ISTORIA PARTICIPĂRII ROMÂNIEI LA CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL 1938 – RUȘINEA TRICOLORILOR

ISTORIA PARTICIPĂRII ROMÂNIEI LA
CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL 1938
– RUȘINEA TRICOLORILOR –

Echipa națională de fotbal a României a început în toamna anului trecut lupta pentru calificarea la Campionatul Mondial de fotbal programat în vara lui 2018, în Rusia. Tricolorii se duelează pentru un loc la turneul final cu Polonia, Danemarca, Muntenegru, Armenia și Kazahstan.
Deși România se numără printre fondatoarele competiției supreme a echipelor naționale, reprezentativa noastră n-a mai jucat la un astfel de turneu din 1998, la întrecerea din Franța. Revista „Independența Română-Independența prin cultură” vă prezintă, în serial, istoria participării tricolorilor la Campionatul Mondial.

NE-A CALIFICAT RAMADANUL

La congresul FIFA ținut în 1936, la Berlin, s-a decis ca Franța să găzduiască ediția a treia a Campionatului Mondial de fotbal. Hotărârea a stârnit nemulțumire în rândul țărilor sud-americane, care sperau ca întrecerea să se desfășoare pe continentul lor, pe principiul alternanței (prima ediție, din 1930, s-a desfășurat în Uruguay, iar cea de-a doua, în Italia). Din acest motiv, dintre națiunile de pe acest continent, doar Brazilia a acceptat să participe la Mondial. Doar 37 de țări (printre care și România) s-au înscris în calificările pentru competiția supremă, care urma să aibă la start 16 echipe. Cel de-Al Doilea Război Mondial se apropia, iar lumea era măcinată de convulsii. Din cauza războiului civil, Spania nu s-a înscris în preliminarii, iar turneul final avea să reunească, până la urmă, doar 15 reprezentative, după ce Austria a fost anexată de Germania. În plus, Anglia refuza în continuare să participe la Mondial, britanicii preferând în continuare să joace doar între ei, pe motiv că sunt prea buni ca să se înfrunte cu restul lumii. În schimb, pentru prima dată, deținătoarea trofeului și țara organizatoare ajungeau direct în competiție.
Pentru a se califica la Campionatul Mondial, România urma să joace un meci de baraj cu Egipt. Surpriză, însă!
Africanii au decis să nu se prezinte, deoarece data disputării partidei se afla în perioada Ramadanului! Așa că tricolorii au ajuns direct la cea de-a treia ediție consecutivă a Mondialului, performanță cu care doar Franța, Belgia și Brazilia se mai puteau lăuda. Organizatorii au stabilit ca turneul din Franța să se desfășoare la fel ca precedentul, în sistem eliminatoriu. Echipa noastră a avut din nou noroc, după ce, pentru primul meci de la Campionatul Mondial, sorții i-au scos în cale Argentina, echipă ce declarase forfait. Astfel, România a ajuns în optimile de finală, unde urma să întâlnească reprezentativa din Cuba, o anonimă în fotbalul mondial.

DIN FAVORIȚI – UMILIȚI!

Partida România – Cuba era programată pe data de 5 iunie 1938 la Toulouse. Pe 29 mai, tricolorii au plecat în Franța, iar atmosfera în sânul lotului era una extrem de optimistă. Lotul românilor avea în componență o sumedenie de jucători valoroși, precum Ștefan Dobay, Iuliu Baratky, Silviu Bindea, Ionică Bogdan sau Nicolae Kovacs (ultimul fiind singurul fotbalist român care participase la toate cele trei ediții ale Mondialelor). Mai mult, echipa noastră era considerată de presa franceză una dintre favoritele la disputarea finalei Campionatului Mondial! Cubanezii au ajuns în Hexagon după o călătorie istovitoare cu transatlanticul „Queen Mary” și au venit la antrenamente cu ghetele de fotbal înfășurate în ziare. Alexandru „Țane” Săvulescu, selecționerul naționalei României, i-a spionat la câteva ședințe de pregătire și le-a transmis tricolorilor că „Le dăm de la șapte în sus. Sunt vai de capul lor, săracii”. Nimeni n-a ținut cont de faptul că reprezentativa Cubei avea în lot mai mulți jucători spanioli naturalizați.

Românii au intrat infatuați pe teren, iar jocul s-a dovedit mult mai greu decât s-ar fi așteptat. Totuși, în minutul 35, Silviu Bindea a deschis scorul și lucrurile păreau că au intrat pe făgașul normal. Cubanezii au egalat însă chiar înainte de pauză, prin Socoro, iar în minutul 69 au trecut la conducere, grație reușitei lui Maquina! În minutul 88, Baratky a izbutit să egaleze, iar partida a intrat în prelungiri. Socoro a mai înscris o dată în minutul 103, dar golul lui Dobay, marcat două minute mai târziu, i-a salvat pe tricolori de la rușine.
S-a terminat 3-3 și, conform regulamentului de atunci, care nu prevedea, ca astăzi, departajarea la loviturile de la 11 metri, meciul urma să se rejoace peste patru zile. Împotriva Cubei, România a jucat în formula: Pavlovici – Bürger, Chiroiu – Vintilă, Rășinaru, Raffinsky – Bindea, Kovacs, Baratky, Bodola, Dobay.
Nimeni din tabăra noastră nu se gândea că al doilea joc nu va fi câștigat. Totuși, în zilele premergătoare întâlnirii s-a produs un scurtcircuit între seleționerul Țane Săvulescu și antrenorul Costel Rădulescu, a cărui misiune era să-i pregătească pe jucători. Primul a decis ca Pavlovici, Chiroiu, Bindea, Kovacs și Bodola să nu evolueze la rejucare. În ciuda insistențelor lui Rădulescu, Săvulescu s-a menținut pe poziție, astfel că, la cel de-al doilea meci cu Cuba, echipa României a fost Szádowsky – Bürger, Felecan – Bărbulescu, Rășinaru, Raffinsky – Ionică Bogdan, Moldoveanu, Barátky, Prassler, Dobay. Dobay a marcat în minutul 35, dar cubanezii au revenit și de această dată și au întors scorul prin Socoro (50) și Fernandez (57). Tricolorii n-au mai reușit să egaleze și au părăsit Campionatul Mondial cu coada între picioare. Înfrângerea în fața Cubei este considerată și astăzi drept cel mai rușinos rezultat din istoria naționalei de fotbal a României! În turul următor, Cuba avea să fie învinsă cu 8-0 de Suedia.

„AM SALVAT NIȘTE VIEȚI”

Campionatul Mondial din 1938 avea să fie câștigat, pentru a doua oară la rând, de Italia, care s-a impus cu 4-2 în finala cu Ungaria. Pe lângă succes, italienii au rămas în anale prin faptul că, înaintea partidelor, salutau publicul din tribune cu salutul nazist, la ordinul dictatorului fascist Benito Mussolini, iar la jocuri celebrele lor tricouri albastre au fost înlocuite cu unele negre. Înaintea finalei cu Ungaria, disputată la Paris pe 19 iunie 1938, jucătorii italieni au primit de la Mussolini o telegramă cu următorul mesaj: „Învingeți sau muriți!”. Era, probabil, vorba de o figură de stil, dar destui au fost cei care au luat mesajul în sensul său propriu.
Ca dovadă că portarul maghiar avea să declare că „Am primit patru goluri, dar am salvat niște vieți”. Campionatul Mondial din 1938 a fost ultima mare competiție sportivă dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. Pentru o bună perioadă de timp, națiunile lumii nu s-au mai înfruntat în arene, ci în tranșee, cu armele în mână.

MUGUR BĂILEȘTEANU