MUZEUL DE ISTORIE SI ARHEOLOGIE DIN TULCEA

MUZEUL DE ISTORIE SI ARHEOLOGIE DIN TULCEA

INTRODUCERE

Fenomen al conştiinţei sociale, muzeul este imaginea obiectivă a conştiinţei de sine a colectivităţii, a valorii sale, a locului şi rolului pe care îl deţine în raport cu alte comunităţi, este conştiinţa contribuţiei sale la cultura şi progresul umanităţii.
Muzeul concretizează această imagine prin mijlocirea exponatelor, expoziţia muzeală reprezentând mijlocul principal de comunicare cu societatea. În prezent, muzeul acţionează ca o instituţie interdisciplinară, folosindu-şi la maximum întregul patrimoniu. Muzeul contemporan tinde spre o multiplicare a funcţiilor sale, fie în corelaţie cu alte instituţii de profil, ştiinţifice sau culturale, fie cu alte domenii conexe. O serie întreagă de aspecte, cum ar fi: informatizarea, mediatizarea, interdisciplinaritatea şi documentarea muzeală, impune azi, mai mult ca oricând, integrarea unităţilor mici în mari complexe muzeale, o centralizare în muzee mixte, zonale şi judeţene, sau în instituţii similare Institutului de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea, deocamdată un unicat în reţeaua Ministerului Culturii din România. În România, unde colecţiile muzeale s-au alcătuit, în cea mai mare parte, ca urmare a cercetărilor ştiinţifice, muzeele au rolul de a studia, conserva şi prezenta publicului, în condiţii optime, patrimoniul constituit. În acest sens, un muzeu de istorie foloseşte elementele caracteristice zonei în care îşi desfăşoară activitatea, pornind de la specificitatea patrimoniului respectiv. Expoziţia sa de bază reuneşte cele mai importante valori muzeale, prezentate cronologic şi tipologic.

LOCALIZARE

Muzeul de Istorie şi Arheologie din Tulcea se află înt-un vast complex arheologic şi istoric, actualmente grădină publică, aparţinând domeniului public al municipiului Tulcea. Această grădină publică, de aprox. 5 ha, care, în prezent acoperă anticul oraş Aegyssus, a fost deschisă publicului tulcean în prezenţa familiei regale, la 2 mai 1904, cu ocazia inaugurării Monumentului Reanexării Dobrogei.
Împreună cu ruinele vechiului Aegyssus, scoase la lumină prin cercetări arheologice efectuate în anii 1971-1982 ; 1995-1997, şi cu măreţia monumentului închinat de locuitorii oraşului Tulcea eroilor Războiului de Independenţă, operă a artiştilor Giorgio Vasilescu şi C-tin Bălăcescu din anii 1897-1899, refăcut în anii 1976-1977, muzeul oferă vizitatorilor imaginea sugestivă a trecutului istoric al teritoriului de la gurile Dunării.

SCURT ISTORIC

Prima clădire a Muzeului de Istorie şi Arheologie din Parcul Monumentului a fost realizată în anii 1968-1974, prin adosarea şi suprapunerea unor construcţii noi pe elemente deja existente, care au impus concentrarea fluxului muzeal spre o sală mare, centrală, cu iluminat zenital.
Expoziţia permanentă, inaugurată în septembrie 1975, a fost un succes.
Acest succes de public se datora, în primul rând, noutăţii domeniului abordat, apoi atractivităţii parcului, transformat la vremea respectivă, prin amenajări interioare, cu alei şi ronduri cu flori și cu sistem propriu de irigație, într-o veritabilă grădină publică.
Expoziţia de bază a muzeului aborda, în context naţional, o tematică legată de formarea poporului în zona gurilor Dunării și avea un pregnant conţinut ştiinţific, fiind realizată pe baza criteriilor muzeologiei moderne: cronologic, tipologic, sistematic şi problematic. Noutatea expunerii consta în etalarea pe verticală a exponatelor, folosindu-se vitrine cu fundal din casetoane cu grosimi şi planuri diferite, care permiteau atât poziţionarea unui număr mare de piese, dintre cele mai diverse categorii de materiale, dar, mai ales, o abordare şi o prezentare sistemică a descoperirilor arheologice.
În 1978, cu ocazia sărbătoririi centenarului revenirii Dobrogei la Ţară, a fost terminat cel de-al doilea pavilion al muzeului, clădire în care a fost extinsă expunerea muzeală, prin organizarea expoziţiei de istorie modernă şi contemporană.
În anul 1996, în urma reamenajării şi modernizării noului pavilion, a survenit o nouă reorganizare a expoziţiei de bază. A fost schimbat fluxul muzeal, expoziţia fiind gândită ca o prezentare unitară a arheologiei spaţiului nord-dobrogean. Expunerea ţinea seamă de principalele situri arheologice în care s-au făcut cercetări relevante pentru arheologia epocii clasice, bizantine şi medievale.
Prin modernizarea noului pavilion, s-au creat spaţii multifuncţionale destinate relaţiilor cu publicul. În anul 2007, în urma lucrărilor de reabilitare a clădirii vechiului pavilion muzeal, expoziția de bază a căpătat forma actuală.

STRUCTURA PATRIMONIULUI

Muzeul de Istorie şi Arheologie din Tulcea deţine în prezent un bogat patrimoniu, realizat, în special, prin cercetări arheologice efectuate în siturile din nordul Dobrogei. MIA Tulcea şi-a creat, după 1990, puternice baze arheologice la Murighiol, Jurilovca, Telița, Isaccea şi Slava Rusă, continuând cercetările pe mai vechile şantiere de la Babadag şi Nufăru şi deschizând noi şantiere la Luncaviţa, Ostrov și în Deltă. În patru decenii de activitate, acest patrimoniu a depășit 100.000 de piese muzeale, în cea mai mare parte arheologie, documentar istoric și numismatică. Dinamica creşterii patrimoniului muzeal constituie un indicator principal al eficienţei activităţii de cercetare științifică și a activităților permanente de înregistrare, evidenţă şi conservare a fondului documentar. MIA Tulcea dispune de un patrimoniu arheologic de o mare valoare științifică și estetică, cu o încărcătură emoțională deosebită, descoperiri științifice în care se regăsesc toate epocile istorice ale Antichității și ale Evului Mediu. Patrimoniul arheologic al muzeului se compune din numeroase colecţii ceramice din pre şi proto-istorie: din neolitic şi din epoca metalelor (pe teritoriul judeţului Tulcea aflându-se aşezările eponime ale culturilor Hamangia, Babadag şi aspectul cultural Celic-Deré); din epoca romană şi romano bizantină, din epoca medie bizantină şi din evul mediu (vezi numeroasele cetăţi de pe linia Dunării: Beroe, Troesmis, Arrubium, Dinogetia, Noviodunum, Aegyssus, Nufăru, Halmyris; şi din zona lagunară a lacului Razim: Enisala şi Argamum). Acest patrimoniu cuprinde colecţii de piese vestimentare și obiecte de podoabă, arme şi unelte, din toate epocile istorice, piese sculpturale, bronzuri romane figurate (cu două piese unicat), obiecte paleocreștine și creștine de epocă medie bizantină, numeroase tezaure, de semne premonetare și de monede, din antichitate și până în epoca modernă; obiecte legate de începuturile prelucrării metalelor, ale metalurgiei cuprului în eneolitic și ale fierului în pragul mileniului I a.Chr.; truse de obiecte ceramice cu caracter magic din prima epocă a fierului; tipuri de morminte din epoca bronzului și din epoca fierului; unica copie fidelă a tezaurului princiar de la Agighiol; tipuri de construcții din mediul rural roman, din ferme de tip villa rustica, din sate romane-vici, și din sate autohtone; numeroase și variate tipuri de înmormântare de epocă romană, unele cu inventar de excepție; obiecte paleocreștine aparținând unor construcții de cult creștin; piese rare de lapidariu; brățări de sticlă și ouă smălțuite descoperite în morminte de epocă bizantină medie; obiecte de tradiție bizantină, provenite din necropole medievale românești, cercetate în nordul Dobrogei.

Muzeul tulcean deține piese de o inestimabilă valoare științificădocumentară, unele dintre ele unicate în ansamblul patrimoniului cultural național. Menționăm, în acest sens: două truse magice din prima epocă a fierului, descoperite la Garvăn/Mlăjitul Florilor; unica copie a tezaurului princiar de la Agighiol; inscripția și sicriul din lemn al martirilor din cripta de la Niculițel. MIA Tulcea dispune de cel mai important tezaur european de monede tătărești, compus din 23.440 dirhemi sau aspri din argint, emisiuni ale hanilor Hoardei de Aur de la sfârșitul sec. al XIII-lea; 103 lingouri de argint, 195 monede de aur bizantine (hyperperi), cinci bijuterii din aur și argint, două vase de aramă și trei ulcioare ceramice. Acest tezaur fabulos, descoperit pe colinele de nord-est ale localității Mihail Kogălniceanu, pe dealurile Uzum Bair, este expus în sălile Tezaurului nord-dobrogean ale MIA Tulcea. MIA Tulcea administrează și are în studiu mai multe monumente, a căror prezență, în expunerea muzeală, este absolut definitorie pentru vizitator.
Enumerăm: tell-ul gumelnițean de la Luncavița; așezările hallstatt-iene fortificate de la Babadag și Jijila; orașul greco-roman Orgame/ Argamum, de lângă Jurilovca, cu necropola grecească; cetatea și necropola tumulară de la Noviodunum (Isaccea); bazilica paleocreștină de la Niculițel; cetatea Halmyris, de la Murighiol, cu termele și bazilica martirică; cetatea Dinogetia (Garvăn), cu termele romane, cu domus-ul romanobizantin și cu bisericuța bizantină; cetatea Troesmis (Iglița-Turcoaia); marea necropolă romană și bizantină de la Beroe (Piatra Frecăței-Ostrov); orașul Aegyssus (Tulcea); officinaele romane de la Telița – cu caracter metalurgic și de prelucrare a ceramicii; Bisericuța Sf. Athanasie din Niculițel; castelul genovez de la Enisala etc.
Acest patrimoniu bogat, structurat pe câteva compartimente: arheologie, istorie, numismatică și medalistică, permite muzeistic prezentarea celor mai importante valori muzeale. Acestea fac obiectul unor expuneri diferențiate, dar complementare: în săli destinate obiectelor de tezaur, cele de valoare excepțională; într-un spațiu special, destinat lapidariului, piesele de mari dimensiuni; restul în expunerea tematică – Valori ale patrimoniului arheologic național la Gurile Dunării – care reflectă potențialul arheologic și istoric al teritoriului nord-dobrogean.

Dr. VICTOR H. BAUMANN