Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
ELLA BLUE
Ella Blue (pe numele real Alexandra Tănase-Cojocaru) s-a născut pe 9 august 1957 în Cornăţelu, judeţul Dâmboviţa.
A urmat liceul la Târgovişte şi a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (promoţia 1984), fiind în prezent medic de familie în Capitală.
Începând cu anul 2010, a publicat poezii în revistele Amprentele sufletului, Dor de dor, E-creator, Ante Portas , Taifas literar, Revista română de versuri şi proză; pe site-urile literare Lira 21, Negru pe alb, Însemne culturale, Cronopedia, Grai românesc; precum şi pe blogul personal. În 2014, a publicat volumul de poezii Silabe albastre.
Ella Blue frecventează cenaclurile literare bucureştene Orpheon, Cuget liber – Mihail Grămescu şi Ion Rotaru.
Prea multe cuvinte se-adună-n tăceri
Şi numai uitare prin sufletul tău.
Se-ntunecă visul, nu ştii ce-a fost ieri.
Te-ascunzi în silabe, opace, mereu.
Ţi-aş vinde un leac s-alunge toţi norii,
O ploaie să spele rugina din noi.
O rază de soare să-ţi vindece zorii,
Un strop de lumină, în ziua ta, joi.
Aş da cu-mprumut o fărâmă de cer,
Albastrul din noi, sărutat de zenit,
Un munte cu piscuri sculptate de ger
Şi marea şi valul şi tot ce-am iubit.
Nu-mi trebuie plată, nu vreau un răspuns.
Să ştiu că ţi-e bine… îmi este de-ajuns.
DESPRE MARE
Ne trecem cu norii, rămânem cu valul,
Firave luciri străvezii, de lumină
Purtate în vals unduit de verbină,
Dantele de lacrimi, ce sfâşie malul.
Ne-alungă uitarea în zările reci.
Speranţa pluteşte pe nori fumurii.
Nu-s aripi în zare să-mi spună că vii.
Doar valul şi marea mai scurmă poteci.
Şi-mi pare că cerul se-nchină la mare,
Corabie ninsă cu flori pe catarg,
Pe-altarul de unde plutind a chemare
Aşteaptă albastrul să vină din larg,
Iubirii divine, celestă-nchinare
Şi rugi vălurind ce la ţărmuri se sparg.
DE-AŞ FI PUTUT
De-aş fi putut cânta luminii luna
Dansând în ploaie, veselă, mereu
Să fi rămas pe cale doar nebuna
Ce deschidea tristeţii curcubeu
De-aş fi putut ilumina o clipă
Din marea ta cu aştri şi furtuni
Să fi găsit neliniştii aripă
La cel sărut aprins între genuni
De-aş fi putut întinde taina toată
Zâmbet să las iubirii căpătâi
Un giulgiu alb pe inimă curată
Îngemănare-a flăcării dintâi
Şi peste timp nesocotind imunde
Ce mantie de ger au îmbrăcat
Să cer să te reverşi a mă ascunde
Întâiule albastru preacurat
Când nu mai credeam că iubirea există
Când nu mai visam curcubeu sau culori
Şi încă vedeam cum lumea e tristă
Că viaţă măsoară doar umbre de sori
Când ţipătul verde pierea în eter
Cuprins de sămânţa stelarilor poli
Lipseau anotimpuri necurse din cer
Şi fără speranţă pluteam pe atoli
O rază albastră trimisă de zei
Stingând neculoarea în sufletul trist
Străpunge retina cu mii de scântei
Privesc la zenit iubesc şi exist
TOAMNĂ
Lin se-apropie de seară astrul
secerat de nori…
dar nu-i nimeni să-l petreacă, e
pustiu în parc şi azi.
Doar un vânt ursuz îşi trece partitura
peste brazi,
scuturând în mare grabă viaţa
ultimelor flori.
Se aude o chitară, vag, sunând în
depărtări,
întregind melancolia clipei ce nu
vrea să plece.
Văd cum bruma se aşterne, alburind,
pe banca rece
ca un val ce înspumează ale
timpului cărări.
POEM NETERMINAT
Ai să mă chemi din nopţile albastre
Lăsând în urmă vagi păreri de rău.
Dar n-o să vin, fantoma clipei noastre
S-a risipit prin zări, ca un ecou.
Ai să mă chemi când iar o să te doară,
Între absenţe vei striga iubirea,
Cum trenul nostru nu mai este-n gară.
Te-ai dus, luând cu tine fericirea.
Şi dacă soarta fi-va să rescrie
Poeme vechi cu strofe noi, vreodată
Zâmbind, ne-om regăsi în veşnicie…
Tu fir de stea, eu rima ta curată.
SE-NTÂMPLĂ
Mai sunt aşa puţine primăveri
În viaţa cu petale ofilite.
Să le sorbim cu ochi închişi, iubite.
Să respirăm speranţele de ieri.
Să ne-mbăiem cuminţi în verde crud
Iar cerul să ne spele de păcate.
De ne-am greşit, uitate fie toate.
Nu vreau să ştiu şi nu vreau să aud.
Curând ne-or viscoli numai ninsori
Şi nicio primăvară, peste tâmple.
Dacă-am putea să nu se mai întâmple…
Dar ştii, chiar se întâmplă uneori.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro