ION PANŢURU – FOTBALISTUL CARE A ADUS ROMÂNIEI SINGURA MEDALIE LA OLIMPIADA DE IARNĂ

ION PANŢURU – FOTBALISTUL CARE A ADUS
ROMÂNIEI SINGURA MEDALIE LA OLIMPIADA DE IARNĂ

În urmă cu doi ani, la Soci (Rusia), România a intrat în istoria negativă a Jocurilor Olimpice de iarnă. A rămas de pomină episodul când echipajul de sanie a fost oprit să ia startul în concurs, din motive de securitate, după ce la antrenamente s-a răsturnat de două ori, iar organizatorii au considerat că cei doi sportivi nu sunt suficient de bine pregătiți și, ca atare, viața le este pusă în pericol! De altfel, ne-am obișnuit ca țara noastră să fie doar o prezență efemeră la această competiție. Doar o singură dată au contat și românii la „Olimpiada albă”, și anume în urmă cu 49 de ani, la Jocurile de la Grenoble. Atunci, echipajul de bob format din Ion Panțuru și Nicolae Neagoe a reușit să câștige medalia de bronz, singura din istoria țării noastre la o astfel de întrecere.

NI S-A REFUZAT ARGINTUL

La Jocurile Olimpice de la Grenoble, desfășurate în februarie 1968, România a trimis o delegație de doar 30 de sportivi, care au concurat la 5 sporturi cu 9 probe (8 masculine și una feminină). Cea mai bună performanță au reușit-o Ion Panțuru și Nicolae Neagoe, care au fost cronometrați în concursul de bob cu timpul de 4 minute 44 secunde și 56 sutimi și au urcat pe treapta a treia a podiumului, fiind devansați de italienii Monti și Paolis și de germanii Floth și Bader. Culmea, cele două echipaje au terminat cu același timp, 4 minute 41 de secunde și 54 sutimi și, inițial, urmau să primească amândouă medalia de aur, condiții în care românilor le-ar fi revenit argintul. Ulterior, organizatorii au decis ca medalia de aur să-i revină doar Italiei, care a înregistrat un timp mai bun în calificări, astfel că Panțuru și Neagoe au trebuit să se mulțumească cu bronzul!
Ion Panțuru și Nicolae Neagoe au făcut parte și din echipajul de bob – 4 persoane (alături de Petre Hristovici și Gheorghe Maftei), care a ratat de puțin o medalie, clasându-se la finalul cursei pe locul 4. Per total, România a încheiat Olimpiada de iarnă de la Grenoble pe locul 15 în clasamentul pe medalii și poziția a 16-a în ierarhia pe puncte.

„NU MI-AM DORIT SĂ AJUNG LA ACEST SPORT”

Ion Panțuru avea să mărturisească peste ani că n-a fost atras la început de bob! Născut pe 11 septembrie 1934 în Comarnic (județul Prahova), Panțuru era pasionat de fotbal și visa să-i calce pe urme lui Ion „Țop” Voinescu, celebrul portar al CCA-ului (Steaua de astăzi) și al echipei naționale a României. A practicat o bună perioadă de timp „sportul-rege”, evoluând pe postul de portar în ligiile a 2-a și a 3-a la echipele Metrom Brașov, Tractorul Brașov și Carpați Sinaia, iar primul contact cu bobul l-a avut abia în 1958, la vârsta de 24 de ani.
„Nu mi-am dorit dintotdeauna să ajung la acest sport. Dar prin iarna lui ‘58, fiind prieten bun cu băieții de la bob din Sinaia, m-am dus cu ei la Campionatele Naționale. La finalul întrecerilor s-a organizat o Cupă a Tineretului. Am cerut permisiunea să mă dau și eu măcar o dată cu bobul și am câștigat întrecerea. Antrenorii au rămas uimiți și au început să mă preseze să rămân la bob”, povestea Ion Panțuru, care, în cele din urmă, a acceptat să renunțe la fotbal în favoarea bobului.
În 1967, a venit prima mare performanță: medalie de aur la Campionatul European de la Innsbruck la proba de bob patru persoane. Iar pe 11 februarie 1968, la Gernoble, avea să aducă, împreună cu frânarul Nicolae Neagoe, singura medalie pentru România la Jocurile Olimpice de iarnă.

„RECUNOȘTINȚĂ ETERNĂ” DE LA NICOLAE CEAUȘESCU

La revenirea în țară din Franța, Ion Panțuru și colegii săi au fost întâmpinaţi cu mare fast la aeroport. S-au ales însă mai mult cu laude, decât cu premii financiare. Fostul portar a primit o diplomă „de recunoștință eternă” semnată de Nicolae Ceaușescu și o reducere de 50 la sută a impozitului pe salariu. Peste patru ani, la Jocurile Olimpice de iarnă de la Sapporo (Japonia), Panțuru, secondat de Ion Zangor, a încheiat proba de bob – 2 pe locul 5, motiv pentru care a fost „urecheat” zdravăn de autorități: „A fost mare scandal, spuneau că am făcut țara de râs. Mai aveau puțin și ne dădeau afară din țară”. În 1973, Ion Panțuru a mai câștigat un bronz mondial, după care a decis să se retragă. A revenit surprinzător și a participat la Olimpiada de iarnă din 1976, de la Innsbruck, după ce titularul pe postul său din proba de bob – 2 s-a accidentat. Echipajul României a încheiat însă cursa pe locul 11.

CETĂȚEAN DE ONOARE ÎN TREI ORAȘE

Până la retragerea din bob, Ion Panțuru a mai activat ca arbitru internațional. Ultima parte a vieții și-a petrecut-o la Bușteni, alături de soție. S-a stins din viață pe 17 ianuarie 2016, la vârsta de 82 de ani, pe patul Spitalului Județean din Ploiești, unde ajunsese pentru operație după ce medicii îi depistaseră un chist la pancreas. Până atunci, nu avusese nicio problemă de sănătate… Per total, cariera lui Ion Panțuru cuprinde o medalie olimpică de bronz, două titluri europene în 1967 și 1971, două medalii de argint la Campionatul European din 1969 şi una la Mondialele din 1969 și două de bronz la Campionatul Mondial din 1973 şi la Europenele din 1970.
A fost declarat Maestru al Sportului în același timp cu tenismenul Ilie Năstase și a fost numit cetățean de onoare
în trei orașe: Comarnic, Sinaia și Bușteni. A purtat drapelul României la ceremoniile de deschidere ale tuturor Jocurilor Olimpice de iarnă la care a participat: 1964, 1968, 1972 şi 1976.
„Nu credeam că mor fără să mai văd că România ia o medalie la Olimpiada de iarnă”, era marele of al lui Ion Panțuru în ultimii ani din viață…

MUGUR BĂILEȘTEANU