MUZEUL CEASULUI „NICOLAE SIMACHE” DIN PLOIEŞTI

MUZEUL CEASULUI
„NICOLAE SIMACHE” DIN PLOIEŞTI

„Zilele sunt egale pentru un ceasornicar, dar nu pentru un om”

Cei care trec pragul acestui muzeu au ocazia să urmărească evoluţia mijloacelor de măsurare a timpului, pas cu pas, călătorind prin vremuri. Muzeul Ceasului şi-a deschis porţile în anul 1963, într-o sală a Palatului Culturii din Ploieşti, prin grija profesorului Nicolae Simache, director al Muzeului de Istorie între anii 1954-1971.
Ulterior, colecţia de ceasuri a fost adusă într-o clădire în stil neogotic, monument de arhitectură construit la sfârşitul secolului XIX, şi care a aparţinut magistratului şi politicianului Luca Elefterescu. Este unic în România şi unul dintre puţinele muzee de acest gen din Europa.

Are peste 50 de ani de existenţă şi cuprinde o colecţie impresionantă de ceasuri, peste 4000 de piese, unele dintre ele vechi de peste 300 de ani. Cel mai vechi ceas din muzeu datează din anul 1562 şi atestă îmbinarea preocupărilor pentru calcularea timpului cu cele privind astronomia, fiind prevăzut cu cadrane astronomice.
Piesele au intrat în proprietatea muzeului prin donaţie sau achiziţii şi sunt opera unor vestiţi meşteri ceasornicari, dar şi a oamenilor de artă, care au contribuit la prezentarea lor cât mai atrăgătoare, creând adevărate stiluri. Sunt şi ceasuri realizate la Sighişoara, Sibiu, Braşov, Făgăraş, în secolele XVIII-XIX. Sediul Muzeului a fost închis, în august 2013, pentru o perioadă de trei ani, în vedera restaurării, cu fonduri europene.
Colecţia de orologii cuprinde piese de la cadrane solare, clepsidre, nisiparniţe, ceasuri de mobilier (de exemplu, ceasul de cancelarie al domnitorului Cuza), de şemineu, de perete, de buzunar şi de călătorie, unele excepţionale prin valoarea lor şi a personalităţilor cărora le-au aparţinut: Constantin Brâncoveanu, Mihail Kogălniceanu, regii Carol I şi Mihai I, ţarul Alexandru al II-lea, Marele Duce Nicolae, generalul Alexandru Averescu, istoricul Nicolae Iorga, diplomatul Nicolae Titulescu, poetul Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Bogdan
Petriceicu Hasdeu…

Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă „Deşteaptă-te, române!”, „Marseilleza” şi valsurile lui Strauss. Cu câteva sute de ani în urmă, înainte de inventarea ceasului, călugării măsurau timpul cu ajutorul unor lumânări gradate, mari cam cât una de botez din zilele noastre, ceara topindu-se la fix 24 de ore.
Printre cele mai vechi lucrări de orologie ce fac parte din colecţie menţionăm pendulele de tip tabernacol şi cele Renaissanse, realizate în bronz aurit, gravate sau tăiate, uneori cu cadrane emailate.
În patrimoniu se află ceasul pus în mişcare printr-o cădere de apă, realizat la Londra în 1654; se află şi primul ceas de buzunar denumit şi „Oul de Nurnberg”.

Printre curiozităţile muzeului se numără şi „ceasul invizibil” cu cadran transparent şi mecanism încorporat în ramă; ceasul „uzina cu aburi”; „ceasul-umbrelă”; „ceasul-ştampilă”.
Amintim pendulele stil Ludovic al XIV-lea, prelungi, cu bogate decoraţiuni în bronz cizelat, aurituri, furnir exotic. Nu lipsesc simbolurile: soarele, timpul, copilul cu clepsidra în mână. Cadranul din metal este împodobit cu plăcuţe de email pe care sunt gravate cifrele.

În muzeu mai sunt „ceasuri tablouri”, unele având mecanisme muzicale, indicând ora exactă printr-o melodie ce se face auzită dintr-o gaură din tablou, unele cu scene animate, personajele din tablou mişcându-se la un anume număr de secunde.
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” a primit „Certificatul de excelenţă 2015” de la Trip Advisor, după o monitorizare pe o perioadă de minimum 12 luni, a recenziilor turiştilor care au apreciat atât valoarea patrimoniului, cât şi activitatea personalului.
În încheiere vă spunem că „nimeni nu poate prinde ceasul trecător” (Duiliu Zamfirescu) şi că „bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact” (Tudor Muşatescu).

DOINA BÂRCĂ