CÂND GÂNDURILE DEVIN FLUTURI – Prima lecție de zbor

CÂND GÂNDURILE DEVIN FLUTURI
– Prima lecție de zbor –

Trăim în miezul un ev alert, în care ne lăsăm pradă fugii timpului, a evenimentelor, a solicitărilor zilnice tot mai multe şi a rutinei uniformizatoare.
Mai există însă oameni care trăiesc frumos, abandonaţi răgazului şi fugii condeiului, mai avem încă tineri care cresc minunat, revărsându-şi preaplinul minţii şi sufletului curat în exerciţii de respiraţie artistică şi intelectuală – bogată promisiune de valori autentice pentru mai târziu.
Vă propunem o călătorie plină de surprize, dar şi de speranţă, prin şcolile şi universităţile bucureştene, în care învaţă, se formează şi visează adolescenţi şi tineri excepţionali, elite ale generaţiilor noastre de mâine. Saturată (şi sătulă) de excedentul informaţional internautic, derutant prin haos valoric şi, adesea, lipsă de onestitate, Andreea Leonora Răcaru, elevă olimpică la literatură, în primul an de liceu la Colegiul Naţional „Octav Onicescu” din Bucureşti, a decis că a venit vremea pentru ordonarea gândului şi pentru acţiune, că a venit vremea pentru comunicare şi pentru mai strânse legături între oameni, că a venit, în sfârşit, vremea sa. Toate căutările adolescentine, trăirile şi marile întrebări ale vârstei, notate în jurnalul de suflet al celei aflate la început de drum întru viaţă şi cunoaştere, s-au desprins curajos de pe hârtia roz a jurnalului şi şi-au luat zborul, ca zeci de fluturi policromi, spre ecranul calculatorului, ca roiuri întregi, mai apoi, aşezate cuminţi, în rubricile unui blog. Apoi fluturii au zburat mai departe, la colegii de clasă, de şcoală şi de generaţie, care s-au alăturat acestei minunate migraţii de cuvinte, gânduri şi sentimente, ajungând din ce în ce mai departe, în cartier, în oraş, în ţară, în „lume”…

Impresii de lectură, primele încercări poetice, minicronică cinematografică ori muzicală, vorbe înţelepte ale marilor gânditori, evenimente din viaţa şcolară (o reuşită la concursuri, o notă mare, sfaturi pentru depăşirea unui eşec la o materie), gânduri despre prietenie, iubire, călătorie – viaţă, în general, pe care o descoperă cu mereu reînnoită uimire şi voluptate, toate sunt prezente în acest mic spaţiu virtual, într-un dialog cordial, liber şi tineresc al unui blog care mai mizează încă pe puterea cuvântului şi nu lasă privirea să fie confiscată de imagini substitut ale lui, acordând deplină libertate de zbor fluturelui-cuvânt. Şi călătoria-aventură continuă…
„Unde ni sunt visătorii?”, se întreba la început de secol Vlahuţă, într-o ultimativă retorică a „melancoliei secolului care moare”, şi asemeni neam putea întreba şi noi, la începutul altuia, în faţa atâtor „chipuri palide de tineri”. Putem spera, totuşi, că furtuna vremurilor va fi învinsă de asemenea „adolescenţi pe mare”, cum îi numea vizionar Nichita Stănescu, care învaţă repede, îndrumaţi de dascălii lor, „mersul pe valuri, în picioare” şi care, prin energia, perseverenţa şi aspiraţiile lor, „valurile de-ntuneric despicându-le în două / Splendidănaintea noastră să ne-arate-o lume nouă!”.

Prof.dr. CORINA POPESCU
Colegiul Naţional „Octav Onicescu”, Bucureşti