OBCINELE BUCOVINEI

OBCINELE BUCOVINEI

„Pentru puţine popoare se găseşte un ţinut relativ mic ca acesta în care să se cuprindă atâta frumuseţe, atâta bogăţie de astăzi şi amintiri din trecut, aşa de îmbelşugate, de îndepărtate şi sfi nte” (Nicolae Iorga)

Obcinele Bucovinei, alungite şi arcuite, sunt culmi mari împădurite, cu sate bogate, mânăstiri şi râuri, păstrate în istorie ca un paradis moldovenesc. Este ţinutul păstorilor cu chimire late, ale plutaşilor de pe Bistriţa, ale crescătorilor de cai.
Situate pe teritoriul judeţului Suceava, în nordul Moldovei, sunt o ramură a Carpaţilor Orientali compusă din Obcina Mare, Obcina Feredeu, Obcina Mestecăniş şi Obcina Brodinei. Sunt delimitate de Podişul Moldovei la est, Valea Bistriţei cu afluentul acesteia Cârlibaba la vest, precum şi de cursul superior al Sucevei în nord; Pasul Mestecăniş, Valea Putnei, Valea Moldovei în sus.
Obcinele Bucovinei sunt ţinuturi moldoveneşti care te îmbie la drumeţie şi binecuvântare sufletească, în care aerul înmiresmat de aroma răşinilor şi parfumurilor florilor contribuie la desăvârşirea stării spirituale a poporului nostru, loc magnific în care dacii liberi şi-au creat o vatră stabilă, milenară.
Pentru că natura şi omul sunt fraţi, întâlnim aici o autentică artă populară românească, vestigii arheologice, ctitorii feudale şi mânăstiri de valoare mondială, este patria bourului legendar. Trăsătura definitorie pentru Obcinele Bucovinei este înălţimea joasă a reliefului – de la 1100 m la 1400 m, un relief calm, fără adâncuri ameţitoare, dar nu monoton, un relief ce se pretează pentru toate formele de turism.
Obcinele Bucovinei pot fi vizitate în orice anotimp, oferind turiştilor o gamă variată de stări ale vremii, dar intervalul august-octombrie este, totuşi, cel mai atrăgător moment, prin culoarea pădurilor, azurul cerului şi blândeţea aerului azonat şi tonifiant.
Orice aşezare din Obcinele Bucovinei poate fi folosită pentru necesităţi aeroterapeutice eficiente în oxigenarea şi reconfortarea întregului organism, în calmarea şi fortificarea sistemului nervos, în afecţiuni endocrine şi respiratorii. Staţiunile Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc şi Solca sunt binecunoscute în ţară şi în străinătate. Falnicii codri de conifere şi fag, pajiştile verzi, galbenul codrului de toamnă timpurie, azurul cerului creează, aici, un magnific decor ce a fost imortalizat în fondul cromatic al vestitelor fresce exterioare ale mânăstirilor Suceviţa, Moldoviţa, Gura Humorului şi Voroneţ.
Obcinele Bucovinei au constituit una din cele mai importante arii de răspândire a molidului de rezonanţă, mult apreciat pentru confecţionarea instrumentelor muzicale.
O atracţie deosebită o constituie şi arborii ocrotiţi, datorită fie vârstei şi dimensiunilor ieşite din comun, fie rarităţii şi importanţei lor ştiinţifice, motiv pentru care sunt sau trebuie să fie declaraţi monumente ale naturii şi protejaţi ca atare. Un exemplu, în acest sens, sunt multisecularii ulmi de la Câmpulung Moldovenesc ce au o vechime de 600-700 de ani.
Fondul turistic cultural-istoric este atât de bogat încât poate susţine, singur, o activitate turistică deosebită, Obcinelor Bucovinei conferindu-li-se statutul de vast muzeu în aer liber, o veritabilă vatră etnografic-folclorică îmbogăţită continuu cu noi forme de exprimare artistică, păstrând specificul tradiţional.

În interiorul Obcinelor Bucovinei sunt numeroase puncte de interes turistic, aproape fiecare aşezare putând fi considerată drept „sat turistic” ori „sat de vacanţă” prin farmecul său şi al naturii înconjurătoare, cum ar fi: Vatra Moldoviţei, Sadova, Poiana Micului, Izvoarele Sucevei, Valea Putnei etc.
Dealurile line şi arcuite, pădurile bogate şi poienile luminoase presărate cu fâneţe fac din Obcinele Bucovinei un tărâm plin de frumuseţe şi mister autentic, unde curge Bistriţa ce poartă în apele ei păstrăv, lipani şi lostriţe, iar pe cărările ce străbat culmile drumeţul găseşte, ici şi colo, câte o stână, unde, dacă te vei apropia, vei savura un lapte gustos, o brânză bună, însoţită de auria mămăligă şi, poate, de la ciobani, vei auzi povestită şi o legendă despre oameni şi locuri.

„Dulce Bucovină, veselă grădină Cu pomi roditori şi mândri feciori”. (Vasile Alecsandri)

RODICA SUBŢIRELU