Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
LILIANA ALBU
S-a născut pe data de 30 aprilie 1959, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Chimie din Capitală şi a urmat cursurile de medicină naturistă Ayuerveda.
Debutul editorial a avut loc în 2011, în antologia Esenţelor „Vis şi Pasiune”. Liliana Albu activează în cenaclurile literare „Orpheon”, „Cuget liber – Mihail Grămescu” şi „Cetatea lui Bucur”, iar din 2015 este membră a Ligii scriitorilor – Filiala Bucureşti.
Volume de autor: „Iubire din iubire… Eminescu” (2012); „Eu sunt iubire (2013)”; „Arta iubirii… Eminescu” (2014); „Sărută-mi buzele” (2014); „Sămânţă de iubire” (2015).
„Rar mi-a fost dat să citesc poezia unei persoane care să fie atât de directă, atât de sinceră, atât de deschisă şi totuşi misterioasă, cu anumite capcane, cu anumite trimiteri subtile, cum am citit la Liliana Albu. Ea ştie să se dedubleze atât de interesant, încât să redevină cu fiecare poem, aproape, un copil…” (Emilian Marcu).
Împart cu tine nemurirea
Şi taina nopţii poţi s-o iei,
Dar nu-mi pot împărţi iubirea,
Tu ia-o toată dacă vrei!
Îşi plâng în toamnă iar castanii
Tristeţea-n frunze ruginii,
Dar peste noi n-or trece anii,
Sunt numai primăveri târzii…
În zori, parfum de nebunie
Îmi umple-al gândurilor cer,
Lăsând în urma lor magie,
Ecouri care-n veci nu pier…
Timpul n-a descifrat iubirea,
Esenţa vieţii de a fi,
Dar sacrul şi-a-ntrerupt menirea
Doar prin puterea de-a iubi…
27.10.2015
RĂSAR IUBIRE DIN IUBIRE
Îşi pun în palme toamnele din mine,
O primăvară să apară iar,
Cu gânduri care curg încet spre tine
Iubire din iubire când răsar…
Aş înflori la ultima suflare
A unui zâmbet cald pe buze moi
Şi, scuturându-ma ca floarea de uitare,
Ne-ar curge iarăşi timpul înapoi…
Iar umbrele strivite la răscruce
De curcubeul sacru revărsat
Din universul ce lumini aduce,
Rămân simple iluzii de păcat…
Să nu mă-ntreb atunci de văd iubirea
Corole de lumini care-nfloresc
Doar îngerii când saltă-n cer privirea,
Sunt doar un muritor ce te iubesc…
14.10.2015
ZORII FERICIRII
Zorii fericirii iau în palmă stele
Şi ţi le aşează aducând fiori
Pe fruntea ce-ascunde gândurile mele,
Ca surâs de vară cu parfum de flori…
Legănaţi de vise, răsfoind cuvinte
Dintr-o carte albă, scrisă de-amintiri,
Mugurii dorinţei ne-nfloresc fierbinte
Tremurând şăgalnic iarăşi în priviri…
Te-aş ţine de mână ca o primăvară
Peste care timpul a uitat să fie,
Rămânând cu tine a nopţii fecioară
Ce-şi poartă iubirea-n raza-i aurie…
Între noi nu este decât o chemare:
Te iubesc, ecoul ce-n lumină-ar sta,
Punem răsăritul în loc de culoare
Şi floarea albastră de nu mă uita…
11.03.2016
CHEIA IUBIRII
Îţi simt fiorul palmei călătoare
Ce adevăru-n mine-ar căuta,
Iar trupul se deschide ca o floare,
Culori seducătoare să îţi dea…
Se scurg secunde-ntr-o clepsidră spartă,
Fără de mâine, astăzi sau de ieri
Când desenezi cu buzele o hartă
Pe sânii cu parfum de primăveri…
Furtuni îmi răscolesc gânduri uscate
De frământări ce verile îmi sting,
Cu focuri dintr-un câmp de maci luate
Aş vrea iubirea ta să o ating…
Rebelă ca un vânt ce doru-şi poartă
Colind tot cerul ca să te găsesc,
Acolo e cheia iubirii-n soartă
Acolo sunt eu… şi te iubesc…
11.02.2016
Secunde-ascunse-n veşnicie
Pot timpul de netimp desparte:
Viaţa cu trena aurie,
De gândul purtător de moarte…
În ochi de noapte-i răsăritul
Chiar de vremelnic străluceşte,
Timpul sfidându-şi infinitul,
Lumina-n clipa ei trăieşte…
Au căutat mere nebunii
Filosofala piatră-a vieţii,
În soare sau lumina lunii,
Dar nu în roua dimineţii…
O sete de neant deşartă
Pare doar vis de nemurire,
Uităm că a luminii soartă
Este doar gândul de iubire…
11.11.2015
MĂ-MBRAC DIN RĂSĂRIT
Mă-mbrac mereu din răsărit
Cu şoapte pline de iubire
Apoi, când timpul s-a oprit,
Devin culoare-n asfinţire…
Ca într-un ritual păgân
Pe un altar fără scânteie,
Doar nopţile în noi rămân
Până renasc în zori, femeie…
Şi câte flăcări se aprind,
Ce vâlvătăi sacre dansează,
Tăcerile le-auzi vorbind
Când îngerii din cer veghează…
Iar gura ta… ah, gura ta
Dorinţa-n mine o sfâşie,
Ca-n tine să pot exista
Şi să mă simt atât de vie…
NOI CA ŞNUR DE MĂRŢIŞOR
Ne-mpreunăm ca două fire
Ce-n şnur de mărţişor se-adună,
Eu focul roşu de iubire,
Tu ca argint ţesut de lună…
Ne-atingem pân’ la contopire,
Gândirea şi-a pierdut cuvântul,
Şi pe-o planetă cu iubire
Unim şi cerul cu pământul…
Când gura mea muşcată toată
E roşu mac care-nfloreşte,
Petala lui catifelată
Trupu-n dorinţă răscoleşte…
Simţindu-te, răspund chemării
Între extaz şi agonie,
Goală în muzica uitării
Mă dăruiesc iubirii… ţie…
30.10.2015
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro