FAIMOSUL IVAN PATZAICHIN

FAIMOSUL IVAN PATZAICHIN

„…am înţeles că barca şi apa sunt cei mai buni prieteni ai oamenilor din Deltă, sentiment căruia i-am rămas fidel”

Ivan Patzaichin, faimosul canoist al României, s-a născut la 26 noiembrie 1949, Mila 23, din Delta Dunării. Este lipovean. Din 1976 este căsătorit cu Georgiana iar un an mai târziu a devenit tatăl unei fete, Ivona. Cei care îl cunosc spun despre el că este un om bun de pus la rană.
Este în topul celor mai renumiţi zece sportivi ai României din toate timpurile. Ivan Patzachin a poziţionat România, alături de ceilalţi medaliaţi olimpici români, pe locul 14 în lume, din 95 de ţări
La vârsta de 16 ani a fost încadrat ca ajutor de pescar, ajutându-l pe tatăl său.A fost începutul unui drum lung, cu pagaia în mână, pe râul vieţii.
Şi-a început activitatea la Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti, în luna martie 1967, adunând 43 de ani de slujire cu devoţiune a destinului său (18 ani în calitate de sportiv şi 25 de ani ca antrenor).
În anul 1983 a terminat Institutul de Educaţie Fizică şi Sport şi un masterat „Educaţie fizică şi managementul structurilor şi activităţilor sportive”.
Din 1976 a devenit antrenor, însă activitatea de antrenorat a început-o în anul 1985, după ce în anul 1984 s-a retras din activitatea competiţională.
De-a lungul carierei, de mare performanţă, a cucerit peste 150 de medalii olimpice, mondiale şi europene. Ivan Patzachin a participat la cinci ediţii ( !! ) ale Jocurilor Olimpice de vară cucerind şapte medalii: patru de aur şi trei de argint. A câştigat 22 de titluri la 11 ediţii ale Campionatelor Mondiale. Este Maestru Emerit al Sportului; Maestru Internaţional al Sportului, iar în 1991 a fost răsplătit şi cu distincţia de Antrenor Emerit.
În anul 1990 Comitetul Olimpic Internaţional i-a acordat Ordinul Olimpic „Colanul de Platină”, fiind singurul sportiv român deţinător al acestui ordin.
În anul 2000 a primit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de Ofiţer, iar în anul 2008 a fost răsplătit cu ordinul „Meritul Sportiv” clasa I, din partea Preşedinţiei României.
A fost distins cu Decoraţia Regală „Nihil Sine Deo” (2010) primită prin ordinul Majestăţii Sale Regelui Mihai I. Ivan Patzachin a fost educat să nu renunţe niciodată, nici chiar dacă cele mai nebănuite obstacole i se ridică în cale. De la pagaia ruptă la aurul olimpic…Ivan povesteşte, uneori, că se afla pentru a doua oară la concursul cel mai important din lume, dedicat sportivilor, Jocurilor Olimpice. Pagaia lui, în plină cursă, s-a fisurat. „Eu am ridicat pagaia, dar nu m-a văzut nimeni. Crezând că nu m-au observat am continuat să vâslesc cu pagaia ruptă. Dar, publicul era în picioare şi mă încuraja“, povesteşte Ivan Pantzachin. Aşa a izbândit să termine respectiva calificare la trei minute de primul sosit. După mai bine de 35 de ani, pagaia a primit-o cadou de la Fundaţia „Casa Campionilor”.

La data de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă, Ivan Patzachin din Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost înaintat la gradul de general de brigadă, în rezervă, iar clubul Sportiv Dinamo l-a recompensat făcându-i o statuie ce a fost aşezată în faţa parcului din Ştefan cel Mare. Motivul: tinerii au nevoie în viaţă de modele. Statuia de bronz are înălţimea de 3,4 metri şi a fost realizată de sculptorul Aleandru Papuc.
Odată cu ridicarea statuii, fostul canotor a primit şi distincţia „Diploma de excelenţă” pentru întreaga activitate în cadrul Clubului Sportiv Dinamo, dar şi numele unui premiu, Trofeul „Ivan Patzaichin”, care este acordat anual unui sportiv dinamovist.

„A fi fericit este să faci tot ce-ţi place, când îţi place, cu cine îţi place şi unde-ţi place(…) Când toate aceste patru condiţii au fost îndeplinite am realizat lucruri notabile, chiar măreţe, şi am simţit gustul fericirii” (Ivan Patzaichin).

Neliniştea şi bucuria lui Ivan

Asociaţia „Ivan Patzaichin – Mila 23” s-a construit la iniţiativa lui Ivan Patzaichin şi îşi propune să devină un exponent de succes al conceptului de antreprenoriat social. Ivan Patzaichin a decis să îşi utilizeze reputaţia, construită în timpul activităţii sale competiţionale, în promovarea profilului cultural al zonei natale şi încurajarea unei vieţi sănătoase, într-un mediu sustenabil.
Rowmania este vectorul Asociaţiei „Ivan Patzaichin Mila 23”, este o mişcare pentru România şi vâslit (rowing). Este o „marcă” a României ca destinaţie de ecoturism şi rowing pe care o promovează în ţară şi în străinătate. Este un program de dezvoltare pentru Delta Dunării, care este o destinaţie unică în Europa, şi unde promovarea bărcii de lemn cu vâsle, o nouă bicicletă a apelor, cu care oricine se poate plimba şi relaxa, este cel mai adecvat mod de a explora şi, în acelaşi timp, de a proteja ecosistemul.
La Salonul Nautic 2015, Asociaţia „Ivan Patzaichin Mila 23” a expus canotca premium, o ambacarţiune asemănătoare cu tradiţionala lotcă, care poate concura de la egal la egal pe orice piaţă internaţională, datorită parteneriatului încheiat de curând cu NATURE COLOURS.
Alături de lotca tradiţională, canotca poate contribui la promovarea eco-turismului responsabil, şi la creşterea activităţii sporturilor nautice.
Perseverenţa, entuziasmul, neliniştea permanentă, onestitatea, seriozitatea şi modestia, fac din Ivan Patzaikin o adevărată instituţie a spiritului românesc, un promotor adevărat, de mare calibru, a ţării pe care o iubeşte necondiţionat, a locurilor sale natale.

DORU DINU GLĂVAN

Caiacul şi canoea de-a lungul timpului

Motto: „Acum, acum împingeţi la vâsle! Vrednici fârtaţi ai lui Hector, pe care mi-i dete tovarăşi Troia murind! Acum dezveliţi vitejeasca putere din piepturi” Vergiliu (ENEIDA, CARTEA a-V-a)

De-a lungul timpului sporturile nautice ne-au încântat prin varietatea şi frumuseţea lor. Caiacul a fost adus în Europa, de la Polul Nord, de către primii exploratori scandinavi. Caiacul a provenit, se pare, de la eschimoşi. Cuvântul „caiac” înseamnă „barca de vânătoare”. Primele caiace erau făcute din piele de focă întinsă pe cadre de lemn. Soţiile vânătorilor le confecţionau acestora jachete impermeabile, tot din piele, care îi protejau de apele îngheţate. Ceea ce a început pentru supravieţuire, cu timpul, a devenit un sport popular, care dezvoltă corpul şi flexibilitatea.
Canoea este de origine indiană sau, după alte date, de origine canadiană. Oficial îşi face apariţia în Europa în anul 1876, când au avut loc primele întreceri în oraşul Köln.
În România, pe marile râuri şi lacuri, în Deltă, pe Dunăre, a fost consemnat, încă din anul 1455, că românii au practicat vâslitul cu scop de vânătoare şi pescuit, de apărare, de deplasare sau transport.
În ţara noastră, canotajul este unul dintre cele mai vechi sporturi. În 1856 are loc primul concurs de canotaj pe Dunăre, la Galaţi, iar în 1836 la Timişoara, ia fiinţă asociaţia de canotaj „Regata”. În 1866, Sulina găzduieşte un alt concurs de canotaj, iar în anul 1912 la un mare concurs internaţional, organizat la Istambul, românii s-au remarcat prin rezultate deosebite.
Caiac-Canoe îşi are începutul, ca sport recreaţional, la începutul secolului al XIX-lea, datorită avocatului englez John MacGregor. În 1845 John MacGregor şi-a construit propriul caiac, după modelul eschimos. În 1866 el a fondat Royal Canoe Club pentru a încuraja promovarea acestui sport.
Popularitatea acestui sport s-a răspândit în Europa şi în America de Nord, unde în 1871 a fost fondat New York Canoe Club.
În anul 1924, delegaţi ai asociaţiilor naţionale s-au adunat la Copenhaga pentru a forma „Internationella Representatskapet for Kanotidrott” (IRK) care să elaboreze reguli valabile pentru toate competiţiile de caiac-canoe din lume.
Caiac-canoe a fost recunoscut ca sport olimpic începând cu „Jocurile Olimpice” din 1936 de la Berlin, iar în anul 1946, IRK s-a reorganizat formând „International Canoe Federation”.
Acest sport solicită forţă, coordonare şi rezistenţă şi necesită foarte mult efort, din această cauză tinerii încep practicarea lui de la 12-14 ani.
Practicarea organizată a caiacului românesc, sub forma unor campionate, datează din anii 1934-1935.
Canoea, această ramură a sporturilor nautice apare pentru prima oară abia în 1942, an în care au loc la Bucureşti câteva concursuri.
Prima medalie internaţională a caiacului românesc a fost obţinută la Campionatele Mondiale de la Macon, din 1954, de către Mircea Anastasescu.