In memoriam TRIBUNUL ŞI MOARTEA – o abordare fantastică a morţii lui CORNELIU VADIM TUDOR

In memoriam TRIBUNUL ŞI MOARTEA
– o abordare fantastică a morţii lui CORNELIU VADIM TUDOR –

Corneliu Vadim Tudor s-a stins fulgerător după un lanţ de coincidenţe stranii. A fost un mare patriot român şi un bun creştin. A lăsat în urma lui o creaţie literară uriaşă şi multe regrete.
Dumnezeu să-l odihnească!

Moto: “În România nu există creştinism fără patriotism”

În noaptea de duminică (Pomenirea minunii Sf. Arhanghel Mihail în Colose. Duminica a 14-a după Rusalii) spre luni (Înainte-prăznuirea Naşterii Maicii Domnului), 6 spre 7 răpciune (numele popular al lunii septembrie), TRIBUNUL a scris ultima lui poezie cu un titlu care îţi dă fiori de îngrijorare – „Ultima cafea”. Din momentul acela şi până la cumpăna între duminică (Sf. Mc. Corneliu Sutaşu – ziua onomastică a TRIBUNULUI) spre luni (Înălţarea Sfintei Cruci), 13 spre 14 răpciune, TRIBUNUL avea să-şi trăiască ultimele 7 zile*.
Parapsihologii, astrologii, numerologii cu siguranţă vor încerca să descifreze această înlănţuire stranie de evenimente care s-au derulat de la momentul în care TRIBUNUL, cu voia lui DUMNEZEU, a înfruntat MOARTEA.
TRIBUNUL şi-a simţit implacabilul sfârşit şi a vrut să-i arate MORŢII că lui nu-i este frică de EA, dimpotrivă, a umilit-o făcând-o captivă în propria lui casă, punându-i şoricioaică în cafea, amorţindu-i simţurile şi voinţa de a lovi mortal. În felul acesta TRIBUNUL şi-a mai amânat sfârşitul existenţei sale cu încă 7 zile pe acest pământ.
A fost ultima lui luptă, nu cu ocupanţii străini ajutaţi de trădătorii din interiorul ţării care au distrus România şi au sărăcit şi umilit acest popor, ci cu MOARTEA.
Scăpată din captivitate, MOARTEA a realizat cu amărăciune ceea ce i s-a întâmplat, trecând prin diferite stări contradictorii: de la umilinţă la admiraţie pentru cel care a înfruntat-o. MOARTEA nu are moarte, pentru Ea nu există timp, spaţiu, iubire sau ură. MOARTEA nu se grăbeşte, numai noi, muritorii acestui Pământ, ne grăbim să o chemăm şi tot noi putem să-i întârziem sosirea nefastă în VIAŢA noastră.
Pentru că noi suntem nişte biete vieţuitoare cugetătoare şi trecătoare pe acest Pământ, purtătoare a propriului nostru timp şi spaţiu.
Suntem fiinţele lui DUMNEZEU care avem în noi deopotrivă VIAŢA şi MOARTEA.
Pentru veşnicia MORŢII, 7 zile cât a fost captivă în casa TRIBUNULUI nu au însemnat nimic. În schimb, pentru TRIBUN, steaua lui pe cer a mai strălucit un timp, cu mult folos pentru România, pentru popor – marea lui familie şi pentru cei dragi lui.
Scăpată din captivitate, MOARTEA l-a lovit mortal cu coasa cea grea. Sufletul TRIBUNULUI s-a ridicat la cer în ziua de 14 răpciune, a Înălţării Sfintei Cruci.
MOARTEA l-a lovit pur şi simplu pe TRIBUN, doar EL o chemase pe EA să bea împreună o cafea.
MOARTEA nu l-a iubit şi nici nu l-a urât pe TRIBUN. L-a admirat!
MOARTEA a plecat din casa TRIBUNULUI târându-şi mantia ciudată, suspinând şi oftând, nu după bani, aşa cum suspina şi ofta TRIBUNUL apăsat de griji, care mai mult erau ale altora decât ale lui. TRIBUNUL a renunţat la averile pământeşti şi a intrat în rândul creştinilor săraci şi smeriţi.
TRIBUNUL a preferat averea spiritului, pe care a cultivat-o şi promovat-o până în ultima clipă a vieţii lui, inclusiv în cele 7 zile, speciale prin faptul că DUMNEZEU i-a dat forţa şi inspiraţia să le câştige pentru VIAŢĂ, înfruntând MOARTEA.
MOARTEA ar fi vrut să se întoarcă, dar nu a făcut-o de ruşine, pentru că pe obraz îi curgea, pentru prima dată în veşnicia ei, o LACRIMĂ!
*Şapte este unul dintre numerele considerate magice de-a lungul istoriei omenirii şi care continuă să fascineze şi astăzi. Cifra 7, considerată „Numărul lui Dumnezeu”, este de regăsit în domenii dintre cele mai diverse de-a lungul istoriei omenirii.

Conf. univ. dr. GABRIEL I. NĂSTASE
Bucureşti. Noaptea de luni spre marţi 21 spre 22 (răpciune) septembrie 2015

ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

CORNELIU VADIM TUDOR
Noaptea de duminică spre luni 6 spre 7 septembie 2015