ION MIHALACHE – CLIPE ȘI MOMENTE DIN VIAȚA UNOR MARI ROMÂNI

ION MIHALACHE
CLIPE ȘI MOMENTE
DIN VIAȚA UNOR MARI ROMÂNI

Viața popoarelor este marcată de o serie de personalități care și-au pus amprenta asupra destinului evoluției acestora. În cazul nostru, al românilor, Ion Mihalache este una dintre acele personalități care, în mod indiscutabil, și-a pus amprenta asupra evoluției și devenirii noastre ca nație. Pentru perioada interbelică (1918-1939), scena politică românească nu poate fi imaginată fără existența Partidului Țărănesc, și apoi, din 1926, fără existența Partidului Național Țărănesc, printre ai căror membri marcanți s-a numărat și Ion Mihalache.

CINE A FOST ION MIHALACHE?

La 3 martie 1883, la Topoloveni, vedea lumina zilei, într-o familie de țărani săraci, Ion Mihalache. Tenace încă de mic și dotat cu o inteligență de excepție a urmat Școala Normală, ajungând învățător.
La începutul Primului Război Mondial s-a înrolat în regimentele din regiunea Muscelului și a luptat în confruntările de pe Valea Dâmboviței iar, mai apoi, în fierbintea vară a lui 1917, s-a evidențiat în luptele din triunghiul morții de la Oituz și Mărășești. La sfârșitul războiului, datorită meritelor sale, a fost răsplătit cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. În contextul destrămării Imperiului Țarist, care, din 1812, stăpânea pe românii basarabeni, se evidențiază ca un fervent susținător al revenirii Basarabiei la trupul țării.
După înfăptuirea Marii Unirii și apariția pe harta Europei a unui nou stat, România Mare, Ion Mihalache a înțeles să continue lupta pentru propășirea categoriei sociale din mijlocul căreia se ridicase – țărănimea. Drept urmare, unica soluție era implicarea în viața politică a regatului. La data de 5 decembrie 1918 apărea pe scena politică a tânărului stat un nou partid politic, Partidul Țărănesc, al cărui președinte era Ion Mihalache. Printre membrii acestei formațuni politice s-au mai numărat și Virgil Madgearu, Constantin Stere, dr. Nicolae Lupu, C. I. Parhon etc. În alegerile parlamentare din noiembrie 1919, Partidul Țărănesc a câștigat 61 de mandate de deputați și 28 de senatori, fapt ce i-a permis să participe, prin doi reprezentanți, la alcătuirea primului guvern de după Marea Unire, guvern ce era condus de un ardelean, Al. Vaida Voievod. În acest guvern, Ion Mihalache a ocupat postul de ministru al Agriculturii și Domeniilor. El a fost un ministru pitoresc, deoarece la prima ședință s-a prezentat în cămașă înflorită și cu ițari. În discursul susținut cu ocazia instalării sale, Ion Mihalache a spus că nu-și datorează funcția unor merite personale, ci dorinței de rezolvare a „chestiei țărănești”. Era pentru prima dată când din guvern făcea parte un ministru care se declara țăran și care avea doar Școala Normală. Înainte de război, miniștrii se prezentau în frac și cu decorații pe piept și căutau să-și etaleze cunoștințele dobândite în universitățile din Paris, Viena etc. Ca ministru al agriculturii și domeniilor, Ion Mihalache a inițiat un proiect de lege agrară care prevedea extinderea expropierii în Vechiul Regat peste limita celor 2 milioane de ha., precum și reducerea prețului de răscumpărare. Regele Ferdinand I, sfătuit de Ion I. C. Brătianu, nu a acceptat proiectul. Ion Mihalache și-a dat demisia, lăsând proiectul să fie depus din inițiativă parlamentară. Acest act a precipitat demiterea guvernului, la 13 martie 1920.
La data de 10 octombrie 1926, Partidul Țărănesc a fuzionat cu Partidul Național Român din Transilvania condus de Iuliu Maniu. După negocieri purtate îndelung, din dorința de a realiza o opoziție suficient de mare care să învingă în alegeri Partidul Național Liberal, s-a format Partidul Național Țărănesc, condus de Iuliu Maniu. În noua formațiune politică, Ion Mihalache ocupa funcția de vicepreședinte.
Ion Mihalache a mai ocupat în guvernele țărăniste din 1928-1930 funcția de ministru al agriculturii și domeniilor, iar în cele dintre anii 1930-1933, conduse de Iuliu Maniu, G. G. Mironescu și Al. Vaida Voievod, portofoliul externelor.
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ion Mihalache s-a înrolat pentru a lupta pe frontul din Basarabia, dorind să participe la eliberarea teritoriului românesc dintre Prut și Nistru. Din ordinul special al lui Ion Antonescu, a fost eliberat și lăsat la vatră.
La sfârșitul războiului, în contextul în care România a intrat în sfera de influență sovietică, Ion Mihalache, ca și Iuliu Maniu și PNȚ în general, a reprezentat o opoziție majoră în fața încercării comuniștilor de a pune mâna pe putere. În timpul guvernului dr. Petru Groza, când PCR domina viața politică a României, ajutat semnificativ și de prezența Armatei Roșii pe teritoriul țării, Iuliu Maniu a decis trimiterea în străinătate a câtorva cadre de bază. Printre acestea se afla și Ion Mihalache, misiunea lor era aceea de a informa statele occidentale asupra realităților din România. La data de 14 iulie 1947, acestea au fost surprinse în timp ce încercau să se îmbarce, pe izlazul comunei Tămădau, în două avioane cu care urmau să părăsească țara. Guvernul a decis arestarea principalilor fruntași ai PNȚ și dizolvarea partidului, printr-un jurnal al Consiliului de Miniștri, din 29 iulie 1947.
La 29 octombrie 1947, a început „procesul conducătorilor fostului PNȚ”, în urma căruia aceștia au fost condamnați la ani grei de temniță.
Ion Mihalache a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.
Ion Mihalache a decedat la 6 martie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat, după ani de degradare fizică și psihică din cauza umilințelor și regimului de exterminare la care a fost supus.

ELENA ȘTEFANIA STURZU
Profesor la Școala Gimnazială „Avram Iancu”