Român, ele se întâmplă datorită câtorva oameni inimoşi care preţuiesc cultura românească şi respectă valorile naţionale. Unul dintre evenimentele culturale importante a avut loc în data de 15 ianuarie din acest an, când s-a celebrat Ziua Culturii Naţionale şi aniversarea poetul naţional Mihai Eminescu. Şi ca să folosesc un cuvânt din titlul ultimului meu volum de versuri, a fost un ,,maraton’’ de peste şase ore, un eveniment în care s-a citit despre şi din Eminescu, Caragiale, Alecsandri, Bacovia, Arghezi, Minulescu, Macedonski, Nichita Stănescu, Sorescu şi alţii.

Un alt eveniment literar, de amploare, a avut loc de Ziua Mondială a Poeziei, sub semnul poetului italian Petrarca, unde au fost prezenţi şi câţiva oaspeţi italieni. Există în tradiţia Cenaclului Literar Român de la Roma editarea anuală, în luna decembrie, a unei colecţii de texte literare şi care reprezintă oglinda activităţii literare a cenaclului pe anul săvârşit… Colecţia de texte se numeşte „Cenaclul de la Roma” – colecţie de texte.
De-a lungul acestui an şi jumătate, am fost vizitaţi de mai mulţi scriitori, poeţi şi oameni de cultură din ţară. Nu doresc să nominalizez pe nimeni, pentru a nu omite, nemeritat, pe câţiva dintre ei. Asociaţiile culturale înfiinţate pun în valoare viaţa culturală cu valorile noastre româneşti care nu se vor pierde niciodată.
Departe de ţară, într-o lume străină, pentru o parte dintre români, scrisul a devenit un fel de terapie, deoarece dorul de cei dragi, de locurile natale şi singurătatea hrănesc poezia, scrisul în general. Şi aşa cum spune marele român, poetul basarabean Grigore Vieru, doar „În limba ta / Ţi-e dor de mama / Şi doar în limba ta/ Poţi râde singur/ Şi doar în limba ta / Te poţi opri din plâns”. Dar oricât ar fi de frumoase locurile din alte colţuri ale lumii: „rădăcinile mă cheamă” şi „iarba verde de acasă, să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă”, spune o binecunoscută şi îndrăgită melodie fredonată cu multă nostalgie de românii plecaţi, temporar sau definitiv, din ţară.

MARIA-ILEANA TĂNASE