EUROPA ÎN PERICOL!

EUROPA ÎN PERICOL!

De-a lungul existenţei sale, omenirea s-a dezvoltat şi a avut parte de numeroase evenimente şi transformări majore care au schimbat cursul civilizației de pe Terra și au rămas în istorie.
Putem enumera câteva dintre acestea care, într-o formă sau alta, au legătură cu fenomenul migraţiei de azi, în care sunt implicate diverse naţii de pe toate continentele.
Deplasările acestor popoare migratoare și cuceritoare prin războaiele purtate de-a lungul timpului au fost cauzate întotdeauna de aspecte sociale, economice, climatice, militare, religioase, culturale. Astfel s-au creat naţii şi imperii, s-au intersectat, confruntat, comasat culturi şi credinţe diferite care au influenţat permanent existenţa şi stabilitatea respectivelor popoare.
Ultimul şi cel mai mare dintre aceste evenimente, Al II-lea Război Mondial, ne-a arătat ce poate face OMUL mânat de condiţiile socio-politico-economice nefavorabile, de ambiţii de putere, de prejudecăţi, de credinţe, de persecuţii religioase.
Acest război sângeros şi de neuitat prin crimele odioase a milioane de oameni, pe care le-au săvârşit mai ales conducătorii acestei conflagraţii mondiale, Hitler şi Stalin, a traumatizat popoare, a destrămat familii în mod brutal pentru vreme îndelungată, despărţite fiind prin hazardul istoriei, la început printr-un gard de sârmă ghimpată, ajungându-se la construcţii monstruoase de genul „Zidului Morţii”, de netrecut, de la Berlin.
Dramele acestea, individuale, care au mutilat suflete şi existențe nu pot fi explicate şi înţelese nici chiar în zilele noastre.

Din păcate, în Europa zilelor noastre, urmările acestor traume din istorie şi ale revoluţiilor care au urmat nu sunt terminate încă şi nici ireversibile. Acelaşi lucru s-a întâmplat în ultimii zeci de ani şi pe alte continente, unde unele popoare (foarte importante în istoria civilizației lumii, foste imperii, etc.) au fost persecutate, colonializate sau destabilizate sub o formă sau alta de către marile puteri, care din varii motive s-au implicat în politica internă a acestora, au atentat la suveranitatea, independenţa şi libertatea lor, au declanşat crize şi au destabilizat continente şi pacea în lume.
Cuvântul de ordine al marilor puteri, în spatele căruia se ascund aspecte şi interese reale, este TERORISMUL.
Toate părţile implicate se acuză de acelaşi lucru, nemaiştiind cine are dreptate. Exact ca în Revoluţia Română din 1989, când terorişti strigau „teroriştii”.
După războaiele ultimelor decenii din Irak, Kuweit, Iran, Libia, Afganistan, Israel, Palestina, Liban, Pakistan, după atacul din 11.09.2001 din SUA, după numeroasele atentate teroriste din Europa etc s-a declanşat o „dezordine” mondială, instalându-se în multe din ţările menţionate haos şi anarhie, dictaturi, războaie civile care în final au condus la foamete, sărăcie, frică de persecuţii şi derapaje de la democraţie şi stat de drept.
Dereglarea şi distrugerea sistemelor proprii, indiferent de forma de guvernare, construite de-a lungul timpului în ţările respective, au condus la scăparea de sub control a populaţiilor acestora, care prin credinţa şi religia lor demonstrează că nu au fost înţelese de cei puternici, că sunt imprevizibile şi incontrolabile în acţiunile lor. În ultima perioadă Europa este în pericol, confruntându-se cu un val uriaş de refugiaţi din ţările menţionate mai sus, cei mai mulţi fiind din Siria, Afganistan, Irak, Libia etc.
Exodul acestor oameni i-a găsit pe guvernanţii europeni total nepregătiţi, aceştia întâmpinând probleme majore în Uniunea Europeană, cu abateri de la democraţie şi stat de drept, minorităţi, criză economică a membrilor UE, ieșirea din UE (ex. Grecia), conflictul din Ucraina și mai ales corupţia la cel mai înalt nivel. Restricţiile introduse în ţările din cadrul UE şi mai ales cu privire la cetăţenii din spaţiul est-european, indiferent de formele subtile pe care le îmbracă, sunt tot ziduri, care acum se extind la refugiații din statele musulmane. Toate aceste lipsuri şi neclarităţi, respectiv neprimirea unor ţări în spaţiul Schengen (România, Bulgaria), conduce la o scindare şi o îngreunare a deciziei politice cu privire la numărul refugiaților pentru fiecare în parte, dreptul de impunere a numărului de către UE sau în funcţie de capacitatea de primire şi decizia fiecărui stat non membru.
Se constată, în cazul migranţilor, în poziţiile unora dintre statele europene, o discriminare etnică, socială, economică, care constituie tot bariere între state, fără să ne gândim la ce se poate ajunge.
Pe de altă parte, ideologiile diferite ale unor regimuri politice diferite au demonstrat că nu este drumul cel mai bun de urmat de convieţuire şi complică tot mai mult luarea unei decizii corecte, umanitare. Federația Societatea Civilă Românească (FSCR) urmăreşte atent reacţiile liderilor europeni la această nouă şi mare provocare pentru o Europa unită şi este intrigată de contradicţiile majore dintre aceştia, dar mai ales de diferenţele majore de opinie ale conducătorilor noștri, foşti sau actuali, domnii Traian Băsescu, Klaus Iohannis şi Victor Ponta. Unii spun cifre diferite, iar alţii un NU hotărât acceptării refugiaţilor!
Pe de altă parte, unii jurnalişti susţin ideea că trebuie să dăm dovadă de flexibilitate cu partenerii noştri din UE, pentru o bună colaborare, în timp ce studenţii reclamă că orice loc în plus pentru refugiaţi înseamnă un minus pentru ei.
Societatea Civilă Românească se declară solidară cu valurile de refugiaţi pentru supraviețuire, pentru o viaţă mai bună şi libertate şi nu poate să nu fie sensibilă la abuzurile comise de către intermediari şi călăuze, care au ajuns să facă afaceri cu aceştia (vânduți), să provoace crime în masă (asfixiaţi în mijloace de transport, înecaţi şi aruncaţi în mare la voia întâmplării, înfometaţi, bătuţi – inclusiv femei cu copii în braţe, etc).
Pentru moment acest vis se dovedeşte a fi unul trist, urât, ucigător, cu scene de neimaginat pentru secolul XXI, exodul refugiaţilor şi peripeţiile prin care trec aceştia ducându-ne cu gândul la vremuri trecute şi întunecate pentru istoria lumii. Sperăm ca Europa să tranşeze favorabil haosul și disperarea de la porțile sale și așteptăm de la guvernanţii României să negocieze în picioare cu mai marii Europei, să nu se mai bâjbâie în faţa lor şi să-şi joace rolul şi cartea în favoarea ţării noastre, nu cum au făcut-o predecesorii actualului preşedinte, care, din fericire, dă semne că ar fi altfel decât aceştia. România nu mai are nevoie de o problemă în plus a minorităţilor, ţinând cont de experienţa ultimilor 26 de ani, dar, în acelaşi timp, apreciem că cifra vehiculată de 1785 de persoane nu reprezintă un pericol pentru stabilitatea şi securitatea noastră, arătând totodată că suntem solidari cu poziţia şi politica UE.
Nu trebuie exclus nici un moment faptul că acest exod ar putea fi regizat de lideri terorişti sau alte elite oculte ale planetei care doresc distrugerea culturilor autohtone în toate ţările Europei, până la eradicarea identităţii naţionale. Este posibil să existe şi un plan al islamizării Europei, care este de mult timp pe masa unor lideri arabi şi, de ce nu, să infiltreze terorişti în Europa printre refugiaţi, să o transforme într-un teatru de război. Invazia masivă și pericolul iminent ca aceasta să continue pun în dificultate guvernele țărilor membre ale UE, care deja au trecut la măsuri restrictive de închiderea granițelor, în cazul Ungariei cu Serbia sigilată, Austriei și Germaniei prin suspendarea temporală a acordului Schengen, pentru o verificare și o limitare a intrării transfugilor pe teritoriul acestora.
Imaginile şocante pentru civilizaţia timpurilor noastre şi poziţiile diferite ale ţărilor membre UE ne arată, limpede, cât de unite sau cât de departe sunt unele dintre acestea faţă de idealurile UE în momente de răscruce şi unice, cum sunt cele legate de criza refugiaţilor.
Drama acestor popoare şi a refugiaţilor nu ne poate lăsa indiferenți, fiecare dintre noi putând ajunge în aceeași situație care ni se derulează, zilnic, pe micile ecrane, cu imagini de necrezut, înfricoșătoare ca-n filmele de groază și care trebuie luate în serios de către noi toți. Îi admirăm cum, extenuaţi de marşul lor de mii de km peste mări şi ţări, continuă (în ciuda opreliștilor unora dintre ţările UE) lupta şi drumul lor până la destinaţia finală, visată sau ordonată, de la Bruxelles, pentru o viaţă mai bună în libertate şi democraţie.
Aşa cum pentru mulţi europeni a existat cândva visul american, aşa este acum pentru ei Europa, o scăpare pentru salvarea nației şi credinţei lor în faţa atrocităţilor provocate de Statul Islamic ISIS şi puterile mondiale.
În aceste clipe sângeroase pentru refugiaţi nu ne putem exprima şi comporta ca nişte barbari (indiferent de ce se ascunde în spatele acestora), ţinând cont că majoritatea acestora sunt victime colaterale în politica din Golf, a guvernelor mondiale şi a propriilor lor conducători.
Liderii europeni şi mondiali trebuie să dea dovadă de pragmatism în aplicarea legilor care stau la baza Uniunii Europene, a respectării convenţiilor internaţionale şi drepturile fundamentale ale persoanelor la “liberă circulaţie” consacrate încă din 10 decembrie 1948, în cadrul O.N.U., prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
În criza refugiaţilor trebuie să triumfe umanismul, dar trebuie să dăm dovadă şi de pragmatism prin luarea unor măsuri imediate de stopare a Statului Islamic ISIS, a agresiunii marilor puteri în ţările producătoare de migranţi şi reconstrucţia acestor ţări distruse, astfel, încât cetăţenii şi refugiaţii lor să-şi recapete încrederea că pot să trăiască în pace, democraţie şi libertate în propriile lor ţări.

Dipl. ec. PETRE RĂCĂNEL