PAȘAPORTUL GALACTIC (I)

PAȘAPORTUL GALACTIC (I)

Aş fi putut începe în nenumărate moduri acest eseu, dar o întâmplare trăită de mine l-a declanşat iremediabil. Aflându-mă în una din vizitele mele la Muzeul Smithsonian din Washington, SUA, am făcut nişte descoperiri pe care le-am putea cataloga incredibile sau mă rog, cu bunăvoinţă, ieşite din comun. Dar să o luăm pe rând…
Unul din muzeografi, văzându-mă foarte interesat de „copilăria” zborurilor spaţiale, mi-a arătat un document al Pentagonului – Ministerul Apărării al SUA – intitulat „Modul de ducere a acţiunilor de luptă al Forţelor Aeriene ale SUA – USAF, în spaţiul circumterestru pe Lună şi pe Marte”.
Nu am reuşit să vă impresionez încă !? Atunci să vă spun că data emiterii voluminosului document burduşit cu sute de scheme, diagrame şi hărţi era la începutul anului …1952!
Dacă tot nu v-am trezit curiozitatea vă reamintesc că primul satelit artificial al Pămîntului – SAP a fost lansat la data de 4 octombrie 1957 – Sputnik -1 de către URSS, primul om lansat în spaţiu a fost la 12 aprile 1961 – cu Vostok 1, Iurii Gagarin – URSS, iar primul om pe Lună a fost Neil Armstrong – 20 iulie 1969 – Apollo 11, de către SUA… Şi atunci cui folosea planul de militarizare a cosmosului realizat de Pentagon în 1952 ?!
Tot în Muzeul Smithsonian se află păstrată o scrisoare a marelui savant Albert Einsten în care acesta îi propunea preşedintelui SUA, Dwight Eisenhower, ca SUA să se unească cu URSS, devenind o putere de neînvins, şi în acest „binom” noua superputere să stăpânească lumea.
Oare W. Churchill când în celebrul său discurs de la Academia Militară din Fulton, Marea Britanie, din 1947, cerea imperativ ridicarea unei „Cortine de fier” între Vest şi Est ce a declanşat Războiul rece între occident şi „lagărul socialist” ştia de această scrisoare?! Oricum, SUA şi URSS au fost principalii beneficiari ai Războiului Rece! Vădit mirat în faţa documentului şi întrebării, muzeograful mi-a explicat că a mai existat un astfel de „derapaj” politic, astfel că fostul preşedinte al SUA John F. Kennedy ar fi propus Congresului SUA în 1961 să aprobe unirea programelor spaţiale ale SUA cu cele ale URSS „în scopul eficientizării exploatării spaţiului extraterestru”. Cele două documente citate există şi pot fi cercetate de oricine doreşte.
În culisele Culturii Teoriei Conspiraţiei se argumentează foarte serios şi documentat că principala cauză a morţii lui John F. Kennedy ar fi fost faptul că acesta dorea dezvăluirea programului comun de cercetare a spaţiului cosmic realizat împreună cu o rasă extraterestră în care SUA ar fi fost o parte foarte activă.
Tot conform acestei teorii, celebrei actriţe de la Hollywood Marilyn Monroe, ce era amanta comună a celor doi fraţi John F. Kennedy – Preşedintele SUA şi Robert F. Kennedy – Ministrul Justiţiei SUA, i-ar fi fost înscenată sinuciderea când încercarea succesivă şi repetată de şantajare cu căsătoria a celor doi fraţi a eşuat lamentabil.
Ea anunţase ulterior mai multe ziare importante de pe Coasta de Vest şi Est a SUA că va dezvălui tot ce ştia despre contactele Guvernului SUA cu extratereştrii, informaţii ce le aflase de la cei doi fraţi Kennedy.
Din toată tragedia actriţei, cea mai fulminantă apreciere este cea a unui cercetător american din California pe care l-am cunoscut personal, care s-a ocupat timp de patruzeci de ani de dezlegarea enigmei morţii Divei şi care spunea că „actriţa a fost eliminată de o agenţie care nici măcar nu există” şi care „veghează permanent la păstrarea secretului contactelor guvernului SUA cu extratereştrii” .
Despre această fascinantă ipoteză puteţi afla amănunte extraordinare din lucrarea „Anchetatorii au viaţă scurtă”, apărută în Editura Triumf.
În SUA, subiectul nu este chiar nou, astfel că încă în anii treizeci în FBI exista un compartiment ce se ocupa cu strângerea tuturor informaţiilor posibile care ţineau de viaţa extraterestră.
Activitatea era stimulată pe de o parte de marele savant Nikola Tesla – ce era permanent supravegheat de FBI – şi care susţinea că se se află în permanentă legătură cu o civilizaţie extraterestră ce-l inspiră în domeniul invenţiilor sale – exemplu Death Ray, Raza morţii – iar pe de altă parte, de informaţiile venind din Europa, în special din Germania, unde grupul ezoteric Thule pretindea că este permanent în legătură cu o civilizaţie extraterestră prin intermediul căruia furniza celui de-al Treilea Reich informaţii ştiinţifice şi tehnice ce-l vor face pe Adolf Hitler şi Reichul său să devină invincibil.
În Marea Britanie, premierul Winston Churchill fusese informat de serviciile secrete de existenţa fenomenului contactanţilor cu extratereștrii şi a apariţiilor tot mai dese a unor aeronave ce nu păreau a fi de origine terestră şi a ordonat crearea unui compartiment ultrasecret de analiză a fenomenului, iar în mod oficicial, pentru public, fenomenul în cauză să fie discreditat şi ridiculizat.

Un moment cheie din „Dosarul Extratereştrii” al secolului XX de care foarte puţini ştiu este episodul fugii liderului nazist Rudolf Hess în Marea Britanie, când englezii au aflat de grupările ezorice naziste coordonate direct de Goebels şi Himmler şi care aveau numeroase conotaţii şi legături cu fenomenologia şi grupările iniţiatice de orientare „extraterestră”. Eglezii mai aflaseră că FBI-ul mai avea o problemă de neexplicat cu fenomenalul clarvăzător şi vindecător Edgar Cayce, care în „profeţiile” sale făcea referiri la civilizaţii extraterestre şi în totală opoziţie cu ştiinţa academică descoperea de la distanţă vestigii ale unor civilizaţii anterioare lui homo sapiens sapiens ce ar fi trăit pe Terra în timpuri imemoriale şi care, din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic, ar fi depăşit cu mult şi realizările din ziua de azi. Cercetătorii şi generalii englezi au întocmit un raport „Top secret” referitor la Obiectele Zburătoare Neidentificate şi apoi au hotărât să ascundă valul de zvonuri şi de apariţii petrecute în anii 1950, aşa cum va dezvălui publicaţia britanică „The Observer” abia în anul …2001!
Existenţa unui raport despre OZN-uri, scris în 1951 şi mai tâziu folosit pentru a-l informa pe W. Churchill, a fost negat de Ministerul Apărării al Marii Britanii aproape timp de 50 de ani. Însă acest document a fost descoperit de istoricii specializaţi în OZN-uri, Andy Roberts şi David Clarke, în timp ce căutau date pentru a scrie o carte despre obiectele zburătoare neidentificate şi războiul rece.
Raportul a fost „o carte sfântă” a ufologiei britanice şi conţine concluzii ale unui grup de persoane numit „Partidul activiştilor pentru farfuriile zburătoare”. Grupul a fost alcătuit după ideea lui Sir Henry Tizard, unul dintre cei mai influenţi sfătuitori în domeniul ştiinţific al lui W. Churchill în timpul celui de-al doilea război mondial şi un personaj cheie în perfecţionarea radarului.
Dar oricine se aşteaptă la un „Dosar X” care să confirme existenţa extratereştrilor va fi total dezamăgit, fiindcă toate „apariţiile” sunt explicate drept „evenimente naturale”, cauzate de vreme, meteoriţi sau descrise chiar ca avioane obişnuite.
Însă aceasta vorbeşte despre o adevărată „paranoia” ce a „lovit” Marea Britanie la începutul Războiului Rece.
Începând din anul 1950, au fost raportate sute de apariţii OZN în Marea Britanie, care au „ţinut” prima pagină a ziarelor. Personaje publice importante, inclusiv lordul Louis Mountbatten, şi-au susţinut convingerile că pământul a fost vizitat de extratereştri.
Fenomenul a înnebunit ambele coaste ale Atlanticului. Generalii erau îngrijoraţi că rapoartele despre farfuriile zburătoare – care erau adevărate, dar necunoscute în interiorul blocului sovietic – ar putea fi folosite de Uniunea Sovietică pentru a înscena un atac asupra Pământului sau că apariţiile ar putea da idei ruşilor că radarele britanice se pot penetra.
„A fost o vreme de mare paranoia şi teamă. Guvernul a luat decizia de a se ascunde teama de OZN-uri şi de a se spune cât mai puţine lucruri despre acestea”, a declarat David Clarke.
„A fost cu siguranţă o ascundere a adevărului. Dar tot ceea ce s-a ascuns a fost pentru a evita paranoia şi teama în legătură cu sistemul radar. Nu a avut nimic de-a face cu extratereştrii”, a adăugat el.
În ciuda tăcerii oficiale, teama de OZN-uri nu a dispărut niciodată, în 1952 Churchill însuşi şi-a întrebat consilierii, după o serie de proaspete „apariţii” în SUA: „Ce e cu aceste farfurii zburătoare? Ce pot însemna? Care este adevărul?”.
Raportul lui Tizard a fost atunci folosit pentru informarea primului-ministru, care a ajuns la concluzia că aceste obiecte neidentificate nu sunt o ameninţare reală. Câteva luni mai târziu, el a interzis personalului militar să discute despre apariţii cu orice altă persoană din afară. De asemenea, SUA au adoptat o politică oficială de secretomanie. Când a fost prezentat raportul britanic, un cercetător de elită al CIA s-a deplasat în grabă să vadă dacă şi aliaţii au ajuns la aceleaşi concluzii.
Dar rapoarte de tipul celui de mai sus nu erau decât zăpada de pe icebergul ce plutea ameninţător pe sub apele tulburi ale Războiului Rece. Bomba cu efect întârziat va exploda la puţin timp după acest raport. Atunci se vor afla sutele de observaţii făcute în perioada 1939-1945 de personal specializat calificat: operatori radar, piloţi, marinari, meteorologi, specialişti în rachete şi artilerişti, rapoarte care erau precise, inatacabile, inexplicabile şi …sfidătoare la adresa ştiinţei academice terestre.
Semnalul exploziei informaţionale în domeniu îl va constitui aventura bussinesmanului Keneth Arnold, ce va boteza OZN-urile cu sintagma „farfurii zburătoare” şi incidentul Roswell care dă şi azi insomnii conducerii politico-militare a SUA şi nu numai.
A propos, la Muzeul Smithsonian se află expus la loc de cinste „Rucsacul Zburător cu Reacţie” – primul aparat individual de zburat din lume prezentat ca o invenţie a unor cercetători americani.
Puţini ştiu însă că adevăratul inventator a fost inginerul român Justin Capră (22.02.1933–19.01.2015), lucru dovedit şi prin data brevetului înscrisă la OSIM.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Cândva, Arhiducesa Ileana a României ar fi spus: „Nimic din ce-i făcut în România nu a fost, nu este şi nu va fi recunoscut niciodată în lume”. Oare DE CE?!?!

(va urma)