MIRCEA DANCIU și multiplele sale aptitudini

MIRCEA DANCIU și multiplele sale aptitudini

Mircea Danciu are 10 ani, este elev al Liceului Teoretic „Jean Monnet” din București și e un copil foarte talentat. Îi place sportul, dansul, să cânte la chitară și la tobe, are un vlog unde prezintă jocuri pe ps4, jucării, vacanțe, face stop motion cu lego, cochetează cu teatrul de patru ani, dar și scrie poezii și scenete cu care a obținut o mulțime de premii jucând alături de colegii lui de trupă.
În 2013 a început cursurile de AiKido (5 ani) și a ajuns până la centura roșie, iar un an mai târziu a obținut deja locul I la Festivalul de Aikido pe echipe „Kiai”, fiind căpitan de echipă. În prezent practică baschetul (preferă sporturile de echipă, după cum a mărturisit).
A urmat cursurile de „Cultură civică”, din cadrul Clubului Copiilor Sector 1, București, unde a obținut numeroase premii şi, totodată, a făcut parte din trupa de dans „Amicii”, unde a obținut premii, a aparut în cadrul emisiunii „Caravana isteților” și la un flashmob pentru lansarea filmului „Violeta”. Este şi component al Trupei de Teatru „Joc junior” de la Clubul Copiilor Sector 1, București.
Dintre numeroasele distincţii obţinute amintim: locurile I şi II la Concursul interjudețean de poezie „Emoție de vers” secțiunea de interpretare şi creaţie; locurile I şi II la Concursul interjudețean „Cupa Primăverii”, secțiunea Teatru; locul II la Festivalul Concurs Național „Flori de Dragobete”; locurile I, II şi III la Festivalul Regional de Teatru „E.strada elevilor”; locul III la Concursul Național „Cupa Toamnei”, secțiunea Teatru; locul I la Festivalul de creație și interpretare a poeziei „Ianus”, secțiunea creație; locul I la Concursul Interjudețean „Eternul Eminescu”, creație literară; locul II la Concursul Național de Teatru „Marin Sorescu”, secțiunea teatru primar cu Trupa de Teatru „Joc junior”.
În anul 2016 a publicat în volumul Antologia Fără Titlu, ediție îngrijită de Magda Băcescu, alături de colegii lui de grupă, sceneta numită „Familia trăznită”.

MAGDA BĂCESCU

CIRCUITUL APEI ÎN NATURĂ – SCENETĂ
– Bună Mircea!
– Bună Horia!
– Ce-ai făcut azi la școală?
– Bine, bine. Am învățat o chestie super tare!
– Ce anume?
– Am învățat despre „Circuitul apei în natură”. Știai că apa circulă nonstop, de la nori spre pământ și nu se pierde nici măcar o picătură?
– Nici o picătură? Păi și atunci când beau un pahar cu apă, ăla nu se pierde? Doar l-am băut?
– Nu. Vezi tu, îl bei, așa (arată cum bea), apoi el parcurge toată burta și o parte îl elimini.
– Aha, am înțeles.
– Și o altă parte o elimini prin transpirație. A, știi, am aflat că și mările și oceanele transpiră!
– Cum? Cum să transpire apa?
– Uite așa simplu. Soarele o încălzește și ea atunci de căldură, elimină apa, ca să se răcorească. Și apa asta, sub formă de vapori, se urcă și devine nor.
– Deci norul este de fapt transpirația apelor?
– Da, da, ai înțeles!
– Și când plouă, plouă de fapt cu transpirație? Ce scârbos!
– Da, da, acum înțelegi de ce oamenii au umbrele!
– Și am mai înțeles și cine a construit munții!
– ?
– Știi tu, apele sunt de două feluri: lacuri, adică ape leneșe care nu au chef să se miște și râuri care curg.
– Da. Și?
– Ca să curgă râurile de ce au nevoie? De munți. Ăsta e mijlocul lor de transport, fără ei, apele ar sta pe loc.
– Da. Înțeleg.
– Așa că s-au apucat să constuiască munții.
– Cine? Apele?
– Da. De ape subterane ai auzit? Ce crezi că fac ele acolo sub pământ?
– Ce?
– Sapă, asta fac.
– Dar de ce s-ar chinui așa de mult apele?
– Cum de ce? Au învățat la geografie despre „Circuitul apei în natură” și se chinuie să facă tot ce scrie acolo.
– Vezi, avea dreptate mama când spunea că dacă înveți mult, poți muta munții!

CALUL ŞI MĂGARUL
Într-o poieniţă,
Lângă o căpiţă,
Stau de vorbuliţă,
Calul cel frumos
Ş-un măgar ţâfnos,
Fiindcă-i supărat,
Spuse calului-mbufnat:
– Ce bine de tine,
Ai picioare fine.
Urechiuşe mici,
Ochişorii-ţi dulci,
Un mers delicat,
Eşti aşa stiliat!
Calul n-a negat,
C-ar fi minunat
Şi-i spuse răspicat:
– Dragul meu măgar,
Nu fi aşa amar!
Gândeşte-te bine,
Iisus doar pe tine,
Te-a luat să-I fii,
Tovarăş de călătorii.
Măgarul atunci a-nţeles
Că totul are-un sens,
Că orice vieţuitoare,
Ceva special tot are.