COMENTARIU ENERGIC… DESPRE ENERGIA ELECTRICĂ

COMENTARIU ENERGIC…
DESPRE ENERGIA ELECTRICĂ

Când mi s-a propus prima oară «foarte energic» să prezint pe scurt un comentariu pe înţelesul tuturor asupra energeticii româneşti, m-am gândit iniţial că va fi nevoie de un material amplu, foarte elaborat şi plin de date primare privind SEN (Sistemul Energetic Național), preluate de la ANRE, Transelectrica, producătorii existenţi (termocentrale, hidrocentrale, centrala nucleară, centrale eoliene, centrale fotovoltaice, centrale pe biomasă), sau despre titularii de licenţă cu contract de concesiune, utilizatori ai reţelei electrice de distribuţie ca CEZ Distribuţie, E.ON Distribuţie, Enel Distribuţie, Electrica Transilvania Sud.
Însă, deoarece acest subiect este deosebit de sensibil şi puţin cam ermetic pentru un nespecialist, ulterior m-am gândit la un «comentariu un pic mai literar». A discuta şi a face o analiză de detaliu despre SEN, fără a menţiona nimic despre istoricul energetic pe perioada anterioară, ar însemna însă să nu fac referire decât la cifre si date statistice care ar arăta cam aşa dacă am lua ca an de referinţă un an ales la întâmplare, de exemplu 2013: „Cele mai noi date ale Institutului Naţional de Statistică /INS/, publicate în 23 sept. 2013, arătau că producţia de energie electrică s-a diminuat cu 6% (2,116 miliarde KWh), în primele şapte luni ale anului, comparativ cu perioada similară din 2012, iar consumul de energie electrică a fost cu 7,5% mai mic şi s-a cifrat la 28,971 miliarde KWh.
Iluminatul public a înregistrat o scădere cu 9,5%, în timp ce consumul populaţiei a scăzut cu 1,3%”. Pentru a nu mă întinde prea mult, precum Alexandru Odobescu în al lui fals tratat de vânătoare “Pseudo-Kinegeticos” – chiar dacă pare o apropiere forţată nu trebuie să fiu înţeles greşit, deoarece tot despre „a împuşca” o idee este vorba – am început să mă gândesc cum ar fi mai indicat să încep să abordez acest subiect. Aşa că primul lucru care mi-a venit în minte a fost să încep prin a consemna “Ziua de naştere a centralelor electrice” care este considerată a fi ziua de 4 septembrie 1882, când Thomas Alva Edison inaugurează, la New York, celebra centrală Pear Street (Aproape imediat, în 1884, a început să fie utilizată şi în România: a fost iluminat Palatul Peleş). Primele centrale electrice au apărut în Bucureşti – Palatele din Calea Victoriei şi Cotroceni (septembrie 1882), Atelierele CFR de la Gara de Nord şi la Buşteni – Fabrica de hârtie (octombrie 1882) etc. Echipamentele energetice principale au fost asigurate, la început, din URSS și Cehoslovacia, iar ulterior din Franţa, Germania și România (IMGB, Vulcan, Electroputere, Automatica, Electrotehnica etc). Cele mai noi capacităţi au fost montate în anul 1987 (un grup de 330 MW la Turceni şi unul de 50 MW la CET Bucureşti).
Dacă în anul 1938 puterea totală instalată era de de 501 MW (453 MW în centrale termoelectrice şi 48 MW în centrale hidroelectrice), în anul 1990 aceasta era de 22.904 MW (16.822 MW în centrale termoelectrice şi 5.555 MW în centrale hidroelectrice). Pentru cine nu este familiarizat cu aceste noţiuni şi unităţi de măsură este suficient, cred, să spun că doar 1MW poate asigura lejer energia casnică a unui întreg oraş de mărime medie. Producerea energiei electrice în Romania, de la început până în prezent (peste 100 de ani), s-a bazat iniţial pe centralele termoelectrice şi de termoficare, cu pondere peste 80% (până în 1996), de 50-80 % după (1996-2012) şi sub 50 % după 2012. S-au folosit, în principal, resursele energetice proprii.
În anul 1939 existau un număr de peste 190 centrale electrice de distribuţie publică şi pentru nevoi industriale, reprezentând o putere instalată totală de cel puţin 545 MW. Producţia de energie electrică în uzinele industriale proprii a fost mai ridicată decât în uzinele de distribuţie publică, şi anume 630×106 kWh faţă de 582,5×106 kWh. La sfârşitul lunii iunie 1940, puterea instalată era de cel puțin 560 MW, iar puterea instalată în uzinele proprii ale întreprinderilor industriale (izolate şi de interes particular) era aproape egală cu puterea instalată în uzinele de distribuţie publică. Energia produsă în 1940 era de aproximativ 1300×106 kWh, ceea ce corespundea unui consum specific de 65 kWh pe cap de locuitor şi an. Populaţia deservită cu energie electrică reprezenta un procent de aproximativ 25% din populaţia totală a ţării. Consumul specific de energie electrică pe cap de locuitor a crescut în România între 1930-1940 de la 30 kWh la 65 kWh, uzinele de distribuţie publică intervenind cu 49%, iar cele proprii cu 51%. Clasificarea uzinelor electrice de interes public după mărimea puterii instalate, în anul 1939, după statistica Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor: Profesorii, ingineri de excepţie, personalităţi distinse în acest domeniu precum Nicolae Vasilescu-Karpen, Ioan Ştefănescu Radu, Dimitrie Leonida, Ion S. Gheorghiu, Constantin Budeanu, Maitriu Benovici, Cornel Micloşi, Ştefan Procopiu, Plautius Andronescu, Constantin Dinculescu,Constantin Lazu, Dionisie Germani, Dorin Pavel, Alexandru Th. Popescu, Cezar Parteni Antoni, Martin Bercovici, Remus Baziliu Răduleţ, Marcel Ivan, Nicolae Gheorghiu, Liviu Mandru, Andrei Nicolaide etc nu au avut doar rolul de a preda cunoştinte ci şi de a modela, prin elevii lor, viitorul energeticii româneşti. Posibil ca aceste date seci să nu spună nimic cititorului neavizat, dar dacă le comparăm cu cel mai mare consum energetic care s-a înregistrat în România în anul 1989, aproape 84 TWh din producţia proprie, la care s-au adăugat şi aproximativ 9TWh din import se vede imediat relevanţa şi aportul acestor oameni. Totul se face cu oameni, pentru oameni…dar numai prin oameni!

Desigur că acesta acum este în scădere deoarece a ajuns ulterior la circa 49,8 TWh în 1999, aşa cum s-a afirmat la
conferinţa “Istoria Energeticii Româneşti”, organizată de Societatea Inginerilor Energeticieni din România (SIER) în anul 2014 în colaborare cu Muzeul Naţional Tehnic “Prof. ing. Dimitrie Leonida”, Grupul (VLER) Viitorii Lideri Energeticieni din România din cadrul CNR – CME, precum şi cu Secţia de Tineret din cadrul IRE (Întreprinderea de Reţele Electrice). În cadrul acestor dezbateri, s-a discutat despre sectorul producerii energiei electrice în termocentrale, hidrocentrale, dar şi din surse regenerabile, precum şi despre transportul, distribuţia şi furnizarea electricităţii. Cea mai importantă activitate de inventariere a potenţialului hidroenergetic al României a fost realizată de profesorul Dorin Pavel, în perioada 1926 – 1929. Acesta elaborează o primă lucrare de sinteză intitulată ,,Forţele hidraulice disponibile ale Românie”, publicată în Buletinul IRE nr. 23/1929. Conform acestuia, potenţialul economic amenajabil al ţării era estimat la 5.206 MW. Prima mare hidrocentrală a fost realizată în 1960, la Stejaru, după ce Dimitrie Leonida realizase, încă din timpul studenţiei, în 1906, schiţe ale acesteia.
În perioada 1961–1990 s-au construit cele mai mari şi mai multe hidrocentrale din România: 96, cu o putere instalată de 5.173,5 MW. După 1990 s-au mai construit/finalizat 28 cu putere instalată de 702,7 MW. În urma analizelor ulterioare s-a confirmat că potenţialul economic amenajabil al României este de 28 – 32 TWh/an (9.100 – 10.300 MW), iar potenţialul exploatabil de circa 24 – 26 TWh/an (7.000 – 8.200 MW). În prezent, gradul de utilizare a potenţialului exploatabil este de 72,8% (Hidroenergetica românească are în funcţiune o putere instalată de 6.689,4 MW, cu o producţie de energie de 18.224 GWh/an”). Dacă la aceasta se adaugă şi evoluţia energiilor regenerabile – energia electrică produsă în centrale eoliene si fotovoltaice a reprezentat anul trecut circa 10,55% din energia electrică totală produsă în România – din care 63,07% în centrale eoliene şi 17,86% în centrale fotovoltaice – constatăm existenţa unui potenţial energetic care nu-i deloc de neglijat.
Şi totuşi, coroborat cu faptul că au existat tendinţe semnificative de scădere a cererii de energie electrică din cauza dispariţiei mai multor ramuri industriale ce nu au mai fost înlocuite cu altele – tendinţă care din păcate se menţine şi azi -, cea mai mare valoare de consum energetic rămâne cea înregistrată în anul 1989 de 9.500 MWh, reducându-se ulterior, în anul 1999 la 5.700 MWh, ne face să ne punem întrebarea: ENERGIA ÎNCOTRO?
Primul lucru care mi-a venit în minte a fost o sinusoidă. Optimist, după o scădere trebuie să urmeze şi o creştere. Afirmaţia domnului director Octavian Lohan de la Transelectrica făcută la conferinţa menţionată anterior, potrivit căreia consumul mediu brut a fost de circa 6.500 MWh, arată că totuşi există o uşoară tendinţă creştere faţă de cifrele prezentate mai sus.

Şi totuşi, potrivit datelor din raportul ANRE privind “realizarea indicatorilor de performanţă pentru serviciile de transport, de sistem şi de distribuţie a energiei electrice şi starea tehnică a reţelelor electrice de transport şi distribuţie a energiei electrice pe 2015” se constată că „… numărul de utilizatori la IT, respectiv la MT este foarte mic, neglijabil chiar, faţă de numărul de utilizatori la JT. Suma utilizatorilor racordaţi la IT şi la MT reprezintă 0,16 – 0,41 % la nivel de OD, respectiv 0,25 % la nivel de ţară. Cel mai mare număr total de utilizatori în mediul urban îl are Enel Muntenia (995.068), iar cel mai mare număr total de utilizatori în mediul rural îl are E.ON Moldova (788.580).
Cel mai mic număr total de utilizatori în mediul urban îl are Enel Dobrogea (359.298), iar cel mai mic număr total de utilizatori în mediul rural îl are Enel Muntenia (199.587). E.ON Moldova are cel mai mare număr total de utilizatori, respectiv 1.441.303 (15,69%), urmat de CEZ Oltenia, cu 1.421.584(15,47%), iar Enel Distributie Dobrogea are cel mai mic număr total de utilizatori, respectiv 627.046 (6,83 %). Se observă că la nivel de OD numărul total de utilizatori diferă de la simplu la dublu. Numărul total de utilizatori din mediul urban este de 5.127.636 (55,81%), iar numărul total de utilizatori din mediul rural este de 4.059.603 (44,19%)”. Probabil că evoluţia ulterioară a modului de a percepe realmente cam “ce este şi cu ce se mănâncă” energia asta va conduce la schimbări semnificative în aceste tendinţe şi creşterea consumului industrial specific pe medie şi înaltă tensiune (MT, IT), deoarece, chiar dacă acum nu pare, viitorul trebuie clădit prin noi şi de noi pentru a schimba ideea din epigrama lui Dan Căpruciu din Sonete Puţin sonate (2011): Ce scumpă eşti tu, energie! / Românii bravi, în primul rând, / De tine fac economie, / Stând.

NICOLAE DOFTOREANU
Manager Marketing SC Termica SA Suceava