VIOREL MARTIN
Născut la București, pe data de 19.05.1953, de profesie inginer TCM, membru al Uniunii Scriitorilor din România, autor a peste 25 de cărți de poezie, proză și epigramă, dar și de poezie și proză pentru copii.
Este fondator și primul secretar al Uniunii Epigramiștilor din România, fondatorul publicațiilor Epigrama serie nouă, Cacealmaua și Lumea epigramei. Este organizator al celor 4 ediții ale Festivalului Național de Epigramă București-Voluntari.
Lumea e aşa frumoasă
Şi îmi vine ca să zbor;
Mama mi-a adus acasă
Un calculator.
Pe ecranul colorat,
Pictogramele se joacă,
Fiecare a-nvăţat
Câte un program să facă.
Uite, tastatura mea
Scrie singură pe “A”,
Imprimanta, voiniceşte,
Pe hârtie-l tipăreşte
Mouse-ul-un şoricel-
Poţi să faci ce vrei cu el,
Cu săgeata lui îmi cheamă
Fiecare pictogramă…
Şi aşa, încet, încet,
Am intrat pe Internet!
CARTEA
Orice carte este vie.
Ea are scris pe hârtie
Litere rotunde,
Înalte sau scunde
Şi când literele, înţeleptele,
În cuvinte se adună…
Ştiu poveşti să spună!
Numai pe aripi de carte
Poţi călători, prin timp înainte,
Să vezi roboţii cum scot,
Din Saturn, pentru noi, zăcăminte.
Şi poţi călători, prin timp înapoi,
Până la vremea lui Decebal,
Lui Ştefan, lui Mihai
Şi a altor eroi.
Cartea singură ştie,
Să te înveţe,
Matematică şi geografie!
Şi tot ea îţi mai spune
Câte-o poveste,
Pentru că orice carte este
Ca o minune vie.
GHIOCELUL
Dragă mamă, când eram
Mică, te mai supăram,
Dar acum, de când sunt mare,
Nu încape supărare:
Dau mâncare la păpuşă,
Plimb răţuşca-n găletuşă,
Chiar şiretul ştiu să-l leg…
Şi mănânc un ou întreg!
La cordon îi fac fundiţă;
Azi, la noi la grădiniţă,
Prin zăpadă, mititel,
Am zărit un ghiocel.
Sărut mâna, mama mea!
Şi ţi-l dau de ziua ta!
ÎN CLASA ÎNTÂI
Stau în bancă liniştite
Şorţuleţele pepite;
Câte-o mână mititică
Două degete ridică.
Pe caietele de şcoală,
Câte-o pată de cerneală;
Prin ghiozdane, jucăuşe,
Lucruşoare de păpuşă.
Pauza îndată vine;
Glasuri mici şi cristaline
De garoafe şi magnolii…
Invadează curtea şcolii.
Eu sunt român și țin cu neamul meu
Ca și americanul cu al lui.
De când sunt mic mă-nchin la Dumnezeu
Și am fereastra plină cu gutui.
Bătrânii mei pământul l-au muncit
Cu plugul și cu mâini bătătorite;
Pe dealuri veacul urcă liniștit
Și veșnicia bate din copite.
De multe ori mi-a fost în viață greu,
M-au năpădit necazul și durerea,
Dar Eminescu m-a-nsoțit mereu
Și lui Brâncuși i-am ascultat tăcerea.
În pomii mei sunt păsări cântătoare,
Sunt botezat în Dunăre și mare
Și plâng la-nmormântări și joc la nunți;
Cu dacii mei sunt aninat de munți
Și Dumnezeu mi-ajută tot mereu,
Că sunt român și țin cu neamul meu.
DE ZIUA COPILULUI
E-ntâi de cireșar și ziua ta,
Copile, bucuria vieții noastre;
Din cântul viu al păsării măiastre,
Ne-ai apărut în viață ca o stea.
Tu ești seninul zărilor albastre,
Parfum de floare de nu mă uita;
Prin verbele “a fi” și “a putea”
Tu ne păzești planeta de dezastre.
Copile, din orașe și din sate,
Să crești întru mulți ani cu demnitate
Și să-ți iubești și frații și părinții…
Și, inspirat de neamul tău străbun,
Să-ntemeiezi un viitor mai bun,
Pe care-l vezi acum cu ochii minții.
ALBINUȚA
La grădinița noastră
Într-una ne jucăm
Și multe lucruri bune
În joacă învățăm.
Aicea lumea este
Frumoasă, colorată;
Păpușile și ele
Mănâncă ciocolată.
Frumoase mașinuțe
Aleargă la raliu;
Aici, întâia oară
Am învățat să scriu.
Și ne jucăm în soare,
Fugim și ne dăm uța,
Iar grădinița noastră
Se cheamă… ALBINUȚA!
Poezie dedicată, cu dragoste, copiilor și cu prețuire și recunoștință doamnelor educatoare de la ALBINUȚA, grădiniță unde merge și nepoțelul meu Tudor Paul Martin Stan
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro