DIALOG ASUPRA POLITICILOR DE SĂNĂTATE

DIALOG ASUPRA POLITICILOR DE SĂNĂTATE

„În România, însă, nu sunt suficiente doar măsuri de creştere salarială, este nevoie de mai mult, şi anume de o reformare într-adevăr inteligentă a actualului sistem de sănătate. O reformă reală, care să permită personalului medical redobândirea demnităţii, regăsirea spiritului hipocratic şi a altruismului, redobândirea identităţii profesionale şi sociale, concomitent cu un proces similar la nivelul personalului sanitar.“

La începutul lunii octombrie, mai precis în data de 5 octombrie 2015, în incinta Palatului Cotroceni a avut loc un Seminar cu participare internațională cu tema “Resursele umane în sănătate – Dialog asupra politicilor de sănătate”, organizat de Administraţia Prezidenţială şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Au participat aproximativ 40 de demnitari şi experţi în domeniul sănătăţii, atât din România cât şi din alte ţări, printre care dna. dr. Diana Păun, Consilier de Stat, Departamentul de Sănătate Publică şi dna. Ligia Deca, Consilier de Stat, Departamentul Educaţie şi Cercetare din Administraţia Prezidenţială; ministrul sănătății, dl. dr. Nicolae Bănicioiu; Ministrul Educației și Cercetării Științifice, dl. Prof. Dr. Sorin Mihai Cîmpeanu – din Guvernul României, alături de alţi demnitari şi şefi de instituţii din domeniul sănătăţii.
Din partea OMS a particpat dr. Victor Olsavszky, Reprezentant OMS pentru România, dar şi alţi reprezentanţi din Belgia, Italia, Republica Moldova şi Olanda.
Invitaţia s-a datorat activităţii mele din ultimii 14 ani în domeniul reformei sistemului de sănătate, deşi, nefiind nici exotic, nici afiliat politic sau de alt fel, nu am beneficiat de nici un fel de sprijin şi de mediatizare. Cu toate acestea, organizatorii m-au onorat cu invitaţia de a participa, în calitate de consultant independent şi de a-mi prezenta, în 5 minute, opiniile şi proiectul de sistem de sănătate.
Această invitaţie m-a onorat şi mi-a permis să apar într-o poză de grup cu invitatul special al acestui seminar, Preşedintele României, dl. Klaus Iohannis.

Prezint în continuare această alocuţiune:

“Doamnelor şi domnilor, încep cu o concluzie: Trebuie să învăţăm în fiecare zi despre trecut ca să putem exista în viitor.
Astăzi, subiectul fierbinte pentru ţările europene este migraţia. Nu doar migraţia obişnuită, dinspre Estul spre Vestul Europei, ci chiar a unor grupuri compacte şi masive de refugiaţi din alte continente spre Centrul Europei. De ce migraţia este dintr-o dată un subiect fierbinte? Migraţia în sine este de fapt un fenomen natural şi normal, determinat de instinctul de supravieţuire individual şi de grup, întâlnit la orice fiinţă vie, capabilă de a se deplasa, fie ca răspuns la condiţii neprielnice, fie ca urmare a competiţiei pentru resurse, perpetuare, bunăstare şi siguranţă.
Nu poţi interzice şi nu poţi combate o dorinţă de mai bine.
Poţi în schimb să cauţi şi să găseşti soluţii mulţumitoare pentru ambele părţi, soluţii care să permită majorităţii celor care astăzi îşi caută bunăstarea şi respectul în străinătate să le poată găsi oriunde în propria lor ţară.
Pentru a limita acest fenomen nu există soluții universal valabile, singurul care poate oferi soluţii viabile la nivelul țării noastre fiind însuşi generatorul de migraţie, şi anume statul român reprezentat de decidenţi.
În acelaşi timp, în cazul în care România este într-adevăr o ţară capitalistă, trebuie precizate foarte clar limitele de acţiune ale celor două sectoare, cel de stat şi cel privat şi stopate tendinţele decidenţilor de la toate nivelurile din sistemul de stat, de mixaj şi interferenţă mai mult sau mai puţin oficială şi legală cu sectorul privat, folosind resursele publice ca suport pentru interese personale sau de grup.
Măsurile pe care le consider necesare pentru reformă nu sunt nici noi şi nici de import, ele sunt inspirate din modul de organizare a sistemelor de sănătate româneşti din ultimii 150 de ani şi ar putea reprezenta chiar şi posibile soluţii pentru limitarea migraţiei profesionale.
În esenţă, propun reînfiinţarea specializării de medicină generală, a dispensarului medical de stat şi a circumscripţiei sanitare, în special pentru spaţiul rural, un spaţiu care reprezintă peste 90% din teritoriul naţional şi aproape 50% din populaţie, în care există peste 2800 de comune formate din aproape 13.000 sate, din care o mare parte nu au deloc acoperire cu servicii medicale.
Această măsură, însoţită de o repartiţie naţională şi oferta unui contract de muncă pe 5 ani cu o valoare medie de 100.000 de euro, în funcţie de izolare, ar reprezenta o ofertă decentă a statului român de locuri de muncă şi salarizare atât de aşteptată de acei medici şi personal sanitar şi medico-social care-şi doresc realizarea bunăstării aici, în România, fără a fi nevoiţi să-şi părăsească ţara şi familia.
Pentru o bună finanţare a sistemului, propun optimizarea fluxurilor financiare prin schimbarea actualului sistem de asigurări sociale de sănătate obligatorii, gestionat de o casă naţională şi zeci de case teritoriale, deviat mult de la conceptul original, cu unul corespunzător realităţii cotidiene, bazat în special pe taxă specială de sănătate, la fel de obligatorie ca în prezent, administrat de o regie autonomă succesoare a Regiei Autonome a Fondului Sanitar şi de Ocrotire înfiinţată în anul 1930.
Astfel, ar exista o singură entitate de administrare a colectării şi a plăţilor, care ar putea folosi, după acelaşi model interbelic, infrastructura bancară a ultimei bănci de stat, CEC Bank, cu toate avantajele care decurg din acest parteneriat, inclusiv prin reconsiderarea şi normalizarea conceptului de card de sănătate şi a infrastructurii acestuia.
Înlocuirea actualului sistem de finanţare ar permite atât o importantă simplificare şi debirocratizare a sistemului şi a actului medical cât şi stoparea, în opinia mea, a actualelor derapaje majore ale acestuia de la rolul şi competenţele de asigurator social.
În prezent, sub aparenţa dorinţei de eficientizare prin informatizare, prin implementarea de soluţii informatice exagerate şi baze unice gigant de date medicale ale întregii populaţii, acţiuni care în mod normal, la o scară mult redusă, fac obiectul activităţii altor entităţi de stat sau private, are loc nu doar o excedere a obiectului de activitate legal şi implicit a limitelor legale de cheltuire a banilor asiguraţilor social, ci chiar crearea unei vulnerabilităţi majore a populaţiei şi a sistemului de sănătate şi o ameninţare la siguranţa naţională.
De asemenea, ca a treia sursă importantă de finanţare a Fondului de Sănătate, după taxa de sănătate şi procentul din PIB, propun recâştigarea veniturilor integrale ale Loteriei Române, instituţie înfiinţată la iniţiativa chirurgului Thoma Ionescu prin Legea pentru constituirea unui fond al asistenţei sanitare a sătenilor, promulgată de regele Carol I în anul 1906, o instituţie care în ultimii 25 de ani manifestă, împreună cu decidenţii guvernamentali care s-au succedat, o amnezie de grup aparent incurabilă, cu privire la unicul scop pentru care a fost înfiinţată şi la destinaţia legală obligatorie a veniturilor sale integrale.
Consider că o mare parte dintre prevederile legii din orânduirea monarhistă Legea sanitară şi de ocrotire nr. 236 din anul 1930, ca şi dintre cele ale legii de profil din orânduirea comunistă, Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei nr. 3 din anul 1978, pot fi readuse în actualitate, iar pe baza experienţelor celor două sisteme româneşti anterioare cumulate cu cea recentă, a erorilor şi deficienţelor celui prezent de aproape 20 de ani, se poate construi un sistem performant și funcţional pentru o foarte lungă periodă de timp.
În încheiere, stimată doamnă consilier de Stat, având în vedere implicarea dumneavoastră constantă pentru îmbunătăţirea sistemului de sănătate românesc, vă rog să luaţi în considerare posibilitatea de a vă alătura şi susţine acest demers de reparaţie istorică şi de retrocedare a Loteriei Române proprietarului de drept, Regia Autonomă Fondul de Sănătate, instituție atât de necesară bunei funcţionări a dispensarului medical de stat şi a sistemul public de stat şi privat românesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie”.

Dr. ARGHIR V. CIOBOTARU