DEZBRĂCĂMINTE & DEZBRĂCĂTURI

DEZBRĂCĂMINTE & DEZBRĂCĂTURI

Din capul locului trebuie să reglementez – pe vremuri se zicea simplu, „regulez”, dar vocabula a luat-o razna pe panta vulgarității nu știm de ce și de cine impusă – să regulez o polemică de idei venită din „monden”. Dar care ține de bun simț, civilizație și cultură. Tratarea nudității. M-a indignat falsa pudibonderie a unei doamne designer cunoscut față de o solistă de mare succes internațional. Alexandra Stan. Nu e un punct de vedere scorojit, plin de prejudecăți, al unei adepte a rochiilor lungi până-n pământ și închise-n gât ca o fortăreață medievală. Ci e unul venit de la o persoană modernă și mondenă… Care zice că s-a săturat de pozele bune cu – pardon, scuzați – fundul gol. La plajă. Adică, nu la un spectacol, ci într-o ipostază particulară. În care să fii fotograf, ce ai poza la o femeie cvasi-goală decât ce are ea mai frumos? Iar un fund poate fi esteticamente sublim numai la feminin. Masculinul e vulgar. Deși aici e vorba strict despre opţiunea fotografului, nu a vedetei… Dar, să luăm înălțimile bunului gust. La Arte supreme. La Simfonic – vezi ravisanta, senzuala pianistă gruzină Katia Buniatișvili; temperametala și provocatoarea Barbara Hannigan (foto). Vezi senzualitate cu tona în Operă și-n Balet. Ați vizionat „Indiile galante” a lui Rameau, pus de Christophe Rousset? Cu toți balerinii, actorii, cântăreții/ ele, solista – musulmană!!! – în … pardonu’ gol? De ce au făcut-o? Fiindcă și-o permit! Și te asigur că a fost un spectacol splendid. Spectacol! Nu o provocare, o sfidare a burgheziei, s-au dus astea! Nu pornografie, cu organe tunate, nuri pictați și lumini lascive. Totul natural! Inclusiv părul pubian nevopsit și neras al actorilor/actrițelor. Vezi Youtube! Vezi „Don Giovanni” – Mozart, opere pline-ochi de sex la Händel, Jean Phillipe-Rameau. Montate în zilele noastre. Cu tot felul de dezbrăcături și dezbrăcăminte… Căci, greu de înțeles la ora asta, arta e plină de sex. Sexul e comandamentul principal al acestei epoci. Nu numai sexul, sexualitatea, ba chiar pornografia. „Pornotopia”, lucrarea drei Beatrice Preciado din Spania tratând „Arhitectura și sexualitatea în «Playboy» în timpul războiului rece”, a fost premiată ca lucrare științifică. Iată subiecte care nu se mai țin ascunse după draperii grele…
De ce? Nu știu, dar o constat cu bucurie. Fără false prejudecăți. Fiindcă asta, pe lângă estetica chestiunii, este libertate. Libertatea nudității este expresia libertății nude.

CULTUL BOULUI LA NICOLAE GRIGORESCU

Şi tot viețuind noi la Telega, la Băile Șoimul din Telega, am prins volens-nolens „Viața Prahovei” (VP).
Era duminică la amiză când am văzut ceva cunoscut nouă.
Se vorbea despre megieșul nostru Nicolae Grigorescu. Al cărui muzeu este coleá aproape la tutelara urbe Câmpina. Muzeograf – o doamnă expertă și înamorată de personaj, care ne-a dezvăluit multe amănunte din viața marelui artist. Câți dintre noi știam de pildă că – eu da…de anul trecut, când am revizitat muzeul – el și Vlahuță au fost cumetri? Fiica poetului, Ana, s-a căsătorit cu fiul recunoscut al lui Grigorescu; care înainte de a se pierde după o „relație statornică și lungă cu mama băiatului” s-a căsătorit cu ea. Am aflat, apoi, de adorația pictorului față de boi. Ghiocel era cel ce i-a pozat adesea, în timp ce oameni din jurul lui îl apărau de muște să poată poza. Și tot el l-a dus pe Maestru, cu un alt coleg de povară, pe ultimul drum. Tandră, duioasă și stranie relație dinte un pictor și un bou. De altfel, asta-mi amintește de Dali, care plimba cu el – ca animal de companie – un corb. Nu, nu o găină, asta-i patent mioritic… Despre care spunea că vrea să-l reabiliteze. Fiincă literatura vremii l-a compromis, l-a luat de fraier, vezi „Corbul și cașul”!… Și că, de fapt, corbul nu e deloc un prost, ci extem de inteligent… Felicitări realizatorilor. Căci naște și Provincia oameni, nu numai Bucureșcii cvasi/manelizați…

PRESA CARE STRICĂ LIMBA

După celebrele expresii fotbalistice „de puțin” sau „oportunist”- ăla care dă glouri multe… a apărut la TV un cuvânt nou în limba română: chef, chefi. Care nu înseamnă chefuri, paranghelii, ci este vorba anteno-protevistă „șefi”. Bucătari – șefi. Dar scris, probabil, pe altă limbă. Unde vezi scris „chef” citește șef, române! Mă tem că dacă se acceptă acest accident de vocabular, vom ajunge și la a scrie „kef” în loc de „chef” spre a evita confuzia. Așa au anticipat maneliștii – alți lingviști de geniu, cu „Kef de kef”. Mă tem, să moară mama!
PS. Dar dacă e un chef cu un șef-bucătar, cum se scrie pe protevească?

LA MEZZO

Turandot by Giaccomo Puccini at the Arena di Verona: Orchestra and Ballet of the Fondazione Arena di Verona, Giuliano Carella (Conductor), Franco Zeffirelli (Stage Direction & Sets), Maria Guleghina (Turandot),
Carlo Bosi (Imperatore), Luiz-Ottavio Faria (Timur), Salvatore Licitra (Calaf), Tamar Iveri (Liù), Recorded in 2010 at the Arena di Verona, Directed by Andy Sommer.
Un Turandot de zile mari, am pornit săptămâna cu brio, pe cai mari. Aici, după „Nesun dorma”, aria lui Calaf susținută de Salvatore Licitra, am văzut o chestie incredibilă. În plin spectacol, publicul – ah, italienii ăștia și muzicalitatea lor! – a cerut și s-a făcut bis! În timpul spectacolului! Pare un fapt iconoclast, deși extraordinar.
Caro mio amico, pacă nu se face asta… Ba, se face! Da, numai la italieni se poate asta. Opera e la ea acasă, se perminte… Apoi, mai e ceva: un spectacol de Zefirelli nu se uită ușor!!! Asta, apropo de opțiunile tot spre operă ale regizorului român Andrei Șerban…și de montarea lui ieșeană cu „Indiile Galante”.
Mă tot întreb: Opera Română din București, altfel o reputată chivuță cultural-europeană, de ce nu l-a ofertat pe marele regizor? Să nu-și strice reputația de mahalagioaică!? Numai noi suntem în stare de așa ceva.
Să cobori Opera în mijlocul prostimii ignorante. A „bestiei triomphante”? În praful mahalalei bucureștene, care până și aia mai avea ceva sfânt și intangiblil, o moralitate a ei? Ce moralitate are Opera Română? Tirania și triumful prostului gust non-cultural și a medioctrității crase. O Mahala pestilențială, tipică fotbalului. Nu la piață; nu la târgul de vite sau de vechituri; nu în Floreasca, Ferentari… ci la Opera Română!!!

GEORGE STANCA