NORI UCIGĂTORI

NORI UCIGĂTORI

Nori nocivi pentru existența planetei au fost încă din era cuaternară, când, din cauza unui cataclism ce se cercetează încă, au dispărut dinozaurii. Cerul de atunci s-a întunecat, a dispărut o mare parte a vegetației și, totodată, și vietățile ce se hrăneau cu ea. Societatea modernă a norilor radioactivi probabil că începe odată cu detonarea celor două bombe asupra Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, în orașele Hiroshima și Nagasaki. Numărul victimelor bombelor atomice aruncate în aceste orașe nu a putut fi stabilit cu exactitate. Unele rapoarte afirmă că acesta este cuprins între 129.000 şi 240.000, pe când alte voci spun că numărul victimelor este mult mai ridicat. În anii imediat următori, oraşele au devenit o ţintă a leucemiei, acesta fiind cel mai îndelungat efect, ajungând la apogeu în anul 1950. De asemenea, a crescut riscul apariţiei şi altor tipuri de cancer, printre care cel tiroidal, cancerul de plămâni şi cancerul de sân. Primul caz de cancer tiroidal a fost făcut public abia în anul 1957, cancerul de plămâni a fost pus în corelaţie cu explozia atomică încă de la începutul anilor 1950, iar în anul 1972 s-a estimat că în jur de 3.800 de persoane au murit din cauza acestui tip de cancer. În ceea ce priveşte apariţia cancerului de sân, femeile cu vârsta cuprinsă între 22 şi 30 de ani au fost cele mai predispuse.
Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al Centralei Atomoelectrice de la Cernobîl a explodat, iar accidentul a fost urmat de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Acest dezastru este considerat a fi cel mai grav din istoria energiei nucleare. Potrivit specialiştilor, efectele catastrofei de la Cernobîl pot fi comparate cu cele produse în urma exploziei a 500 de bombe nucleare, de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki. Statisticile arată că peste 60 000 de oameni au murit ca urmare a radiaţiilor, iar mai mult de două milioane au avut şi mai au de suferit. Explozia de la Cernobîl a trimis deasupra Europei un nor radioactiv, care conținea izotopi de cesiu 137 și care s-a deplasat deasupra continentului, inclusiv deasupra teritoriului Romaniei, timp de mai multe zile. În noaptea de 1 mai 1986, staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au înregistrat valori depăşite ale radioactivităţii. Cel mai ridicat grad de poluare a fost atins în Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare. Totodată, radioactivitatea a crescut foarte mult şi în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.
Recent, experții au recunoscut că un nor radioactiv a stat, timp de aproape o lună, deasupra României, din 15 septembrie până pe 10 octombrie! Cele mai mari concentrații de Ruteniu-106, substanță folosită în industria farmaceutică și în radioterapie, s-au înregistrat la Alexandria, Giurgiu, București și Constanța.
Apariția acestui nor radioactiv asupra Europei a fost semnalată de Institutul Francez pentru Siguranța Nucleară și s-a spus că el provine din Rusia. Într-o primă fază, autoritățile ruse au negat existența norului, dar, în cele din urmă, au recunoscut că a fost detectat un izotop radioactiv în cantități mai mari decât ar fi fost normal.
Potrivit experților francezi, norul radioactiv ar fi apărut, cel mai probabil, în urma unui accident la o instalație de tratare a combustibilului nuclear sau într-un centru de medicină radioactivă.
Agenția rusă de meteorologie Rosgidromet a anunțat că cea mai mare concentrație de Ruteniu-106 a fost detectată în Argaiash, un sat din sudul Uralilor. Deși agenția nu a făcut nicio referire la sursa poluării radioactive, trebuie menționat faptul că Argaiash este situat la aproximativ 30 de kilometri de complexul nuclear Maiak, unde, în 1957, a avut loc unul dintre cele mai grave accidente nucleare.
Actualmente, la Maiak funcționează o uzină de tratare a combustibilului nuclear folosit.
Totuși, atât specialiștii din țara noastră cât și cei din străinătate susțin că norul radioactiv ce a plutit deasupra Europei nu reprezintă niciun pericol la adresa omenirii, deoarece radioactivitatea sa nu a fost una excesivă.

RED