DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC – CHINEZUL TIMIȘOARA ȘI RECORDUL NEDEPĂȘIT PÂNĂ ÎN PREZENT

DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC
– CHINEZUL TIMIȘOARA ȘI RECORDUL NEDEPĂȘIT PÂNĂ ÎN PREZENT –

Timișoara este o urbe cu o bogată tradiție în fotbal. Orașul bănățean se luptă și astăzi cu Arad în privința recunoașterii găzduirii primului meci disputat în România; a dat primul club profesionist din țara noastră, Ripensia Timișoara; mai târziu, după cel de-al Doilea Război Mondial, Politehnica Timișoara a fost un nume important în fotbalul autohton, a mai avut ca reprezentante în prima divizie și formațiile CFR și UMT… Totuși, primul mare club al Timișoarei a fost Chinezul, câștigător a șase titluri consecutive de campioană națională, record care a rămas în picioare până în ziua de astăzi.

ÎNFIINȚAT DE MUNCITORII DE LA CĂILE FERATE

Echipa Chinezul Timișoara a fost înființată în 1910 de un grup de muncitori de la căile ferate. Numele clubului a fost inițial în limba maghiară, Kinizsi Temesvar (pe atunci, Banatul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar), fiind inspirat de Pavel Chinezu (sau Cneazul), căpitan în oastea regelui Matia Corvin, iar culorile erau alb-violet. Stadionul grupării, situat în spatele Gării de Nord din Timișoara, a fost ridicat tot de muncitorii feroviari. Arena avea să fie distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul unui bombardament, iar în locul ei a apărut actualul stadion CFR.
Primul meci al celor de la Chinezul a avut loc pe 6 mai 1911 și s-a soldat cu un eșec usturător, 0-11 în fața formației de tineret a concitadinei CAT. În scurt timp, însă, echipa se va întări cu jucători valoroși aduși de la cluburi din Ungaria, astfel că, în 1914, va cuceri campionatul Ungariei de Sud și va fi declarată, alături de Tatabanya, cea mai bună formație provincială din țara vecină.
Primul Război Mondial nu a afectat activitatea Chinezului. Dimpotrivă, cum muncitorii de la căile ferate erau mobilizați la locurile lor de muncă, lotul timișorenilor număra în 1916 nu mai puțin de 60 de jucători! Unii dintre aceștia vor face parte din marea echipă care avea să domine fotbalul românesc în anii ‘20.

PERIOADA DE GLORIE

După încheierea războiului și întregirea României, bănățenii intră în competițiile țării noastre.
Clubul și-a schimbat numele din Kinizsi în Chinezul și a câștigat, în 1921, campionatul de fotbal al Transilvaniei. În vara anului 1922, a participat, alături de alte câștigătoare a zonelor regionale, la faza finală a campionatului național. S-a calificat în penultimul act fără să joace, deoarece adversara din „sferturi”, Societatea Sportivă Sibiu, nu s-a prezentat la meci. În semifinale, a trecut cu scorul de 2-1 de AMEF Arad, iar în finala disputată pe teren propriu, în fața a 3.500 de suporteri, a învins-o cu 5-1 pe Victoria Cluj și a câștigat primul titlu de campioană a României din istorie.
Chinezul și-a apărat trofeul și în sezonul următor. După ce și-a adjudecat faza regională, a trecut, pe rând, de Gloria CFR Arad (2-0), de Clubul Gimnastic Târgu-Mureș (1-1 și 2-0), iar finala câștigat-o la Cluj în fața aceleiași adversare din ediția precedentă, Victoria (2-0). Succesul s-a repetat și în ediția de campionat 1923-1924. Totuși, Chinezul a intrat atunci în fazele finale după ce i s-a admis o contestație depusă împotriva echipei Unirea Timișoara, care câștigase campionatul regional. În „sferturi”, timișorenii au învins pe SG Arad (2-0), au surclasat în semifinale (9-0) CFR Mureșul Tg. Mureș, iar în finala jucată pe teren neutru, la Arad, au învins cu 4-1 Club Atletic Oradea.
Următorul campionat (1924-1925) a fost câștigat la pas de Chinezul, care și-a învins clar adversarele, iar în finală s-a impus cu 5-1 în fața celor de la UCAS Petroșani. Chinezul a obţinut al cincilea titlu la rând tot după victorii la pas, inclusiv în finală (3-0 cu Juventus București), iar cel de-al șaselea și ultimul campionat a fost dobândit după o finală mult mai dificilă decât s-ar fi crezut cu Colțea Brașov.
Prima partidă dintre cele două s-a încheiat la egalitate, 2-2, iar la rejucare timișorenii au învins greu, cu 4-3.
Cele șase titluri consecutive de campioană a României cucerite de Chinezul Timișoara constituie un record care a rămas în picioare și în ziua de astăzi. Acesta a fost egalat doar de Steaua, care s-a încoronat tot de atâtea ori campioană în perioada 1993-1998. Valoarea bănățenilor a fost confirmată și de câteva rezultate de răsunet obținute în unele confruntări internaționale: 4-2 cu BSK Belgrad, 3-0 cu Athletic Bilbao, 7-1 cu Oxford City sau 4-0 cu Ujpest Budapesta. De notat că pe 7 mai 1926, în meciul câștigat de naționala României (3-1) la Istanbul în fața Turciei, nu mai puțin de 10 jucători ai primei reprezentative (Ritter, Steiner I, Steiner II, Hoksary, Emerich Vogl, Tanzer, Teszler, Rudy Wetzer, Semler și Matek) erau legitimați la Chinezul. Doar Czeh provenea de la Juventus București.

DECLINUL ȘI DESFIINȚAREA

Din 1927, după ultimul titlu câștigat, a început prăbușirea Chinezului. Clubul a acumulat datorii mari și a intrat într-o profundă criză financiară, ceea ce a dus la destrămarea echipei. Conducătorii Cornel Lazăr și Dionisie Balasz au părăsit gruparea și au înființat concitadina Ripensia, care avea să devină prima formație profesionistă din fotbalul românesc și la care au ajuns mai mulți fotbaliști valoroși ai Chinezului. Alții au ales să plece peste hotare. Gloria echipei din spatele Gării de Nord apusese…
Chinezul s-a luptat, totuși, să supraviețuiască și în 1936 a încercat o redresare pe plan financiar prin fuziunea cu Industria Lânii SA Timișoara. Aceasta n-a ajutat-o însă prea mult, echipa retrogradând trei ani mai târziu din prima divizie. După cel de-al Doilea Război Mondial, fosta campioană a făcut o nouă fuziune cu CAMT (Clubul Atletic Muncitoresc Timișoara) și a evoluat pentru puțin timp cu denumirea Chinezul CAMT, iar din 1946 clubul a purtat doar cel de-al doilea nume. Ultima apariție oficială a avut loc în sezonul 1948-1949, când a ocupat locul 13 (dintr-un total de 14) în Divizia B. De atunci, Chinezul a devenit doar o amintire în fotbalul românesc…

MUGUR BĂILEȘTEANU