ORDINUL CAVALERILOR TEMPLIERI 900 DE ANI DE LA ÎNFIINȚARE

ORDINUL CAVALERILOR TEMPLIERI
900 DE ANI DE LA ÎNFIINȚARE

În ziua de 9 martie 2018, la Paris, s-au sărbătorit 900 de ani de la constituirea „ORDINULUI CAVALERILOR TEMPLIERI”.
Au participat peste 1000 de delegați din toate prioratele din Europa și nu numai. România, care are o puternică reprezentare pe plan european, a trimis o delegație de peste 90 de cavaleri. Ceremonialul a avut loc la „Ile de Juifs” (Insula Evreilor) la „Pont Neuf”. Acest loc este sacru pentru francezi cât și pentru templierii din toată lumea, deoarece aici a fost ars pe rug, la 18 martie 1314, al 22-lea Mare Maestru, Jaques de Molay. Delegațiile, cu steagurile țărilor de proveniență, cu mantiile albe cu crucea roșie templieră, după un scurt discurs de cinstire a memoriei lui Jaques de Molay, ținut de Nunțiul Papal și de cavalerul Gerard Villery, Mare Prior General al Franței și Președinte Director al Asociației Internaționale a O.S.M.T.H. (Ordinul Suprem Militar al Templului din Ierusalim) au aruncat în Sena sute de trandafiri.
Evenimentul a reprezentat un moment de sărbătoare pentru Franța și pentru parizienii ce urmăreau de pe ambele maluri ale Senei și de pe Pont Neuf. De menționat că pentru acest ceremonial a fost necesară aprobarea Jandarmeriei și a Armatei Franceze – pentru asigurarea protecției. Cu ocazia acestui eveniment O.S.M.T.H. Francez a organizat și un ceremonial de învestire a noi nobili cavaleri, printre care și români.
Este interesant de știut și istoricul acestui Ordin, intrat în mitologie, care fascinează și azi. Ordinul Cavalerilor Templieri este un ordin militar – religios (ecumenic acum) ce a luat fiintă în timpul cruciadelor. Cavalerii fondatori au fost nouă eroi ai luptelor din Ierusalimul Sfântului Mormânt, avându-l ca mentor pe Sfântul Bernard, Abatele Mănăstirii Clairvaux. Botezați inițial „Sărmanii Cavaleri ai lui Hristos”, în 1118, cavalerii francezi se numeau: Hugues de Payns (comandant), Andre de Montbard, Payen de Montdidier, Geoffroy de Saint-Omer, Archambaud de Saint-Amand, Geofroy Bisol, Gondemar, Rossal și ultimul sosit Hougues de Champagne. Aceștia, ce vor intra în legendă, având o dublă misiune: cea oficială, de pază și ocrotire a pelerinilor porniți din Europa spre Sfântul Mormânt și alta ocultă, de a căuta relicve ale începuturilor creștinismului (manuscrise, moaște, artefacte, Sfântul Gral, Chivotul Legii etc), drept care ei au campat pe ruinele Templului lui Solomon (distrus pentru a doua oară de romani în deceniul VII). Convingerea lui Clairvaux era că aici, la Stânca lui Avraam, la confluența celor 3 mari religii (Ebraică, Creștină, Islamică) trebuie căutată lumina „Adevarului Cristic”. Cei nouă mai întâi s-au călugărit la Efes, locul unde a propovăduit Sfântul Apostol Ioan, fiind „călugăriți” de Episcopul de Rit Bizantin (ortodox) Theocletes. Curând, numărul lor ajunge la 300 de cavaleri, iar numărul oștenilor ajunge la câteva mii. În urma Conclavului din 1128 de la Troyes, capitala feudei ultimului venit din cei nouă, Hugues de Champagne, în scopul de recunoaștere oficială a Ordinului și de a-i da o Constituție.

Eminența cenușie a Conclavului era însuși Abatele Bernard de Clairvaux. În urma hotărârilor luate, Templierii primesc mari privilegii, ce în mod natural erau acordate numai de Rege nobililor din slujba sa. Ei erau scutiți de impozite (deși ei percepeau impozite pe propriile moșii) aveau o ierarhie proprie, fără a da socoteală nici Regelui și nici Papei. Așa se explică puterea și averea colosală a Ordinului. În aceste condiții, în care ei deveniseră „stat în stat”, evident că au trezit ura și invidia Regelui, cât și a Papei. După nici 50 de ani, Ordinul poseda, pe lângă Regatul Ierusalimului, numeroase comanderii (cu cetăți și armate propri) în Antiohia, Tripoli, Franța și Scoția, în Anglia, Portugalia, în Spania și Ungaria. La noi, în Transilvania, în zona Abrudului, pe lângă minele de aur, au avut cetăți de unde au deschis drumul natural ce mergea până în Estonia. Acest stat, cu ieșire la Marea Baltică, a fost înființat tot de către templieri. Cu toate că se declară și acționează independent față de Rege și Papă, ei se disting printr-o vitejie nemaiîntâlnită până atunci – nu părăseau câmpul de luptă decât atunci când raportul era de 3 la 1 în favoarea dușmanilor.
De asemenea, aveau și un mare talent comercial – lor le datorăm atât comerțul naval cât și cel terestru, între Europa și Orient. Tot ei inventează scrisorile de credit – pelerinii depuneau banii la o bancă templieră, contra unor scrisori de garanție care dădea dreptul ca la orice bancă templieră, de pe traseu sau de la Sfântul Mormânt, să-și primească banii în schimbul unei dobânzi – înființând astfel prima societate bancară internațională. Excelează în construcții militare, crează Stilul Gotic, care dispare odată cu interzicerea Ordinului. Templierii fac primul schimb cultural între Cultura Arabă (construcții, vitralii, fântâni, medicină, matematică) și Cultura Europeană (unde începuse deja Renașterea). După cum este ușor de constatat, „Regatul Templier” pune bazele unei economii moderne și înfloritoare. Dar toate aceste succese materiale duc, după cum am scris mai sus, la invidia regelui Franței, Philippe le Belle, un Rege „falit” din cauza lungilor războaie.

Regele era secondat de ministrul justiției, Nogaret, specializat deja în confisca rea averii evreilor bogați, prin procese măsluite și condamnarea lor la moarte prin ardere pe rug pe „Insula Evreilor” (Ile de Juifs). Papa, la rândul său, era alarmat de contactul templierilor cu rabinii și mullahii din Ierusalim ce puteau descoperi dovezi ale creștinismului primar chiar de la „izvor”, dovezi ce diferă de creștinismul propovăduit de Papă.
Zvonul că ar fi descoperit sub zidurile Templului lui Solomon, prin escavări sub „Sfânta Sfintelor”, Chivotul Legii, Sfântul Graal și chiar „Capul Sfântului Ioan” fac ca Papa Clement al V-lea să se teamă că însăși Creștinismul este periclitat. Unul cu interes financiar, altul cu interes religios, complotează pentru distrugerea și confiscarea averilor Ordinului. În noaptea de 13 octombrie 1314 (de aici încolo cifra 13 va fi considerată cifră cu ghinion), la porunca Regelui, ostașii coroanei arestează cavalerii surprinși și dezarmați. O uriașă razie arestează peste 150 de cavaleri! Guillaume Nogaret se va ocupa personal de procesul lor. Într-un proces ce va dura 7 ani, 25 de cavaleri vor muri din cauza torturii – capetele de acuzare fiind ritualurile de primire a neofiților, în care aceștia erau obligați să scuipe de trei ori pe cruce, adularea unui idol păgân (Bafomet, care nici azi nu a fost identificat) și de sodomie (emblema lor era doi cavaleri pe un cal).
Evident că tot acest proces, cu mărturii smulse prin tortură, a fost ticluit și pentru a provoca oprobiul public. Papa Clement al V-lea, francez instalat pe Tronul Papal de la Avignon, la presiunea Regelui, excomunică Ordinul, iar bunurile lumești vor fi confiscate și atribuite „Ordinului Cavalerilor de Malta“. La 18 martie 1314, în Paris, pe Insula Iudeilor (Ile de Juiffs), la picioarele podului (Pont Neuf), Jaques de Molay și încă un cavaler fidel sunt arși pe rug. De la fereastra palatului, urmărea cu atenție sadică chinurile nefericiților condamnați pe nedrept Regele Philippe. Documentele vremii descriu că înainte de a fi urcat pe rug, Marele Maestru s-a dezbrăcat de veșmintele templiere, pentru a nu da focului uniforma fără pată și vină. Pe rugul în flăcări, Jaques de Molay rostește celebrul blestem: „Clement, și tu Philippe, trădători ai credinței jurate, vă invit pe amândoi dinaintea Tribunalului Dumnezeiesc! Pe tine, Clement, la 40 de zile, și pe tine, Philippe, înainte de sfârșitul anului!”. Și așa a și fost! Papa Clement moare de durere atroce de rinichi, după exact 40 de zile, iar Regele va muri în noiembrie, doborât de pe cal de un mistreț. Totul are recunoaștere documentară. „Sic transit gloria mundi!”. Dar se impun și câteva lămuriri: cum este posibilă o acțiune atât de extinsă fără ca secretul să nu „transpire”? Se crede că templierii cunoșteau complotul (mai puțin ferocitatea urmărilor) deoarece au fost arestați numai 150 de cavaleri! Cum de nu au fost găsite uriașele lor tezaure? Se pare că ei le-au evacuat cu ajutorul unor care și a unor cavaleri deghizați în negustori.
Au mers inițial în Portugalia, apoi au trecut cu o corabie în Scoția. Cu aurul lor a fost construită celebra catedrală de la Rosslyn, în subsolul căreia se crede că este ascuns tezaurul și artefacte biblice. Este interesant că multe sculpturi decorative reprezintă porumb și aloe vera, plante care trăiau numai în America, și asta cu 200 de ani înaintea lui Columb!
Dar Ordinul a putut fi oare desființat complet când el era răspândit pe un teritoriu uriaș, necontrolat de Rege și Papă? Evident că nu! Marele Maestru Jaques de Molay, înainte de moarte, moarte care se pare că și-a acceptat-o ca martir, a lăsat un testament, publicat mai târziu de Armenius sub titlul de „Cartea Transmiterii” în care și-a desemnat urmașii. Deci, Ordinul a avut în continuare o existență ocultă.

Ultimul Mare Maestru este în prezent Don Fernando Peneira de Souza Fontes, Mare Prior General Magistral al O.S.M.T.H. Din cauza stării precare a sănătătii, interimar este desemnat Marele Maestru Gerard Villier, Mare Prior General al Franței.
Dar care este rolul României în cadrul acestui glorios și tragic Ordin?
După Revoluția din decembrie 1989, România, care a găzduit vremelnic Ordinul Templier pe teritoriul său, pentru lupta ei seculară cu agresiunea semilunei, pentru sângele vărsat și pentru eroismul ei în slujba creștinismului, a fost primită ca membru de onoare al O. S. M. T. H. Internațional. Mare Prior Magistral al României a fost ales și recunoscut cavalerul Dan Vasiliu.
Reprezentantul lui pentru Franța este ofițerul Mare Cruce Cuturela Sandu.
O.S.M.T.H. din România a fost invitat, în 2008, să facă parte ca membru printre cele zece Mari Priorate din Franța, Olanda, Suedia, Țara Galilor, Germania, Italia, Spania, Belgia și Grecia, fondatori ai Asociației Internaționale O.S.M.T.H., ai Muzeului Templier și al sediului internațional din Paris. Cavalerii de azi nu mai sunt războinicii de ieri, iar Ordinul este ecumenic, propovăduind pacea în lume și ajutorul nevoiașilor.
Titlul de „Cavaler Templier” este unul nobil și atrage candidați cu dotări speciale din toate profesiile și culorile politice, exercitând un benefic rol social.

MIHAI ȘURUBARU