Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
(287 iHr – 212 îHr)
Non multa sed multum, spuneau romanii… adică esenţa, iar nu vorba multă fără sens… ase meni este şi mesajul „România lucrului bine făcut” a profesorului de fizică, apoi primar de Sibiu, Klaus Johannes cel care, cu încăpăţânare, a decis să rămână pe pământul străbun al coloniştilor aduşi din Saxonia, la capătul imperiului german de răsărit cu peste 800 de ani în urmă, să-l păzeas că, să-l slujească şi mai ales să-l ocrotească de orice răufăcător. Cu aceste simple vorbe să-i fi cucerit pe români? Sau doar cu vorba măsurată, cum pănind mai mult, decât vorbind a îndrăznit să se arunce în infernala cursă prezidenţială şi s-o mai şi câştige…
Am scris astfel aceste rânduri socotind, că la orice început se alege locul, se aleg materialele, astfel ca zidirea să fie din cea mai aleasă plămadă, să dăinuie peste timp şi în spaţiu… Şi pentru ca această plămadă să fie din cea mai aleasă, de-a lungul timpurilor au socotit părinţii, că cea mai de seamă nu poate fi decât iscusinţa odraslelor lor, ce vor zidi mereu mai departe, mereu mai ales, mai trainic, mai inventiv, mai durabil şi i-au ales pe cei mai de ispravă dascăli. Astfel Alexandru cel Mare l-a avut dascăl pe Aristotel dându-i acestuia vaste cunoștințe din domeniul filozofiei, astronomiei, matematicii, artei, geografiei, biologiei, și politicii.
Privind de-a lungul istoriei cuceririlor ştiinţei nu putem să nu admirăm importantele contribuţii ale lui Leonardo da Vinci cu preocupări enciclopedice în domeniul ştiinţei, artelor, tehnicii, artei militare. A trăit ultimii ani ai vieţii (1516-1519) sub protecţia regelui Francisc I la Amboise, în Franţa. Astăzi fosta sa reşedinţă este înconjurată de un imens parc în care sunt machete ale diverselor instalaţii concepute şi care reprezintă un muzeu în aer liber în care divertismentul se îmbină cu cu noaşterea.
Pasiunea pentru cercetarea ştiinţifică a făcut ca-n numele ei să fie date uitării compor tamente fireşti: Arhimede când a descoperit prin cipiul care-i poartă numele al hidrostaticii, potrivit căreia « un corp scufundat este împins în sus cu o forţă egală cu greutatea lichidului dezlocuit », a avut scânteia în baie fiind şi ameţit de bucuria descoperirii a ieşit în drum dezbrăcat strigându-şi victoria: Evrika, evrika!!! A făcut o serie de des coperiri matematice fundamentale, ca valoarea lui π, a inventat dispositive utile în arta militară asigurând apărarea oraşului său Siracuza împotriva invaziei romane. Cufundat în rezolvarea cal cule lor sale matematice asupra unor cercuri desenate pe nisip a fost deranjat de un soldat roman pe care l-a apostrofat “ Noli turbare circulos meos”, iar soldatul nerecunoscându-l l-a ucis….
Istoria ştiinţei cuprinde numeroase referiri la momentul întâmplător al unor descoperiri legate de ocazii accidentale, precum legea gravitaţiei a lui Newton de care s-a sesizat, când i-a căzut un măr în cap…
Dar poate cele mai spectaculoase descoperiri ştiinţifice s-au realizat în secolul al XX-lea când istoria fizicii a consemnat contribuţiile atâtor mari savanţi Ernest Rutheford, Marie şi Pierre Curie, Max Planck, Louie de Broglie, Paul Langevin, Enrico Fermi, Emilio Segré, Henri Poincaré Jules, Paul Dirac, Werner Heisenberg, Max Born, Léon Brillouin, Lise Meittner şi Otto Hahn, Erwin Schrödinger mulţi din nefericire confruntaţi cu dramaticele consecinţe ale conflagraţiilor mondiale, când decizii politice i-au obligat să-și părăsească locurile de obârşie pentru a se refugia peste mări… Robert Oppenheimer director la Los Alamos cu trei licenţe adorat, de studenţi a rămas în istorie ca părintele bombei atomice.
Descoperirea fisiunii nucleare şi utilizarea ei în scopul realizării bombei atomice cu cele două explozii de la Hiroshima şi Nagasaki au reprezentat un moment tragic pentru lumea ştiinţifică mondială. Emoţionantă este manifestarea conştiinţei de sine a cercetătorilor asupra responsabilităţii utilizării cuceririlor ştiinţifice.
Există în fiecare profesie o etică, există legi scrise, dar şi legi ale conştiinţei astfel încât tot ceea ce creează mintea omenească să fie folosit în scopul îmbunătăţirii vieţii omului, iar nu în scopuri destructive. Dacă în timpul războiului rece în mare parte se justificau investiţii pentru cercetare în scopul dezvoltării aplicaţiilor militare într-o susţinută concurenţă între cele două sisteme, fondurile majoritare sunt acum în scopul dezvoltării aplicaţiilor medicale, de diagnosticare şi tratare a unor boli incurabile. Din păcate în pofida evoluţiei societăţii umane, preocupările nu sunt eminamente în domeniul necesităţilor fireşti de hrană, de educaţie, de refacere, ci se promovează o goană după beneficii materiale cu efecte devastatoare asupra echilibrelor naturale, prin poluare, prin distrugeri absurde, iar in virtutea legii «acţiunii şi reacţiunii» efectele de boomerang nu pot fi evitate şi ele lovesc puternic. Suntem mult prea adesea victimele propriilor decizii, a unor orgolii nemăsurate, a lipsei de măsură, a lipsei de respect şi consideraţie faţă de aproapele nostru, a intoleranţelor obscure.
Trăim un timp al dezvoltării sistemelor de comunicaţie, dar comunicarea interumană este tot mai precară, mai defectuoasă, iar însingurarea un efect cu consecinţe tot mai grave. Asistăm la o cursă tot mai alertă a desfăşurării vieţii, uneori cu senzaţia de a nu face faţă, copiii noştri sunt antrenaţi în activităţi tot mai complexe, care le răpesc din timpul preţios al jocului intuitiv, al dezvoltării native a personalităţii din cauza constrângerilor impuse de sisteme mult prea acaparatoare. Idealul pedagogic a lui Jean Jaques Rousseau era „Je préfère une tête bien faite, á une tête toute pleine”. Copilul are nevoie de mai multă libertate, de o dezvoltare neîngrădită de obligaţii, de un ambient, care să-i pună în valoare dotările native, inspiraţia, creativitatea. Sunt invitaţii la meditaţie, pentru o dezvoltare creativă.
Demult nu mai există ştiinţe pure, ci asistăm la activităţi în domeniul ştiinţific aşa zise de frontieră, efectiv ştiinţa azi este interdisciplinară, nu mai există limite nete între domenii. Această menţiune presupune colaborare între experţii diverselor domenii ştiinţifice, încredere şi o competitivitate de excelenţă pentru ca rezultatele să fie cele scontate. Cercetătorul nu mai este închis în turnul de fildeş, ci este un pion al unei echipe, în care nu se poate avansa decât împreună prin onesta împărtăşire a propriei expertize şi îmbinarea cu cea a colaboratorilor. Există grupuri complexe în care experienţa seniorilor se valori fică prin elanul tinerilor, în spiritul de iniţiativă, în depăşirea inerţiei şi promovarea îndrăznelii, pentru ca rezultatul să aparţină şcolii, grupului, iar nu unei singure eminenţe.
Am încercat în aceste rânduri să sugerez o posibilă alchimie a calităţilor de care e nevoie pentru excelenţă în ştiinţă pentru ca rezultatele să fie cu adevărat măsura capacităţilor colaborative ale membrilor grupului ştiinţific. Şi dacă am reuşit să descifrez acest compus complex de care este nevoie pentru a exista o creativitate rodnică atunci miracolul ştiinţific se va produce în mod si gur. La una dintre conferinţele internaţionale la care am participat, la Jerusalim, am vizitat şi biserica nativităţii de la Bethleem, iar ghidul nostru şi-a început misiunea declarându-ne, nouă grupului internaţional de fizicieni, matematicieni, chimişti astfel: „Să fii un om realist, înseamnă să crezi în minuni”… surprinşi am rămas neîncrezători, dar el a continuat… „şi cum să nu crezi în minuni când te afli pe pământul sfânt…”
În pofida extraordinarelor sale contribuţii ştiinţifice marele Einstein ajunsese spre sfârşitul vieţii să spună că sunt lucruri pe care nu le poate explica şi sunt de domeniul miracolelor. Şi totuşi zi de zi înaintăm şi încă ne mai aşteaptă miracole… pentru că aşa cum spunea el: „Pentru a fi un geniu e nevoie de 99% străduinţă şi doar de 1% inspiraţie”.
Dr. CLEMENTINA TIMUŞ
Bucureşti, 20 ianuarie 2014
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro