Creatii literare – OVIDIU OANĂ-PÂRÂU

OANA
Vibrează sub boltă poveşti pământene,
Pierdute prin ceţuri şi neguri demult.
Le vom ispiti să se-ntoarcă alene,
Din veacuri trecute de aprig tumult.

Arama clădită de Marele Ştefan
În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare
Poveste. Cum piere prin gândul viclean,
Ce-a rupt din Moldova prea gingaşă floare.

Răpită din casa părintelui-tată,
De lotri cei hâzi care-s scoşi de la legi,
E fata Spătarului Şendrea purtată,
Spre loc de cumplite fărădelegi.

În tainiţi de munte-i mânată sub şoapte,
Legată-n batjocuri nepoata de Domn,
Bandiţii o-ncarcă de-ocară în noapte,
În vreme ce straja şi slugile dorm.

Mândria duducăi li-e grea încercare
Şi hoţii pierduţi de credinţa curată,
Prăvale copila în hăul cel mare,
Iar Crin-armăsarul porneşte şi-o cată.

Dureri străjuiesc de atunci amintirea
Domniţei pierdute în râpa hidoasă,
Doar turnul cu-arame mai mişcă simţirea,
Când cerne în timp o istorie frumoasă.

Sub vânturi e clipă de sunet icoana,
Vibraţie tristă din clopote dusă,
Iar zarea se-ncarcă de numele Oaa-naa … ,
Fecioara de lotri şi munte răpusă.

***

SE ÎNTOARCE LIBERTATEA ACASĂ, PENTRU BAL

În primăvara blândă, ce-n pace se-aşezase,
Se întorceau cu păsări plecate la-ntomnări
Oştirile române şi răscoleau oraşe
Eroii de la Plevna sub flori şi sub urări.

De Dunăre trec iute şi-n Giurgiu se opresc,
Popas cu rânduială şi slujbe pentru morţi;
Aici, la frontieră, o clipă îi cinstesc
Pe cei ce-s duşi la ceruri să-i facă ţării porţi.

În Bucureşti e freamăt, c-aşa s-a poruncit:
Serbare să se facă şi-un arc să pomenească;
Fanfare spre Băneasa pe loc s-au rânduit,
Iar Prinţul Carol oastea aşteaptă să sosească.

Un murmur lung de-arame venea dinspre oraş,
Din Sărindar, din Bucur, Sânt Gheorghe, Bărăţie,
Trei sute de biserici, de clopote sălaş,
Stârnesc pe mic şi mare la sărbători să vie.

Şi s-a pornit alaiul prin coridor de flori,
Armia steagu-şi poartă sub Arcul triumfal,
Victoria i-a noastră, comoară-ntre comori,
Se-ntoarce libertatea acasă, pentru bal.