Denumiri. Legende. Înfăţişările şi însuşirile Ielelor.

Un mare neajuns crede poporul că are de la un fel de spirite femeieşti ce poartă diferite numiri, cari toate la un loc se cuprind în acel de Iele, şi uneori în cel de Zâne sau Rusalii. Aceste numiri sunt înmulţite de o altă credinţă populară, care zice că Zânele să nu fie chemate după numele lor adevărat, ci cu alt cuvânt convenţional, care, fireşte, după ce devine ştiut de toţi, trebuie părăsit şi înlocuit prin altul. Astfel Ielele se mai cheamă şi Nemilostive, Dânse, Iude, Fetele lui Iuda, Drăgaice, Samovile, Vâlve, Nagode, Irodiţe, Vânturiţe, Vântoase, Fetele Vântoaselor, Stăpânele Vântului sau Irodiece.
Alteori, pentru ca puterea lor să nu fie covârşitoare, poporul le dă numiri laudă sau de dezmierdare, spre a le îndupleca la bine, cum sunt acestea: Milostive, Zâne Milostive, Măiestre, Zâne Măiestre, Doamne, Domniţe, Bune, Puternice, Fete Frumoase, Frumoase, Frumuşele, Fetele Câmpului, Fetele Codrului, Fetele lui Şandru, Viteze, Harnice, Sfinte, Sfinte Mari, Şoimane sau Şoimance. Macedo-românii le numesc Albe, Dzâne, Muşate.
Unele credinţi spun că ar fi nişte babe urâte; altele că ar fi nişte fecioare frumoase; unele că umblă într-anumite zile de Rusalii; altele că umblă şi alteori; în sfârşit, unele credinţi ne spun că Ielele umblă prin anumite locuri numai, iar altele, că umblă pretutindeni.
După unele credinţi, se spune că Ielele sunt fiicele lui Rusalim împărat şi urăsc pe creştini, pentru că aceştia, ca supuşi ai tatălui lor, au trecut la creştinism. (…)
Prin unele părţi de Oltenia, se crede că Ielele sunt în număr de şapte şi sunt aşa de frumoase, că numai îngerii din cer le întrec. Ele n-au trup de carne ci sunt „numai nişte năluci, în chip de femei tinere şi vesele”. Nu le poate vedea nimeni în afară de cei buni la suflet şi de făcătorii de bine. Au zale pe piept, clopoţei la picioare. Cântarea lor, de frumoasă ce este, nu se poate asămăna cu nici o cântare de pe pământ. Ele zboară prin văzduh, înainte de miezul nopţii trec cântând din zale şi din clopoţei pe deasupra caselor unde au să trimită vre-o pedeapsă asupra vreunui om rău la suflet şi la fapte.
Pe unii, flăcăi frumoşi mai ales, cari se laudă cu frumuseţea lor, îi pun de le cântă ca dânsele să joace. (…)
Sub numele de Vânturiţe sau Vântoase, Ielele vânturesc copiii. „Copilul vânturit cât va trăi va fi tot morbos de cap, de picioare, hălăunit de cap, nu ştie ce face. În contra Vântoaselor astupă toate găurile de la casă, înfaşă copilul şi-i astupă şi capul. Un om vânturit scapă numai prin iarbavântului.”
Dacă joacă pe pământ, Ielele îşi aleg grădinile cu iarbă verde şi poienile rourate de prin păduri. Când voiesc să pedepsească pe vreun om, Ielele îl dezmiardă prin cântece, adoarme în visuri plăcute, în urmă joacă de trei ori hora împrejurul lui, blăstămându-l fiecare, ori limba să i se lege, ori din minte să-şi sară, ori să nu-şi ai dea peste leac. De cele mai multe ori îi ia rânile, picioarele, ori îi strâmbă faţa.