MANIPULAREA POLITICĂ ȘI ISTORIA RECENTĂ A ROMÂNIEI (IV)

MANIPULAREA POLITICĂ
ȘI ISTORIA RECENTĂ A ROMÂNIEI (IV)

Întâmplarea a făcut ca în ultimele săptămâni să ne cadă sub ochi o carte al cărei conţinut prezintă multe similitudini cu situaţia geopolitică a Europei de astăzi: „Misiunea contelui Czernin în România”, sub coordonarea istoricului Sorin Cristescu, apărută în anul 2016. Selecţia de documente (secrete şi strict secrete), telegrame, epistole şi rapoarte, care au circulat între diplomaţii şi oamenii politici austro-ungari şi germani în perioada Primului Război Mondial dezvăluie o realitate dramatică din care deducem, fără echivoc, că soarta României nu se dorea sub nicio formă hotărâtă la Bucureşti, ci în cancelariile marilor puteri ale căror interese politice, economice şi militare, vădit ostile, au intrat în coliziune directă cu aspiraţiile de veacuri ale poporului român.
Marele noroc al României de atunci a fost că ţara era cârmuită de oameni politici cu adevărat patrioţi, integri şi iubitori ai gliei strămoşeşti (nu toţi!), care au ştiut să apere interesele românilor în conjunctura politică postbelică favorabilă nouă. Este interesant de remarcat că toţi aceşti mari oameni politici români, care au luptat (în contextul politic european antebelic vitreg României) pentru izbânda voinţei multiseculare a tuturor românilor, au fost percepuţi de vecinii noştri drept cei mai periculoşi duşmani ai lor. Parcurgând aceste texte ne dăm lesne seama că şi în vremea aceea (întocmai ca şi în zilele noastre) se folosea din plin manipularea politică în componenţa căreia intrau minciunile, omisiunile, exagerările, ameninţările, intimidările, rugăminţile, dar şi plănuirea unor atentate împotriva liderilor filoantantişti Emil Costinescu, Take Ionescu şi Nicolae Filipescu.
Peste timp, în România zilelor noastre, evenimentele din ianuarie – februarie 2017, care au zdruncinat puternic ţara, se încadrează perfect în tiparul manipulărilor celor mai absonse, ţesute cu o măiestrie ieşită din comun de forţe oculte, internaţionale, ostile României. Recunoaştem că pentru oamenii mai puţin informaţi (sau chiar deloc) este foarte greu de crezut scenariul căderii guvernului coaliţiei majoritare şi extrem de plauzibila construcţie a unei noi majorităţi parlamentare (procedeu binecunoscut) care a fost pus la punct încă din primele momente ce au urmat alegerilor din noiembrie 2016, când PNL a suferit o înfrângere catastrofală. Scenariul cu pricina nu a fost întocmit nicidecum la Cotroceni sau la sediile partidelor aflate în opoziţie, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, ci el a fost migălit, cu extrem de multă perfidie şi ingeniozitate, în afara graniţelor ţării. Afirmaţia nu este nici pe departe hazardată pentru că, aşa cum am mai spus şi în materialele anterioare, există în lume, şi implicit în Europa, o putere ocultă economicofinanciară care are interesul unei Românii îngenucheate pentru a pune stăpânire mai uşor pe ultimele bogăţii naturale ale ţării. Oare nu este clar că se doreşte o Românie condusă de o clasă politică obedientă faţă de interesele externe şi trădătoare faţă de aspiraţiile românilor? De ce? Pentru că adevărata miză o reprezintă resursele naturale ale României. Resurse încă uriaşe, pentru că, în acest domeniu, România este recunoscută ca fiind cea mai bogată din Europa.
Dar cei mai mulţi oameni, slab sau deloc informaţi, în general potrivnici teoriei conspiraţiei (din interes sau din neştiinţă), îşi pun întrebarea legitimă, care pot fi entităţile ce intră în componenţa acelei puteri oculte despre care tot vorbim? Răspunsul este cât se poate de simplu: oameni de afeceri, revoltător de bogaţi, lacomi şi imorali, gen Soroş, companii transnaţionale şi bănci atât de puternice încât sunt capabile să schimbe guverne, preşedinţi, configuraţii şi sisteme politice pe căi deloc ortodoxe, singure sau în colaborare extrem de discretă cu serviciile secrete ale unor state dezvoltate economic ce doresc cu orice preţ să-şi păstreze (sau să-şi întindă) hegemonia asupra altor ţări mai slabe. Fenomenul este vechi de când lumea şi are drept cauză lăcomia ancestrală a oamenilor. Nu credeţi? Atunci să ne întoarcem puţin la cartea despre care aminteam la început, unde, la pagina 232, dintr-un raport adresat de Maximilian baron von Gagen, diplomat austro-ungar, către Stephan Burian, conte von Rajecs, diplomat şi om politic austro-ungar, aflăm următoarele: „Pe urmă, îmi permit să raportez Ex. V. că în timp ce scriam acest raport, G. K. J. M. de la Geneva mi-a trimis că nepotul ministrului plenipotenţiar rus la Bucureşti a spus, în discuţia pe care a purtat-o cu el, că dacă România nu se va conforma cererilor Antantei, Rusia va găsi căi şi mijloace pentru a determina alungarea familiei regale. Un asemenea procedeu ar fi cu adevărat rusesc sau antantistic, iar această declaraţie se potriveşte în linii mari cu o înştiinţare primită de la cercurile franceze şi continuată în ultimul raport al acestui om de încredere conform căreia, în cazul extrem, Rusia va sili România să se alăture Antantei”.
Istoria adevărată a civilizaţiei umane, cea din spatele istoriei oficiale, a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că relaţiile interstatale nu s-au dezvoltat pe baze corecte de egalitate şi reciprocitate, ci dimpotrivă, ţările puternice le-au subjugat pe care mai slabe. Aşa s-a întâmplat şi cu spaţiul românesc. Dintotdeauna, de când existăm pe aceste locuri. În zilele noastre, odată cu globalizarea şi Uniunea Europeană, pentru România, Sublima Poartă s-a mutat la Bruxelles, la Berlin, dar şi în alte capitale ale lumii, iar oamenii politici şi diplomaţii români care ar trebui să se lupte pentru interesele ţării lor stau în genunchi (cu câteva notabile excepţii) în Parlamentul European, sau pe la uşile ambasadelor marilor puteri de la Bucureşti. Ne vedem obligaţi să recunoaştem că dezastrul României de azi se datorează unor oameni din tot spectrul politic care, timp de aproape trei decenii, au trădat interesele naţionale şi ale poporului român. Aparent, marile mitinguri de protest din Bucureşti şi din alte localităţi (ianuarie – februarie 2017) au izbucnit spontan ca urmare a indignării şi mâniei românilor faţă de aşa-zisa încercare a guvernului Grindeanu de a trece pe şest noaptea, ca hoţii, o Ordonanţă de Urgenţă din domeniul juridic care ar favoriza „penalii” din PSD şi ALDE. Nu şi pe cei din opoziţie? Motive infint mai serioase pentru ca poporul să-şi exprime indignarea şi mânia (era să zicem proletară) au mai existat în ultimii 27 de ani, dar ceea ce s-a întâmplat după alegerile din noiembrie 2016 depăşeşte orice limită a normalităţii psihologice. Şi vom analiza problema numai din perspectiva manipulărilor psihologice care sunt de o evidenţă incontestabilă, păstrând în acelaşi timp echidistanţa politică.
-În primul rând, Ordonanţe de urgenţă din zona juridică au mai fost emise şi de alte guverne (de pildă, guvernul Cioloş), unele chiar foarte periculoase pentru sănătatea justiţiei româneşti, dar nu s-a ajuns niciodată la paroxismul (ca să nu spunem isteria) de acum.
-Distrugerea economiei româneşti şi spolierea bogăţiilor naturale de către firme străine în care intră, la loc de frunte, incredibila nimicire a pădurilor şi implicit a faunei (unice în Europa!) nu au determinat niciodată proteste atât de vehemente.
-Uluitoarele escrocherii ale ANRP-ului, prin intermediul unor legi strâmbe, de o imoralitate strigătoare la cer, precum şi ingineriile financiare uriaşe care au îmbogăţit „onorabil” reprezentanţi ai întregului spectru politic nu au provocat niciodată revolte de o asemenea amploare.
-Pe vremea guvernului Boc românii nu şi-au exprimat mânia şi indignarea cu privire la sacrificiile financiare (absurde, inutile şi perverse) la care au fost supuşi împotriva voinţei lor şi în contradicţie totală cu PDL-iştii îmbogăţiţi în timpul crizei economice prin mijloace oneroase şi nici nu au reacţionat în vreun fel când, pe şest, acelaşi guvern Boc a împrumutat de la FMI 20 de miliarde euro cu care au fost salvate bănci şi firme cu capital străin, în vreme ce firmele cu capital românesc au fost ignorate complet.
-„Tinerii frumoşi şi liberi”, care muncesc din greu în sistemul privat cu capital străin, nu sunt nicidecum revoltaţi pentru faptul că muncesc mai mult de 8 ore pe zi (între 10 şi chiar 14-16 ore), inclusiv sâmbetele şi duminicile, fără ca angajatorul să respecte legislaţia muncii cu privire la drepturile salariale corecte.
-Şi nu în ultimul rând, românii „tineri, frumoşi şi liberi” nu s-au revoltat împotriva abuzurilor abominabile ale unor părţi din justiţie îndreptate împotriva unor oameni absolut nevinovaţi, cazuri mai mult decât revoltătoare care au ajuns notorii datorită unei părţi din mass-media ce are obligaţia morală de a rămâne câinele de pază al democraţiei.
Din nefericire, nu prea vedem o reacţie corectă a justiţiei asupra adevăraţilor jefuitori ai ţării care sunt şi adevăraţii autori ai distrugerii României.
Având în vedere faptul că nu există o reală şi corectă lege a răspunderii magistraţilor, dar şi din cauza sistemului făurit de Băsescu (recunoscut ca atare de fostul preşedinte), justiţia a devenit o puternică şi eficientă armă în conflictele politice, permiţându-şi abuzuri cutremurătoare fără frica unei pedepse.
„Tinerii frumoşi şi liberi” nu s-au revoltat când, pe vremea guvernului Ponta, procurorii DNA, în toiul nopţii, fără mandat de percheziţie, au spart birourile CSM. Toate acestea ne aduc aminte de teroarea post stalinistă pe care am trăit-o în copilărie. Articolul „România la terapie intensivă”, scris de analistul de politică externă Bogdan Chireac, are un substrat absolut real. Real şi înfricoşător.
Teoria conspiraţiei, negată şi repudiată de oamenii „serioşi” (poate nu întâmplător), se dovedeşte pe zi ce trece tot mai adevărată: o fi rodul hazardului că subminarea stabilităţii României se iveşte într-un moment geopolitic atât de sensibil? Alegerile prezidenţiale din SUA vor schimba, fără îndoială, paradigma politicii europene, îndeosebi din perspectiva vechilor rivalităţi economice dintre SUA şi Europa. Dacă ne gândim şi la cele două cărţi ale lui Aurel Rogojan, „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale” şi „Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor”, analizate mai ales prin spectrul informaţiilor istorice din textele strânse de Sorin Cristescu în lucrarea „Misiunea contelui Czernin în România”, putem descifra, astăzi, o reabilitare terifiantă în care se conturează, mai mult ca niciodată, pericolul destrămării teritoriale a României, a disoluţiei statului român unitar. Dar, în acest context, ce rol joacă impresionantele manifestaţii stradale ale unor mase revoltate, care-şi strigă nemulţumirile aproape în toate marile oraşe ale României?
Tot mai mulţi analişti politici, vechi jurnalişti cu experienţă profesională incontestabilă, acreditează ideea că, pe fondul unei indignări corecte, specialişti în psihologia maselor şi în cele mai moderne tehnici de manipulare (în ultima vreme manipularea infectează pandemic spaţiul virtual) au construit o uriaşă strategie diversionistă prin intermediul căreia forţe ostile străine deturnează în favoarea lor nemulţumirile protestatarilor oneşti, de bună credinţă, pentru a-şi atinge scopurile lor ascunse cu privire la soarta României.
Astfel, Iohannis şi opoziţia s-au folosit de o greşeală a guvernului pe care au umflat-o cu pompa, exagerând până la paroxism o practică legală, folosită de toate partidele, care, în mentalul protestatarilor sătui de corupţia politicienilor ipocriţi, lacomi şi mincinoşi, a luat proporţiile unui abuz abominal, apanaj al unui singur partid care este acuzat, printre altele, că doreşte şi întoarcerea României la comunism, „ciuma roşie”. Bineînţeles, oponenţii lui care-l critică (cu aceeaşi ipocrizie) sunt cinstiţi, corecţi şi nevinovaţi. Dar aceiaşi analişti politici şi-au dat seama că totul a fost doar un pretext pentru a ataca coaliţia de guvernământ şi a agita puternic spiritele. Puteau găsi oricare alt pretext. Etapele de răsturnare a guvernului şi crearea unei noi majorităţi parlamentare sunt parcurse „pas cu pas”. La cârma ţării se doreşte un guvern aservit intereselor străine, aşa cum a fost guvernul Cioloş. Şi exact în acest sens, este imposibil să nu ne întrebăm, de exemplu, de ce nu s-au construit autostrăzi în România? Cine doreşte ca marile provincii româneşti să nu fie legate cu autostrăzi? Să fie doar o simplă coincidenţă faptul evident că toţi cei care au promis autostrăzi au ajuns în cele din urmă anchetaţi de procurorii DNA? Şi în acest caz (ca în toate cele de dinainte) principiul neguros de guvernare machiavellic a fost pus în practică divizând românii într-un mod cât se poate de cinic: „Divide et impera!”. Pretextul este cât se poate de evident, pentru că ne întrebăm cum de a fost posibil ca un demers juridic atât de tehnic, atât de greu de înţeles pentru profani şi atât de interpretabil chiar şi pentru jurişti cu mare experienţă profesională să scoată în stradă sute de mii de oameni care, în marea lor majoritate, nici măcar nu s-au documentat în prealabil? Bâlbâielile şi grimasele de neputinţă ale lui Nicuşor Dan, în timpul unei conferinţe de presă, când a fost întrebat de conţinutul acelei Ordonanţe de Urgenţă, susţin din plin afirmaţiile noastre. Şi nu putem să nu ne întrebăm cine a creat USR-ul şi cu ce scop, dacă avem în vedere susţinerea sa totală pentru guvernul Cioloş?

În acelaşi timp, ne îndoim categoric de caracterul de spontaneitate al revoltelor dacă analizăm la rece o serie de amănunte semnificative: mobilizarea manipulatorie uriaşă din spaţiul audiovizual asemănătoare cu cea din timpul alegerilor prezidenţiale din 2014, cutiile pline cu mii de pancarte (standard) cu acelaşi text şi acelaşi caracter de literă, ambulanţa veterinară cu un aparat laser cu ajutorul căruia se proiectau pe faţadele unor clădiri (inclusiv pe cea a sediului guvernului) diferite texte la fel de mobilizatoare, ajutorul acordat de binevoitori unor protestatari constând în cazare, hrană, transport, dispunându-se de o adevărată logistică şi nu în ultimul rând propaganda furibundă anti PSD creată pe internet de specialişti în manipularea psihologică a maselor.
Oamenii, în general, nu ştiu că, de regulă, în conformitate cu manualul de manipulare a maselor, există un aşa-numit „nucleu-ventuză”, care are rolul nu numai de a menţine trează flacăra revendicărilor, de a induce în mentalul colectiv numai anumite idei şi revendicări, ci şi de a coagula în jurul său mulţimi cât mai mari de protestatari.
Un episod care ne-a atras atenţia în mod deosebit pe internet demască adevăratul substrat al manifestaţiei din Piaţa Victoriei: câţiva protestatari, pe a căror pancartă se cerea ca ANAF să nu avantajeze firmele străine, în detrimentul celor româneşti, au fost alungaţi cu huiduieli, întrebaţi „ce au cu străinii?” şi îndemnaţi să meargă la „morţii de la Cotroceni”.
După înfrângerea aşa-numitei drepte la alegerile parlamentare din 11 noiembrie 2016, Iohannis a declanşat un război total împotriva alianţei majoritare, neacceptând, sub nicio formă, rezultatul alegerilor. Drept urmare, specialiştii folosiţi de Iohannis au adoptat tehnica sabotajului, agăţându-se şi folosindu-se de orice prilej sau pretext, exagerându-l până la paroxism, în dorinţa lor de a-şi nimici cu orice preţ adversarul. Din nenorocire, acest război absurd se duce pe spinarea poporului român, care este sacrificat pentru a nu ştiu câta oară în ultimii 27 de ani de falsă democraţie. Ne vedem obligaţi să consatăm că poporul român a fost sacrificat cam prea mult din 1945 încoace! Se doreşte oare un „euromaidan” de tip ucrainean? Cu tot cu urmările sale?
Ultimele declaraţii ale ziariştilor Cornel Nistorescu despre implicarea SRI-ului în favoarea lui Iohannis la alegerile prezidenţiale din 2014 şi Ion Cristoiu despre rolul lui Florin Coldea în modificarea alegerilor parlamentare din 2016 în detrimentul PSD-ului nu fac altceva decât să confirme teoria conspiraţiei susţinută şi aprobată de oameni raţionali şi foarte bine informaţi, dar negată vehement de neştiutori şi îndeosebi de agenţi de propagandă, oameni de încredere ai sistemului mafiot, cel care vrea să deţină controlul total şi prin ameninţări, şantaje sau chiar asasinate.
Pe data de 8 februarie 2017, un număr important de academicieni români au lansat un apel la raţiune către poporul român şi instituţiile statului implicate în aceste extrem de grave conflicte politice care, scăpate de sub control, pot duce la cea mai mare dramă a României şi a poporului său: dispariţia statului unitar român.
„Somnul raţiunii naşte monşti!”

Psiholog MIHAELA VINTILĂ