AUGUSTIN MAIOR (1882-1963) – INVENTATORUL TELEFONIEI MULTIPLE, PEDAGOG ȘI FIZICIAN

AUGUSTIN MAIOR
– 1882-1963 –
INVENTATORUL TELEFONIEI MULTIPLE,
PEDAGOG ȘI FIZICIAN

Augustin Maior se numără printre profesorii şi inventatorii cei mai de seamă ai neamului românesc. El este cunoscut pentru faptul că a pus bazele telefoniei moderne.
S-a născut la Reghin, la 21 august 1882. Tatăl, Gheorghe, a fost învăţător, iar mama, Tereza, a fost o femeie cu o educaţie deosebită, mamă a cinci copii.
A urmat cursurile Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta. În 1905 a obţinut diploma de inginer şi timp de câteva luni, înainte de a profesa, a făcut câteva vizite de documentare ştiinţifică la universităţile din Viena, Műnchen şi Gőttingen, a participat şi la câteva cursuri postuniversitare unde a întâlnit multe dintre personalităţile ştiinţifice ale epocii. Printre acestea s-a numărat şi Hermann Minkowski, cel care a adăugat la cele trei dimensiuni ale spaţiului şi dimensiunea timp, rezultând varietatea tetradimensională spaţiu-timp, folosită ulterior de Augustin Maior în studiile sale.
În luna noiembrie 1905 a fost angajat inginer la Staţia Experimentală a Poştelor din Budapesta unde, în 1906, a reuşit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische zeitschrift” şi apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission“ publicată în revista „The Electrician”.
După Primul Război Mondial, Augustin Maior a devenit director general al Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor din Transilvania şi Banat. În iulie 1919 a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj şi apoi director al Institutului de Fizică Teoretică şi Tehnologică al Facultăţii de Ştiinţe, iar în perioada 1929-1946 a fost şi decan al facultăţii.
A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1937, iar în anul 2012 Augustin Maior a fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române. Augustin Maior a fondat Şcoala de Fizică Teoretică de la Universitatea din Cluj, menţinând un contact permanent cu marile idei ale timpului şi având contribuţii remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa. În anul 1950, laureatul Premiului Nobel, M. Louis de Broglie, a prezentat lucrarea lui Augustin Maior intitulată „Câmpurile gravitaţionale şi magnetismul”.
În 1908 a participat la Prima Conferinţă Internaţională a Inginerilor din Poştă, Telefonie şi Telegrafie la care a prezentat lucrarea „Telefonia armonică”, în care a prezentat rezultatele experimentale şi teoretice obţinute de el. Dar soluţia tehnică nu a fost brevetată, aşa că prioritatea lui Augustin Maior în acest domeniu a rămas asigurată doar prin dreptul de autor, iar americanul George Owen Squier, în perioada 1910-1911, a făcut şi el mai multe experimente privind telefonia multiplă, brevetând soluţia tehnică.
Augustin Maior a sesizat pericolul de a nu-i fi recunoscută prioritatea în domeniu şi a scris revistei „The Electician” o scrisoare publicată în numărul din 21 aprilie 1911. El preciza: „Am arătat matematic că se poate realiza telefonia multiplă cu curenţi alternativi de înaltă frecvenţă, astfel încât fiecare curent să transporte o convorbire, am menţionat că am reuşit să transmit simultan cinci mesaje. Am prezentat experimentele mele la prima conferinţă europeană a poştelor şi telegrafului şi am comunicat conferinţei că am reuşit să transmit mesaje pe o linie de 15km”.
Augustin Maior s-a dovedit a fi şi un vizionar. În 1923 el i-a aprobat lui Hermann Oberth să-şi susţină lucrarea de licenţă la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea Heidelberg. El şi-a pus semnătura pe diploma celui care, mai târziu, va fi unanim recunoscut drept părintele rachetei interplanetare moderne. Augustin Maior a murit la Cluj, unde se stabilise, în anul 1963.

RODICA SUBȚIRELU