OVIDIU OANĂ-PÂRÂU
Am început să scriu poezie târziu, abia în 2005. Nu ştiam atunci că a te mărturisi prin cuvânt, doare! Şi ea, poezia, m-a devorat zilnic până astăzi preţ de peste 2.500 de alcătuiri. M-am născut în 23 iunie 1953 în Şercaia, județul Braşov, iar copilăria şi adolescenţa le-am petrecut în Ţara Făgăraşului, tărâmul magic dintre Olt şi Munţii Făgăraş. Scrisul a venit în mod neaşteptat şi nedorit, ca o morgană împlinire, prilej poate de a mărturisi prin poezie despre locurile şi oamenii frumoşi întâlniţi în cele peste 250 de anotimpuri trăite.
După 11 ani de tăcere am lansat un proiect editorial extrem de ambiţios ce va include în final 23 de titluri, lucrări tipărite la Editura CORESI ca volume compacte tematic.
Din octombrie 2016 am publicat lunar până astăzi „Răspunsuri pentru Will” – sonete meditative; „Surori metrese timpului” – pasteluri; „Poveşti din veac” – basme şi povestiri versificate; „Răspunsuri pentru Anne” – sonete de dragoste; „Dragobete” – poezie de dragoste de inspiraţie populară; „Doina, Dorul, Dumnezeu” – poezii tematice şi religioase; „Clonapolis” – poezie socială; „Şoaptă-mă!” – poezie de dragoste în metru clasic; „Adie-mă!” – poezie senzuală şi erotică; „Era să fiu poet” – versuri despre a scrie şi condiţia poetului.
CÂND PLÂNG BĂRBAŢII …
Am plâns şiroaie de sudoare
Cu lacrime în ele prinse,
Sau picuri ce-au udat ogoare,
Pe feţe şi prin bărbi prelinse.
Şi am mai plâns în nopţi şi-n cuget,
Când ei ne secerau strămoşii.
Au nu văzut-aţi ? Până-n suflet
Aveam de ură ochii roşii !
Am plâns când s-a tăiat străbunul
În creste de Carpaţi, trădat.
Sau când s-a dărâmat gorunul
Sub care Horea-i îngropat.
Şi am mai plâns când ţarini large
Din ţară-au luat şi le-au robit.
A fost nevoie de baltage
Să reprimim ce ne-au răpit.
Poate nu plângem la morminte,
Sau lacrimi nu vărsăm uşor.
Noi hohotim doar în cuvinte
Când cei ce-s dragi se pierd, ori mor.
Am plâns tăcut în foc şi geruri
Pe câmp de luptă, la oştiri.
Aşa crestatu-s-au în riduri,
Pe chipuri, hărţi de amintiri.
…
De n-am mai plâns, e că izvorul
Din care amândoi luau lacrimi,
Secase scurs din ea, când dorul
De el o asuprea. Şi-n Patimi.
***
CÂND PLÂNGI, FEMEIE
Când lacrimi curg amar din tine,
Înseamnă că s-au strâns ruine
Între speranţe, în adâncuri,
Sau poate printre mii de gânduri.
Dar dacă lacrima e vie,
Născută e din bucurie.
Sau din speranţa că-n adâncuri
E-un bine presărat pe gânduri.
Când plângi femeie peste urne,
Sau pentru bucurii diurne,
Eu sunt alături şi-ţi cinstesc
Tot harul, dar dumnezeiesc !
03.01.2006
Vibrează sub boltă poveşti pământene,
Pierdute prin ceţuri şi neguri demult.
Le vom ispiti să se-ntoarcă alene,
Din veacuri trecute de aprig tumult.
Arama clădită de Marele Ştefan
În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare
Poveste. Cum piere prin gândul viclean,
Ce-a rupt din Moldova prea gingaşă floare.
Răpită din casa părintelui-tată,
De lotri cei hâzi care-s scoşi de la legi,
E fata Spătarului Şendrea purtată,
Spre loc de cumplite fărădelegi.
În tainiţi de munte-i mânată sub şoapte,
Legată-n batjocuri nepoata de Domn,
Bandiţii o-ncarcă de-ocară în noapte,
În vreme ce straja şi slugile dorm.
Mândria duducăi li-e grea încercare
Şi hoţii pierduţi de credinţa curată,
Prăvale copila în hăul cel mare,
Iar Crin-armăsarul porneşte şi-o cată.
Dureri străjuiesc de atunci amintirea
Domniţei pierdute în râpa hidoasă,
Doar turnul cu-arame mai mişcă simţirea,
Când cerne în timp o istorie frumoasă.
Sub vânturi e clipă de sunet icoana,
Vibraţie tristă din clopote dusă,
Iar zarea se-ncarcă de numele Oaa-naa … ,
Fecioara de lotri şi munte răpusă.
***
SE ÎNTOARCE LIBERTATEA ACASĂ, PENTRU BAL
În primăvara blândă, ce-n pace se-aşezase,
Se întorceau cu păsări plecate la-ntomnări
Oştirile române şi răscoleau oraşe
Eroii de la Plevna sub flori şi sub urări.
De Dunăre trec iute şi-n Giurgiu se opresc,
Popas cu rânduială şi slujbe pentru morţi;
Aici, la frontieră, o clipă îi cinstesc
Pe cei ce-s duşi la ceruri să-i facă ţării porţi.
În Bucureşti e freamăt, c-aşa s-a poruncit:
Serbare să se facă şi-un arc să pomenească;
Fanfare spre Băneasa pe loc s-au rânduit,
Iar Prinţul Carol oastea aşteaptă să sosească.
Un murmur lung de-arame venea dinspre oraş,
Din Sărindar, din Bucur, Sânt Gheorghe, Bărăţie,
Trei sute de biserici, de clopote sălaş,
Stârnesc pe mic şi mare la sărbători să vie.
Şi s-a pornit alaiul prin coridor de flori,
Armia steagu-şi poartă sub Arcul triumfal,
Victoria i-a noastră, comoară-ntre comori,
Se-ntoarce libertatea acasă, pentru bal.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro