FRANCMASONERIA DIN ROMÂNIA (VI)

FRANCMASONERIA DIN ROMÂNIA (VI)

Necunoaşterea creează confuzii şi aprecieri eronate ce de multe ori devin groteşti. Cu cât misterul este mai mare cu atât creşte şi reacţia violentă a societăţii. Încă din antichitate, la Crotona, genialul Pitagora întemeiază o şcoală de filosofie şi ştiinţă, numai pentru tinerii superdotaţi. Toţi studenţii trebuiau să păstreze secretul învăţăturii pitagoreice. Secretul a incitat curiozitatea cetăţii, care era convinsă că şcoala lucrează cu demoni şi i-a dat foc. Pentru a evita reacţiile violente şi demonizarea unor activităţi nobile şi utile societăţii voi încerca să prezint, succint şi pe înţelesul tuturor, Francmasoneria, cu istoria şi miturile ei, cu succese şi eşecuri ce au dat naştere la interpretări răutăcioase ce ţin de satanism sau de teoriile conspiraţiei. Sper că ridicarea vălului lui Isis va arunca lumina asupra misterului ce învăluie Francmasoneria.

Datorită dezvoltării economice și industriale, ia avânt și aviația în care, pe drumul de pionerat deschis de Aurel Vlaicu, vor uimi lumea inginerul Traian Vuia, care realizează primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare), şi inginerul Henri Coandă, care descoperă efectul ce-i poartă numele și motorul cu reacție. Marta Bibescu devine una dintre primele femei pilot din lume. În știință, marii savanți români pun bazele unor noi ramuri – Emil Racoviță este părintele Speologiei, Ştefan Odobleja este unul dintre inventatorii Ciberneticii, fără de care azi nu ne-am putea închipui viața modernă, Gogu Constantinescu este părintele Sonicității, Nicolae Paulescu este unul dintre descoperitorii Insulinei, iar savantul Nicolae Iorga este solicitat de multe universități de prestigiu din Europa și de peste Ocean.
O uriașă explozie de genii în numai câteva decenii, în timp ce altor mari popoare le-au trebuit sute de ani! Dar cum orice bine cuprinde și germenele răului, deasupra Europei se adună nori negri – în Germania ajunge la putere Adolf Hitler, un adevărat geniu al răului. Totalitarismul fiind dușmanul de moarte al democrației, devine și dușmanul Francmasoneriei. Și cum Hitler îi declară pe evrei dușmani planetari, Francmasoneria devine și ea Iudeo-Masonerie. Deși numărul de evrei din masonerie era nesemnificativ, propaganda prezintă masoneria ca un fel de „zonă crepusculară” unde se ascund evreii și pun la cale distrugerea omenirii (această aberație are mulți adepți și azi). Din păcate, ideile lui Hitler sunt preluate și de conducătorii altor popoare: generalul Metaxa, în Grecia, devine dictator; generalul Franco, în Spania, începe un lung și sângeros război civil între naționaliști și comuniști; iar în România regele Carol al II-lea instaurează Dictatura Regală. Pe acest fond, sub influența Doctrinei Naziste, în România ia ființă Mișcarea Legionară. Această mișcare, ce avea și o tentă mistică, va deveni Garda de Fier. Legionarii doreau o întoarcere la trecutul mitologic și „curăţarea” țării de influența burgheziei, a evreilor și a masonilor. „Vrem o țară ca soarele sfânt de pe cer,” spuneau ei, probabil că întoarcerea la „perioada carului cu boi” li se părea mai bună ca epoca industrială în care România cunoscuse o vertiginoasă dezvoltare economică și culturală. Deși pornită inițial ca o mișcare studențească anticomunistă condusă de Zelea Codreanu, Mișcarea
Legionară seduce atât oameni din popor, preoți, intelectuali de marcă (Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu), cât și nume cu rezonanță istorică (Cantacuzino, Ghica, Sturza). I. G. Duca, Prim – Ministru, va fi asasinat de Nicadorii legiunii la Sinaia. Regele Carol al II-lea va ordona, la rândul său, arestarea și eliminarea lui Zelea Codreanu. Moartea acestuia îl face martir, dându-le legionarilor pretextul unor răzbunări crunte. La conducerea Legiunii ajunge Horia Sima, ce va declanșa Rebeliunea Legionară.
Începe vremea asasinatelor politice.

Armand Călinescu, Președintele Consiliului de Miniștri, însărcinat cu organizarea alegerilor parlamentare, va fi asasinat la București, iar marele istoric Nicolae Iorga va fi ucis bestial la Strejnic, lângă Ploiești. În urma alegerilor parlamentare, membri ai Legiunii ajung în Parlament. Regele Carol al II-lea, care a închis ochii la ascensiunea brutală a legiunii, profită și dizolvă Parlamentul, instituind, în 1938, Dictatura Regală. Acest lucru va deschide drumul spre dictaturile ce vor urma – Dictatura lui Antonescu și Dictatura Comunistă. Carol al II-lea, divorțat de Regina Elena și care trăia ilicit cu Elena Wolff Lupescu, bănuit și de asasinarea Căpitanului Zelea Codreanu, cade în dizgrația poporului.
În tot acest timp Germania mergea din victorie în victorie. Hitler și Stalin, în mod paradoxal, semnează Tratatul de Neagresiune. Pactul Ribentrop-Molotov ne văduveşte de Basarabia. Carol al II-lea, lipsit de Parlamentul pe care îl dizolvase, privește buimac cum România devine controlată economic de Germania (interesată de petrolul românesc), cum pierdem Transilvania (Dictatul de la Viena) și Cadrilaterul. Totul fără a trage un foc de armă, fie el și simbolic. Carol al II-lea abandonează tronul și fuge în străinătate. Generalul Antonescu, ajutat de legionari să preia puterea, constituie, în 1940, Statul Național Legionar. Ajunși la putere, legionarii continuă crimele, ucigând la Jilava 60 de miniștri și înalți demnitari. Pentru Antonescu era deja prea mult. În ianuarie 1941, ordonă armatei să anihileze Legiunea. Germanii nu intervin, păstrându-şi neutralitatea deoarece se pregăteau să invadeze U.R.S.S. Mai de folos era disciplina lui Antonescu decât haosul legionar. Dictatura lui Antonescu se va dovedi la fel de sângeroasă față de alte categorii sociale. 150.000 de evrei și țigani vor fi deportați peste Nistru, în pustiu și fără mijloace de a trăi. Ulterior, își va modifica atitudinea față de evrei, omițând Directivele Germaniei. Dar care era soarta Masoneriei Române în toată această perioadă de violențe și crime? Încă din 1930, după model german, au fost vandalizate sinagogile din Bucovina și Ardeal, iar cărțile sfinte au fost arse – totul sub ochii îngăduitori ai Ministrului de Interne. Masonii devin și ei ținta persecuției. Degeaba le arătau că toate marile personalități ale României au fost masoni, în zadar dovedesc rolul lor hotărâtor în ctitorirea României Mari. Când „câinii războiului” sunt dezlegați, argumentele își pierd rostul. Au fost declarați iudeomasoni, adică „jidani” sau „vânduți jidanilor“ și trebuiau „purificaţi”.
În 1937, Carol al II-lea ordonă închiderea lojilor și interzice Francmasoneria pe tot teritoriul României. Presa română publică revelații îngrozitoare despre „Complotul Iudeo-Masonic”. Apare cartea „Spitalul, Kabala și Francmasoneria”, devenită rapid „besteller”, scrisă de un profesor universitar de la Facultatea de Medicină din București. Aici se descrie cum francmasonii, la ceremonii, sărută fundul unui țap, au contacte directe cu Diavolul, care apare materialicește și îi pune să jertfească copii creștini (ca și evreii!?!). Se urmărește înrobirea lumii sub conducerea evreilor (aceste teorii cretine nu au murit nici azi – pare că mulți oameni, indiferent de religie, au nevoie de demoni și nu își pun întrebarea cum de atâtea genii și talente s-au adunat pentru a face rău?). Carol al II-lea, ca de obicei, face un joc dublu: „Pentru că vă simpatizez, vă dau timp să va adăpostiți înainte ca eu să vă interzic!”. Mare parte din masoni iau calea exilului. Împotriva celor rămași a început pogromul. A fost organizată și o expoziție antimasonică. Aici, atrăgea atenția profanului un craniu uman (simbol masonic ce înseamnă că „toți suntem muritori” și este bine să nu uităm asta nicio clipă) și un sicriu (simbol al renașterii: „cel ce coboară ca un profan și renaște ca un maestru filosof ce nu va mai lucra în interes propriu ci în interesul propriei țări și al omenirii”). „Liste negre” cu nume de masoni erau afișate peste tot, ca și cum ar fi fost infractori periculoși. Mulți masoni au fost arestați și încarcerați la Jilava, apoi împușcați de Garda de Fier.
Templele le-au fost confiscate, primind alte destinații. Germania, care inspirase aceste atrocități, pierde războiul. Frontul se „sparge” tocmai în zona românească și rușii ajung la Nistru. Dezastrul se apropie de București. O coaliție formată din PNŢ condus de Iuliu Maniu, PNL condus de I.C.Brătianu, PSD condus de Titel Petrescu și PCR reprezentat de Lucrețiu Pătrășcanu se aliază în Frontul Național Democrat (F.N.D.). Acesta pune la cale înlăturarea Mareșalului Ion Antonescu. La 23 august 1944, Regele Mihai, revenit pe tron după abdicarea lui Carol al II-lea, ordonă arestarea lui Antonescu și întoarcerea armelor împotriva Germaniei, scurtând războiul cu câteva luni.
Situația politică internațională a României devine paradoxală – rușii ne vor reproșa că am intrat pe teritoriul lor (uitând că ei au intrat în Basarabia), iar germanii că i-am trădat. Ocuparea României de către rușii lui Stalin, un dictator cel puțin egal în atrocităţi cu Hitler, va crea o nouă situație politică necunoscută poporului român – Comunismul Stalinist. Acesta înlătură, desființează și arestează pe toți fruntașii partidelor istorice, toți marii oameni ca Brătianu, Maniu, Mihalache, chiar și Lucrețiu Pătrășcanu vor fi uciși în pușcăriile politice. Roata istoriei s-a învârtit – legionarii umplu pușcăriile alături de cei pe care îi considerau dușmani. După 1945 Lojile Francmasoneriei ies din adormire. În urma căderii fascismului, Francmasoneria atât de persecutată și calomniată începe să fie privită pozitiv.
Noua putere comunistă va avea o perioadă „graţioasă” de atragere – demnitarii sunt îndemnați să coopereze cu ea. Mihail Sadoveanu, fost Mare Maestru, și marele biolog Constantin Ion Parhon vor adera la PCR. Primul va deveni Vicepreședintele Marii Adunări Naționale, iar celălalt primul Președinte al Parlamentului României, apoi Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R., adică Șeful Statului.
Unii vor ajunge academicieni, directori de Institute de Cercetare, recompensați cu titluri și medalii. Alții, în schimb, vor înfunda din nou pușcăriile. Odată cu instaurarea Guvernului Dr. Petru Groza se formează și o grupare politică de orientare occidentală formată din: Tătărăscu, Gafencu, Rădescu, Vaida-Voevod, Irimescu, Bellu, Vişoianu și alții, ce intenționau să intervină pe lângă Anglia și U.S.A. pentru a schimba regimul și a-l aduce la conducere pe Carol al II-lea, cu care să formeze o Uniune Sud-Est Mediteraneană (România, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia și Siria), neștiind că Tătucul Stalin și Unchiul Churchill trasaseră deja împărțirea Europei cu un creion pe un șervețel de masă. Noua securitate, care-i supraveghea, i-a arestat pentru înaltă trădare. Toți fruntașii Francmasoneriei, demnitarii și parlamentării de altă dată, precum și ziariștii au fost exterminați în pușcării.
Puținii care au reușit să emigreze s-au integrat în Marea Lojă a Franței. Lojile din România vor fi suprimate sau scoase în afara legii – punând capăt unui lanț masonic de aproape 3 secole în care au activat: 5 Domnitori, 10 Președinți ai Consiliilor de Miniștri, 42 de Miniștri, 8 mari oameni politici, 7 ecleziastici, 60 de generali și ofițeri superiori, 80 de scriitori de prim rang în cultura română și foarte mulți actori. Exterminarea intelectualilor români prin munca forțată la canal sau în pușcării va produce un adevărat „Holocaust”. Nici azi România nu și-a revenit complet. Vor urma 40 de ani de inactivitate și persecuții. La sângeroasa Revoluție din Decembrie 1989 au murit prin împușcare 1200 de oameni, alți 5000 fiind răniți, în timp
ce în Rusia, „mama comunismului”, a murit un singur civil călcat din greșeală de un tanc în marşarier!! Deși Comunismul lui Ceauşescu a fost ceva mai liberal, în ultimii 3 ani nu mai era de mâncare, programul TV a fost redus la 2 ore, lumina se întrerupea noaptea, apa caldă era din când în când, iar mașinile circulau cu benzină „raţionalizată”. Datoriile externe păreau că nu se mai sfârșesc. Oamenii nu mai aveau nici măcar speranță (incredibil că după revoluție s-a găsit vistieria plină și nu numai că nu aveam datorii externe, aveau alții la noi!!!). După moartea lui Nicolae Ceaușescu și desființarea comunismului, România optează pentru democrația europeană și structurile NATO. După mulți ani de comunism, fie el chiar mai reformat, dezvoltarea forțată și amânarea viitorului luminos de la o generație la alta (comparația între Europa Capitalistă și Lagărul Socialist era uriașă – vezi diferența de dezvoltare dintre RDG și RFG) poporul devine, în sfârșit, liber. Opțiunea pentru structurile NATO era condiționată de admiterea în UE și de frica noastră veșnică de „Marele frate de la răsărit” care ne-a văduvit de Basarabia și de Tezaur. Dar ce a adus concret Revoluția din Decembrie 1989? Pașapoartele râvnite de orice român, posibilitatea de a călători și munci oriunde în lume, mașinile particulare s-au înmulțit de zeci de ori, supermarketurile gem de produse alimentare, fiecare casă de român are cel puțin un televizor color și telefoane mobile în locul celor fixe cu cuplaj, iar îmbrăcămintea are prețuri neglijabile. Masoneria, care este o componentă implicită a democrației, trebuia să redevină ceea ce fost.
Aprinderea „luminilor” M.L.N.R. (Marea Lojă Naţională Română) revine 1990 prietenei noastre care păstrează la loc de cinste osemintele lui Bălcescu – Italia.
Supraviețuitorii din emigrație se întorc, în sfârșit, în țara pe care au slujit-o cu credință. Nume mari ca Alexandru Paleologu și Amedeo Lăzărescu vor fi personalități de prim rang ce vor contribui la renașterea primelor 3 loji: Concordia, Delta Dunării și Bălcescu. În scurt timp, M.L.N.R. își va mări rândurile cu mii de frați conduși de Mari Maeștri ca: Nicolae Filip, Adrian Dohotaru, Sever Frențiu, Gheorghe Comănescu, Eugen O. Chirovici și actualul Mare Maestru, Dr. Radu Bălănescu.
M.L.N.R. este azi una din marile puteri masonice din lume. Ca și în trecut, masonii români luptă pentru țara lor, jură pe tricolor și pe Biblie. În fiecare atelier (lojă) este drapelul României și al Europei. Intrarea la Conventurile anuale se face pe muzica imnului național.
După cum am mai spus, M.L.N.R. nu este religie și nu-și dorește puterea politică. Ea pregătește caractere și face din omul bun unul și mai bun. Evident că imperfecţiunea umană face ca acest efort să fie continuu. Dar ce face concret M.L.N.R.? Asigură transparența prin târgurile de carte, unde are un stand propriu și unde cititorul are ocazia să se informeze.
Ajută familiile masonilor decedați, asigură burse pentru copiii de excepție ce doresc să studieze în străinătate. Acum, prin parteneriat cu Primăria Sectorului 6, se va deschide Spitalul Sfântul Nectarie, unde beneficiază de asistență gratuită atât familiile de masoni cât și cele nevoiașe.
În fiecare an, pe 21 iunie, la Ateneul Român, în colaborare cu Academia Română, se organizează gala premiilor M.L.N.R., ce acordă premii unor personalități de prim rang ce au adus o contribuție majoră în dezvoltarea științei și culturii românești: Premiul Grigore Moisil pentru Științe Exacte, Premiul Henri Coandă pentru Științe Aplicate, Premiul Carol Davila pentru Medicină, Premiul Eugeniu Carada pentru Economie, Premiul Nicolae Titulescu pentru Diplomație și Politologie, Premiul Spiru Haret pentru Educație, Mediu, IT, Premiul Constantin Brâncuși pentru Artă și Cultură.
Din păcate, cu toate aceste mari realizări ale masoneriei române, în ultimul timp, minți rătăcite sau puse în slujba unor interese ascunse caută să lovească orbește în Religia noastră și în Catedrala Neamului, în istoria și limba noastră, cât și în masonerie, pentru a provoca haos în statul român. După cum am văzut, valori construite cu grijă de secole pot fi distruse imediat, și de multe ori ireparabil!

MIHAI ŞURUBARU

Bibliografie:
Nestorescu Bălceşti – „Francmasoneria din România”/ „Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România”
Neagu Djuvara – „O scurta istorie a românilor povestită celor tineri”
C. C. Giurescu – „Istoria României în date”, Ed. Enciclopedica Româna
Emanoi l Săvoiu – „Procesul Francmasoneriei” ( Caietul nr.14 )
Trivium – „Revista Institutului de Studii şi Cercetări Simbolice din Iaşi”
Daniel Beresniak – „Francmasoneria în Europa de Est”
Olimpian Ungherea – „Dex Masonic”