CĂLĂTORIE PE CRIȘURI – Turismul reprezintă arta de a călători de plăcere

CĂLĂTORIE PE CRIȘURI

Turismul reprezintă arta de a călători de plăcere

Crişul Repede, cel iute din fire; Crişul Negru, cel oacheş; Crişul Alb, cel bătrân. Legenda spune că, pe când oamenii şi uriaşii trăiau împreună, în câmpie, un crai lacom după aur, care, auzind că în munţii dinspre răsărit ar fi o mină de aur, şi-a pus soldaţii să-l prindă pe Crişcel-Bătrân şi pe cei trei fii ai săi.
Ei, singuri, cunoşteau locul unde se afla mina. Soldaţii i-au închis, i-au bătut, încercând să afle secretul comorii, dar bătrânul a murit în chinuri, fără să-l destăinuie. Fiii, însă, înspăimântaţi, au hotărât să dezvăluie locul acesteia, sperând că astfel vor rămâne în viaţă şi vor putea răzbuna moartea tatălui.
Împreună cu soldaţii au mers spre locul minei, unde, după un timp, cei trei tineri nu s-au mai înţeles în privinţa drumului de urmat, fiecare arătând altă cale. Fratele cel mare, iute din fire, a mers unde gândea el; fratele mijlociu, cel bătrân, şi fratele cel mic şi oacheş au mers spre miazăzi. Un timp, însoţiţi de soldaţi, au tot rătăcit drumul şi, în cele din urmă, feciorul cel bălan, care a continuat să meargă spre miazăzi, a găsit comoara.
În clipa în care a vrut să o arate soldaţilor, din mina de aur a ieşit Vâlva Comorii şi l-a prefăcut în stană de piatră, iar pământul de sub picioarele lui s-a transformat în apă curgătoare. Vâlva Comorii i-a transformat şi pe cei doi fraţi la fel, iar pe soldaţi i-a prefăcut în ape mici, repezi, curgătoare.

CRIŞUL NEGRU reprezintă râul cel mai însemnat din întregul bazin hidrografic al Crişurilor, lungimea cursului de apă este de 560 km şi izvorăşte din versantul nordic al Vârfului Cucurbata, străbătând depresiunea Beiuş, Dealurile de Vest, Câmpia de Vest. Bazinul hidrografic al Crişului Negru adăposteşte un număr impresionant de rezervaţii naturale. Aici găsim, printre altele, Cetăţile Ponorului, Cetatea Rădesei, Gheţarul Focul Viu, Peşterea Urşilor, Peşterea Meziad, Platoul Carstic Padiş, izvoarele mezotermale de la Răbăgani, Pietrele Boghii etc.
Cetatea Rădesei sau Peştera cu hornuri din tavan este unică în România. Este situată în Parcul Natural Apuseni, pe partea nordică a platoului carstic Padiş, în Munţii Bihorului. Portalul Peşterii Cetatea Rădesei este înalt de 15 m, de formă ogivală, iar intrarea în peşteră se face pe malul stâng al apei, pe o terasă de stâncă. Peştera se lărgeşte într-o sală mare, se trece apoi într-o sală imensă, luminată straniu prin cele patru hornuri ce sparg tavanul peşterii. Se dezvăluie, astfel, un peisaj haotic de o frumuseţe aparte cu blocuri şi terase de stâncă printre care se strecoară apa.
Peştera Meziad se află la o altitudine de 379 m, adăposteşte colonii mari de lilieci, aceştia găsind, aici, condiţii prielnice pentru hibernare. Speleotemele, ce captează atenţia vizitatorilor, au forme din cele mai diverse, în funcţie de cum picură, se scurge, se condensează, curge sau bălteşte apa. În peşteră s-au găsit urme din paleolitic şi neolitic, fiind o peşteră locuită de Homo Sapiens şi de ursul de cavernă. Crişul Negru străbate localităţile Nucet, Ştei, Beiuş.
CRIŞUL REPEDE izvorăşte la altitudinea de 710 m, în nord-estul Munţilor Apuseni, în apropierea localităţii Izvorul Crişului şi se varsă în Tisa, pe teritoriul Ungariei. Străbate masivele Gilău, Vlădeasa şi Pădurea Craiului, iar între localităţile Huedin şi Vadul Crişului parcurge un defileu cu sectoare de chei, peşteri şi abrupturi stâncoase.
Defileul Şuncuiuş – Vadu Crişului impresionează prin multitudinea de peşteri printre care cea mai importantă este cea de la Vadu Crişului. Peştera Vadu Crişului se află în Munţii Pădurea Craiului, pe malul stâng al râului Crişul Repede. Este luminată şi are o lungime de 2700 m, dar doar 680 m pot fi parcurşi de vizitatori. Pârâul care iese din peşteră formează Cascada Vadu-Crişului.
Crişul Repede străbate oraşele Huedin, Ciucea, Aleşd, Oradea.

CRIŞUL ALB izvorăşte din Munţii Bihorului, la altitudinea de 900 m, de sub vârful Cartezul. De-a lungul cursului său întâlnim multe atracţii turistice cum ar fi: Cetatea Ineului; Parcul Dendrologic din Ineu, ce protejează copaci cu vârsta de 400 de ani şi un exemplar de tisa de 600 ani; Rezervaţia Naturală Poiana Narciselor din Pădurea Rovina etc.
Cetatea Ineului este situată pe cursul Crişului Alb, între Munţii Zarand şi Munţii Codru Moma şi este atestată documentar încă din anul 1295, făcând parte din lanţul de cetăţi de apărare ale lui Iancu de Hunedoara. Cetatea actuală a fost ridicată între anii 1645-1652, pe vremea principilor Rakoczi şi Rakoczi al II-lea, după planurile arhitectului Gabriel Haller. A fost ocupată de turci în anul 1658, fapt menţionat de Miron Costin în cronica sa, iar în secolul al XVII-lea a fost cucerită de armatele habsburgice, devenind centru de regiment grăniceresc. În anul 1745 este părăsită şi lăsată în paragină.
În 1870 a fost restaurată cetatea interioară, dar ultima restaurare a avut loc, după 100 de ani, în 1975- 1976. Azi se încearcă refacerea cetăţii cu fonduri europene.
Dragi cititori, călătoria pe Crişuri a luat sfârşit, nu înainte de a vă spune că: „Turistul vine să-şi bucure ochii; gânditorul găseşte o carte imensă unde fiecare stâncă este o scrisoare; unde fiecare lac este o frază; unde fiecare sat este un accent de unde iese un fum de amintiri de mii de ani vechime” (Victor Hugo).

RODICA SUBŢIRELU