DUMINICA SUFLETULUI

DUMINICA SUFLETULUI

În Bucureşti, există o biserică unde te poţi întâlni cu Dumnezeu, cu preoţii care îl slujesc dar şi cu oameni care slujesc, după puterile lor, cultura şi a căror operă se află sub inspiraţie divină. Este o biserică din 1928, ctitorită de Regina Maria, aflată pe strada Iani Buzoiani, nr. 2, în vecinătatea parcului purtând numele aceleiaşi regine iubite de poporul său. Între preoţii care slujesc aici, l-am regăsit pe preotul Gheorghe Neagoe, spun aşa fiindcă l-am întâlnit de multe ori la diverse evenimente culturale, ascultând cu plăcere dezbaterile, făcând fotografii sau chiar oferind minunate buchete de flori celor care performau exprimându-şi astfel preţuirea pentru arta lor. O făcea cu zâmbet, cu bucurie. Era unic, atipic, sau, de ce nu, un nou model de abordare a legăturii fireşti între artă şi rugăciune. Un slujitor al Domnului oferind flori celor ce slujeau poezia, muzica, pictura etc. Dar părintele i-a adus pe aceştia şi în biserica lui.

Cel care la întâlnirile literare părea un om obişnuit, când îşi îmbrăca hainele preoţeşti, căpăta o lumină aparte, solemnă, aducătoare de pace cu noi înşine şi cu lumea întreagă. După Sfânta Liturghie, preotul Gheorghe Neagoe oficiază un alt fel de liturghie în onoarea unor personalităţi ale culturii române, pe care îi sărbătoreşte ori îi comemorează, după caz. Şi pentru că muzica vorbeşte un grai celest, a venit rândul muzicianului Ciprian Porumbescu, comemorat într-o caldă duminică de 9 iulie. A fost o zi sublimă. După predica părintelui Gh. Neagoe despre ,,Vindecarea acelor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei“, ca întotdeauna excepțională, explicându-ne prin citate din pericopa evanghelică și din sfinții părinți ce înseamnă lucrarea diavolească, fiindcă strigătele celor doi demonizați către Iisus nu erau ale lor, ci ale demonilor care-i stăpâneau. Hristos i-a certat și i-a alungat în turma de porci care s-a aruncat în mare, iar cei doi s-au vindecat. Sfinția sa ne-a îndemnat să luptăm împotriva ispitelor pe care cu ajutorul lui Dumnezeu le vom birui, prin post, rugăciune, fapte bune, dar mai ales prin Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie, participând la Sfânta Liturghie duminică de duminică.
Prin parastasul făcut s-a pomenit compozitorul Ciprian Porumbescu conform tradiţiei, cu colivă, vin, colaci, lumânări şi prosoape, care s-au dăruit tuturor celor prezenți în biserică. Apoi au urmat câteva cuvântări care ne-au readus în memorie viaţa şi activitatea sa. Pe 6 iulie 1883 s-a stins pe pământ, pentru a-şi aprinde steaua în cer, Ciprian Porumbescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor, pedagog. În scurta sa viaţă, de numai 29 de ani, Ciprian Porumbescu ne-a lăsat în jur de 250 de piese corale şi instrumentale, născute din dragostea faţă de poporul său, din preţuirea folclorului în care vibrează sufletul românului cu ce are el mai frumos şi mai dureros.
Ciprian Porumbescu s-a născut la 14.10.1853, ca fiu al Emiliei şi al lui Iraclie Golembiowski, la Şipotele Sucevei, în Bucovina, care făcea parte atunci din Imperiul Austro-Ungar. Aşa se explică numele de familie, Golembiowski, tradus de autorităţile austriece, „golemb” însemnând porumbel. Dar fără dubiu, este vorba de o familie de români, fiindcă tatăl, preot ortodox şi scriitor, se născuse la Suceava, unde numele Porumb, Porumbel era destul de frecvent. La Gimnaziul din Suceava, fiul preotului se înscrie cu numele de Porumbescu.

Ciprian deprinde primele note muzicale acasă, de la 6 ani, după care studiază la Suceava şi Cernăuţi, iar primele cântece la vioară le învaţă de la lăutarii din zonă. Graţie unei burse, îşi continuă studiile la Viena, unde are o activitate efervescentă: conduce corul societăţii studenţilor ,,România jună“, cum la Cernăuţi condusese corul societăţii ,,Arboroasa“. În 1880, scoate o colecţie de 20 de piese corale, cuprinzând: ,,Cântecul gintei latine“, ,,Cântecul tricolorului“ , care a fost şi imnul ţării noastre, ,,Pe-al nostru steag e scris unire“ , muzica acestuia devenind imnul Albaniei, şi altele. Tot în acest an, termină ,,Balada pentru vioară şi pian“, baladă emblematică, ,,dureros de dulce“.
În 1871, când se organizează sărbătorirea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, tânărul Ciprian îi întâlneşte pe Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Mihail Kogălniceanu, A.D. Xenopol etc. Aici, cântă pe vioara unui lăutar, după care, spune: ,,Tată, azi am cântat Daciei întregi“. Curând, intră în atenţia autorităţilor din cauza discursurile împotriva stăpânirii austriece, în cadrul societăţii ,,Arboroasa“. În 1877, Ciprian Porumbescu şi alţi cinci membri ai societăţii ,,Arboroasa“ sunt arestaţi şi ajung la închisoarea din Cernăuţi. Cel care luptă cu cea mai mare ardoare pentru eliberarea tinerilor este Mihai Eminescu.
Apoi au luat cuvântul sau au recitat oameni de litere, poeți, scriitori, jurnaliști, editori, dar și copii de vârstă școlară printre care amintim: editorul Vasile Poenaru (Editura Coresi), Dragoș Stoica, membru fondator al Fundației Literar-Istorică „Stoika”, Doina Bârcă, secretar literar al acesteia. De la Cronica Timpului (UZPR) a recitat poeta Rodica Subțirelu – redactor șef al revistei. Au mai recitat Diana Volintiru în tandem cu compozitorul și scriitorul Marin Voican Ghioroiu și alții. Cei doi copii Mariana Petrescu și Cristian Marian Dumirescu au recitat poezii ca o rugă către Dumnezeu.
Biserica a fost plină de intelectuali și oameni simpli alături de oamenii de cultură care şi-au adus ofranda lor, prin versuri şi cântări, într-un locaş nu numai de rugăciune şi închinăciune, ci şi de cinstire a valorilor neamului nostru. Iar aceasta i-o datorăm inimosului părinte Gheorghe Neagoe, om plin de har, înţelepciune şi dragoste de neam. În mod deosebit, cu dragoste și prețuire pentru Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care ne-a dat Înaltabinecuvântare pentru a realiza aceste evenimente culturale în Biserica „Miron Patriarhul“ ctitorită de Regina Maria, ce a devenit biserica noastră de suflet, unde cu toții mergem cu dragoste și bucurie sufletească.

VICTORIA MILESCU
Membră USR, poetă și traducătoare