MUZEUL DE ARTĂ CONSTANȚA

MUZEUL DE ARTĂ CONSTANȚA

Înfiinţat în 1961, Muzeul de Artă Constanţa are astăzi un patrimoniu de referinţă însumând peste 7800 opere de artă românească modernă şi contemporană – pictură, sculptură, grafică, ceramică şi tapiserie; obiecte de porţelan sau mobilier de provenienţă diversă. Muzeul a fost alcătuit în special prin achiziţii, ca rezultat al unei politici coerente, al voinţei de a recupera diverse decalaje temporale şi al unor judecăţi de valoare ferme. Lucrările cu care s-a deschis muzeul au avut provenienţă diversă: pinacoteca municipiului Constanţa, înfiinţată în anul 1935, cu un nucleu alcătuit în 1928, la Expoziţia Semicentenarului Dobrogei (majoritatea de neexpus astăzi), lucrările de artă de la muzeul din Balcic, înfiinţat în 1937 şi închis în 1940 (doar câteva sunt incluse în expoziţia de bază), lucrări transferate de la Bucureşti şi 25 achiziţionate dintr-o expoziţie curentă. Donaţiile se succed, încă din anul înfiinţării, într-o ritmică onorantă, ducând la înfiinţarea unor secţii (muzeele din Topalu şi Ion Jalea) sau sectoare în cadrul circuitului de astăzi (la etajele I, II şi III, donaţiile Dumitraşcu Bedivan, Cella Serghi, Maria Angela Paschievici – Dimitrie Cosmescu, Ana Maria Smigelschi – Nina Gheorghiu).
Muzeul s-a deschis iniţial într-un imobil transformat pentru exigenţele de atunci ale unei expoziţii de bază, pe strada Muzeelor (astăzi Arhiepiscopiei), la numărul 12; după seismul din 1977, clădirea a fost demolată. Un nou imobil a fost construit cu discreție; fundaţia noului muzeu s-a fixat lângă clădirea celei mai vechi şcoli din Constanţa, construită după planurile arhitectului Ion Socolescu în 1893, pe actualul bulevard Tomis (fost Carol I) la numărul 84. În 1982 noul muzeu s-a inaugurat fără zgomot (inițiativa locală nu avea aprobare în plan central), iar în anul 1987, clădirea alăturată a fost modernizată şi integrată în circuitul muzeal.

Expoziţia de bază are ca limită cronologică inferioară începutul secolul al XIX-lea, se continuă cu opera întemeietorilor de şcoală – Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Theodor Aman, are în derularea sa o sală Luchian, etalează prin lucrări de referinţă şi în săli monografice, arta marilor creatori din perioada interbelică şi sfârşeşte, mai ales la nivelul donaţiilor, cu opera – din păcate încheiată – a unor importanţi artişti contemporani. Criteriul cronologic de alcătuire şi etalare este dublat de unul tematic: arta de inspiraţie dobrogeană, care a marcat decisiv arta românească modernă şi căreia i se datorează constituirea coloniei de pictură de la Balcic, numită de unii cercetători chiar „Şcoala de la Marea Neagră”.
Dobrogea a reprezentat aşadar calea solară a picturii româneşti, o zonă de confluenţă şi cristalizare, un spaţiu „descoperit”, revelat şi restituit în opere originale şi perene.
O altă caracteristică a patrimoniului constănţean este raportul echilibrat între operele de pictură şi cele de sculptură, aproape toţi marii noştri sculptori având în colecţie lucrări importante, multe în material definitiv (marmură, bronz, piatră).
La parter, în sensul de vizitare, se află expuse în prima sală opere din secolul al XIX-lea semnate de Constantin Daniel, Henri Trenk, N. Livaditti, Constantin D. Stahi, George Demetrescu Mirea, Mihail Dan, Gheorghe Popovici. Spaţii aparte sunt rezervate pentru lucrări semnate de Theodor Aman (1831 – 1891) şi Ioan Andreescu (1850 – 1882). Sala mare, cu luminator, este dedicată întemeietorului şcolii naţionale, Nicolae Grigorescu (1838 – 1907), cu o remarcabilă suită de lucrări, între care cităm carele cu boi, portretele de tinere ţărănci în peisaje idilice, pomi înfloriţi, dealuri molcome, colţuri armonioase de natură. Sala Ştefan Luchian (1868 – 1916) este inundată de strălucirea florilor şi peisajelor. Etajul I este dedicat în întregime, prin săli monografice sau doar prin nuclee reprezentative, marilor creatori ai perioadei interbelice. Sunt prezentaţi astfel Nicolae Tonitza (1886 – 1940), cu un important ansamblu, între care se individualizează operele realizate în perioada 1933 – 1938 la Balcic, Francisc Şirato (1877 – 1953), cu uleiuri din toate etapele de creaţie, demonstrând o înaltă concepţie asupra rolului şi rostului artelor vizuale, Ştefan Dimitrescu (1886 – 1933), al cărui desen riguros, capătă supleţe în contact cu lumina dobrogeană, Ştefan Popescu (1872 – 1948) şi Octav Băncilă (1872 – 1944); opera lui Gheorghe Petraşcu (1872 – 1949), densă şi reflexivă, este etalată într-o sală, ca şi cea a lui Pallady (1871 – 1956), cu un număr remarcabil de lucrări cunoscute şi recunoscute în plan naţional. La acelaşi nivel, dar în clădirea din secolul al XIX-lea, sunt oferite spre vizionare sălile Vasile Popescu (1894 – 1944), Marius Bunescu (1881 – 1971), Lucian Grigorescu (1894 – 1965), strălucit colorist de origine dobrogeană, Dimitrie Ghiaţă (1888 – 1972), Jean Alexandru Steriadi (1880 – 1956), pictorul atât de îndatorat Balcicului, Alexandru Ciucurencu (1903 – 1977), stenic şi solar. Într-un hol amplu sunt etalate opere semnate de Camil Ressu (1880 – 1962), Ion Theodorescu Sion (1882 – 1939), Elena Popea (1879 – 1941), Samuel Mützner (1884 – 1959), Rodica Maniu (1890 – 1958), Sabin Popp (1896 – 1928), impresionantul ansamblu Nicolae Dărăscu (1883 – 1959), un nucleu de opere semnate de Iosif Iser (1881 – 1958), dar şi colecţia Ion Ţuculescu (1910 – 1062), pictor care a trudit la o operă tot mai abstractă într-o perioadă de grav dirijism ideologic.

În sensul de vizitare, la parterul clădirii proiectate acum mai bine de un secol, sunt expuse opere ale unor maeştri ai artei contemporane: Corneliu Baba (1906 – 1997), Henri Catargi (1894 – 1976), dar şi lucrări de pictură şi sculptură datorate artiştilor din avangarda naţională: M. W. Arnold (1897 – 1946), Max Herman Maxy (1895 – 1971), Marcel Iancu (1895 – 1984), Hans Mattis-Teutsch (1884 – 1960). Sălile în amfiladă de la acest nivel sunt dedicate expoziţiilor temporare. Importante lucrări de sculptură semnate de Ion Georgescu (1856 – 1898), Ştefan Ionescu Valbudea (1856 – 1918), Karl Storck (1826 – 1887), Frederic Storck (1872 – 1942), Dimitrie Paciurea (1873 – 1932) – cu unul dintre cele mai valoroase ansambluri de opere, Oscar Han (1891 – 1976), Corneliu Medrea (1888 – 1964), Ion Jalea (1887 – 1983) – care are în Constanţa şi un muzeu monografic, Boris Caragea (1906 – 1982), Gheorghe Anghel (1904 – 1966), Alexandru Călinescu (1889 – 1978), Ion Irimescu (născut 1903), Miliţa Petraşcu (1892 – 1976) animă sălile şi spaţiile muzeului, conferind posibilitatea unei lecturi de ansamblu asupra fenomenului plastic românesc din perioadele modernă şi contemporană.

Dr. DOINA PĂULEANU
Director general, Muzeul de Artă Constanța