GUVERN POLITIC SAU TEHNOCRAT?

GUVERN POLITIC SAU TEHNOCRAT?

Dacă întrebarea enunțată în titlu mi-ar fi fost adresată pe nepregătite, ca în cazul sondajelor de opinie luate pe stradă, când răspunsurile se dau în pripă, probabil că aș fi fost trecut în categoria celor indeciși. Nu mă uit la televizor decât ocazional, este un puternic mijloc de manipulare, prefer
radioul și, desigur, lectura cărților și meditația. Întrebarea de mai sus necesită un răgaz pentru așezarea faptelor în balanță.
Circumscriem analiza noastră la România, care are o situație politică aparte și nimic nu poate fi extrapolat în spațiul Uniunii Europene sau mai departe. Firava democrație de după decembrie 1989 este doar o imitație de suprafață a democrațiilor europene care au în spate o continuitate cristalizată a ideilor și mișcărilor politice. Timp de mai bine de jumătate de secol România s-a aflat sub terioarea partidului unic, instaurat la putere odată cu ocupația sovietică. Chiar și perioada comunistă trebuie împărțită în două, cea dejistă (Ana Pauker etc) caracterizată prin teroare și crime în masă, când elita politică a țării a fost practic exterminată, și cea ceaușistă, a unui comunism cu amprentă națională sui generis. Frontul Salvării Naționale, transformat rapid într-un partid, a regrupat vechea nomenclatură comunistă, mai cu seamă eșalonul doi (descendenții), au apărut și unele ramuri neviabile (agrarienii de pildă) iar refacerea partidelor și mișcărilor antebelice a fost blocată, atacurile culminând cu reprimarea în forță a Pieții Universității și cunoscutele mineriade.
Cea mai puternică forță politică europeană de după război, dar și nouă totodată, este creștin-democrația. Parlamentul European este dominat de creștin-democrați, dar în România doctrina creștin-democrată este aproape necunoscută, astfel încât nici în Parlamentul național și nici în cel european nu regăsim nici măcar un reprezentant al acestei doctrine moderne, în contrast flagrant cu toate celelalte țări europene. Revenim la întrebare. Guvernul politic este principala pârghie prin care își impune voința partidul majoritar, care își promovează doctrina. La momentul actual acest partid este PSD. Este foarte greu de spus care este doctrina PSD. Înainte de război, social-democrația a fost reprezentată la noi de PSD Titel Petrescu, cel care și-a sacrificat averea spre a promova ideile social-democrate pe care le adusese de la Paris, în principal combaterea înavuțirii excesive și o mai justă distribuire a bogăției, cu sprijinirea păturilor mai sărace. După 1990, PSD Titel Petrescu, refăcut, ca și țărăniștii sau liberalii, nu a fost votat, neavând fondurile de propagandă ale PSD-ului derivat din FSN via PDSR (vezi mai sus). În contradicție cu ideile socialdemocrate, PSD grupează tocmai pe cei cu averi considerabile, polarizarea societății atingând cote greu de imaginat.
Un guvern politic reflectă majoritatea parlamentară, respectiv partidul dominant, dar acesta a fost votat de o slabă minoritate, ținând cont de participarea la vot și mai cu seamă la felul în care se obțin voturile. Un astfel de guvern servește nemijlocit interesele unui partid, acestea fiind mai cu seamă avantaje economice, modalități de îmbogățire, acordare de sinecuri etc.

Un guvern tehnocrat slujește cu precădere interesele națiunii și nu cele râvnite de un partid sau altul. Este cunoscut faptul că ori de câte ori se schimbă un ministru, noul înscăunat rade tot ce făcuse precedentul și o ia de la capăt, cu o viziune proprie. Un guvern tehnocrat nu are nici un motiv să procedeze astfel. De pildă, în București, preluate îndeosebi de la guvernele Ponta, se află aprobate, inclusiv cu acordarea de către stat a terenului corespunzător, trei mari clădiri cu semnificație deosebită: Catedrala Neamului, Marele Templu Masonic și Moscheia. Massmedia nu a făcut nici un comentariu relativ la templul masonic (sic!), dar au apărut unele critici față de catedrală și moscheie.
Un argument absolut imperativ în favoarea unui guvern tehnocrat pleacă de la faptul că planeta se degradează în mod absolut îngrijorător, astfel încât în ziua de 9 mai curent rezervele regenerabile au fost deja epuizate, de aici înainte trăim pe credit. Ne referim la apa potabilă, la alimente (fauna și flora se distrug în ritm accelerat), la deșertificare, distrugerea fondului forestier etc, cu afectarea ireversibilă a climei. Oare nu guvernele politice au încurajat defrișările masive, aducătoare de bani pe moment, dar cu consecințe dezastruoase?
În organizarea alegerilor, guvernul partidului la putere își asigură mecanismele menite să-i perpetueze puterea. Amintim doar blocarea accesului la vot a românilor din străinătate. În opoziție, un guvern tehnocrat se străduiește să asigure accesul cât mai larg la vot pentru toți cetățenii țării. În România, conștiința politică a majorității populației este rudimentară privitor la cunoașterea doctrinelor, dacă acestea chiar şi există. Modul în care parlamentarii trec dezinvolt de la un partid la altul, urmărind mai cu seamă interesul propriului buzunar, nu își are corespondent în nici o altă țară europeană.
Faptul că România nu are încă o viață politică autentică este ilustrat și de lipsa de preocupare a tinerilor, prezența lor la vot fiind cu totul nesemnificativă. Ori, înainte de război, tinerii erau cei care animau curentele și mișcările politice. Comuniștii, care se temeau de tineri, înființaseră chiar închisori special destinate elevilor și studenților, Piteștiul ar fi un exemplu. Cvasiabsența tinerilor la vot, adică a celor care asigură viitorul, face ca alegerile să fie puțin reprezentative. Votanții aparțin precumpănitor categoriei vârstei a treia sau a patra. Facem abstracție de votul celor decedați de ceva vreme. Nefiind votat de tineri, Parlamentul țării elaborează adesea legi cu caracter retrograd, care contravin interesului națiunii.
Sunt tot mai evidente semnele unei mari crize mondiale, iar spre a face față furtunii care se apropie, soluția optimală ar fi cea a unui guvern tehnocrat, cu oameni cunoscători ai domeniilor respective și cu experiență europeană, un guvern consonant cu eforturile făcute de președintele României și, nu în ultimul rând, cu dragoste de patrie. Merită subliniat faptul că președintele Klaus Werner Iohannis are un proiect de țară, în care se preocupă îndeosebi de securitate și de educație. În sfârșit, România acordă atenție educației !
Virtuţile unui guvern tehnocrat pot fi detaliate pe o multitudine de direcţii ale vieţii economice, sociale, de agregare a unor forţe sănătoase spre a realiza o îmbunătăţire a vieţii cetăţeanului. Dar el poate funcţiona? Are resursele legale de a rezista în faţa factorilor politici? Evident că nu! Ne place sau nu, un guvern tehnocrat poate reprezenta doar un respiro în viaţa unei naţiuni. Un guvern politic are legitimitate, reprezintă rezultanta unui îndelungat exercițiu democratic. Acesta îşi asumă responsabilităţi pe cicluri electorale.

Conf. univ. CORNELIU ZEANA