POLITICHIE PE CĂLDURĂ MARE, MONȘER!

POLITICHIE PE CĂLDURĂ MARE, MONȘER!

Ultimele zile ale lui iunie fură mai fierbinți față de ceea ce va să vină în iulie, luna lui Cuptor… Politica a făcut televiziunile de-a dreptul incandescente. Și drapate în diverse culori de partid, dacă serviciile nu au încă o cromatică… în afară de gri pe gri sau negru pe cenușiu… Cine să se mai uite la altceva? Și pe ce am mai putea să ne focusăm, de vreme ce politica băștinașă e ca micul pe grătar, or cârnatul de Pleșcoi sau apetisantul virșli de Hațeg… e ca fleica la flacără vie: arde!
Jocul prim a fost de-a „uite, Grindeanu-nu e Grindeanu!”. Și n-a mai fost… Dar a făcut amuzamentul unei lumi întregi. Da, lumea s-a amuzat, noi am suferit! Deși, gazetarul român s-a mirat cu o gură cât o șură că „vai, așa ceva, ca un guvern să fie dat jos de propriul partid nu s-a mai văzut nicăieri…”. Incultură crasă. Vă spun că s-a văzut. „Doar” în Italia, Anglia și democrațiile tradiționale… Se vede că noi nu ne-am pierdut încă virginitatea politică moștenită de la comunism… Cu toate vicisitudinile euro-soartei.

Nu vorbim aici despre marele Păpușar, și nici nu știm să dăm numele vreunui serviciu, că despre asta s-a vorbit tot timpul, fie și la televiziunile lor despre servicii… și Cluju-i mare… Ce m-a iritat pe căldura asta a fost de pildă, tonul simpaticei doamna Dana Grecu. Pe Antena 3. Unde eu mă uit, spre indignarea vecinilor, cu multă fidelitate. Excesele doamnei au venit mai ales în ziua numirii noului Premier. Iritată, agitată, nestăpânită de parcă i se juca propria soartă la loto. Un sâmbure de adevăr ar fi dacă stai să decelezi cu ultrasensibilitate toate gesturile politicie ale politrucilor. Poți realiza un cuantum. Moderatoarea, alte dăți mai stăpânită, mai calmă, de o șarmantă sobrietate feminină, de o inteligentă viteză a gândirii, a cam lunecat spre masculin. Nu mult, dar s-a văzut, s-a simțit și auzit. Păcat, căci în gustul meu d-na cu pricina, chiar dacă nu se asocia perfect cu sfiiciunea, a rămas aceiași șarmantă dar cu un ton acut… și care întrerupea cam des vorbitorul ca să ajungă iute la ceea ce dorea dumneaei…
Nu aceeași stare am găsit-o la dl Ciutacu pe RTV.
De un calm englezesc. Enervant. Flegmatic. Dezabuzat. Jemanfișist, ironist, moderatorul nostru favorit a fost într-o vervă deosebită. Parcă era Țăndărică în tinerețe, care încerca să lovescă mai toate tobele din fața sa în aceeași secundă… în timp ce cu picioarele bătea din fuss-cinel. Enervare care nu s-a transmis unui invitat concentrat și implicat cum era Codrin Ștefănescu. Dar nu și pisălogului, nesuferitului, incomodului – uneori utilului – dom’ profesor Stan. Care pare a fi, la orice televiziune ar presta, un rău necesar. Mai ales că nu schimbă, neam, stilul caracteristic lui – deloc academic, demn de un magistru, ci mai degrabă acela de țațță bârfitoare. Cu doi de „ț” ca z-ul la italieni… plus un răsfăț de dom Goe rural. Cu care ne prezintă însă cele mai tari noutăți & speculații. Stil, domule, asta e! Sau, mai exact zis stilul lui e că nu prea are…stil. Nu e stilat.
La vara asta ce se anunță tot fierbinte, și aflată în zona de acalmie non-fotbalistică, dacă n-ar fi politica, pentru cei rămași acasă, nu mai rămân decât puține distracții… Că asta e politichia – un capriț, un pamplezir…un joc de „oți”. Că, de-o bagi în seamă te omoară.

ADORAȚIA MEA PENTRU CARMEN AVRAM

Pe TVR 3 se dă o gală inedită și în premieră – ca să ne jucăm cu pleonastita, ca boală – Gala Uniunii Ziariștilor Profesioniști. La care am fost și martor și actor. S-au dat felurite premii, feluriților ziariști. Eu am dat, înmânat Premiul „Ion Marin” doamnei Istudor, o emulă de-a maestrului regretat…Ce m-a frapat acolo însă, lăsând totul baltă, e reacția mea la vederea doamnei Carmen Avram. Din capul locului spun că doamna aceasta mi-a dat nu o dată cei mai extatici fiori profesionali. Visul meu neîmplinit de ziarist cvasi-împlinit a fost reportajul TV. Nu am avut noroc! Ba, cred că e printre puținele genuri jurnalistice care mi-au scăpat cu desăvârșire. Asta, și corespondent de război. Ei, bine, la doamna aceasta care mi-a răvășit epiderma de jurnalist, la vedera ei, zic, era să am o reacție de fan turbat, imberb, care-și vede diva la un pas de el. Și care paralizează… Da, și dna Avram are două mâini, picioare, respiră, grăiește, dar la vederea reportajelor sale inumane… sau prea uman de frumoase, poți să leșini. Profesional. Leșinul profesional, iată un nou mod de a omagia arta. Căci de multă vreme filmele Doamnei, deși realitate pură și dură, frizează Arta. Prin ele brizează Arta… Carmen Avram are arta de a prezenta lucrurile la modul pur şi simplu. De o simplitate vădită.
Ca-n Shakespeare. Dacă nu am trăi într-un mediu dornic de bârfe grele; dacă nu s-ar macula tot ce e alb în colonia asta-n căutare de stăpâni care e Țara, aș declara – repet, pur profesionalmente – cu toată răspunderea și simțirea cât de mult o iubesc eu pe doamna Carmen Avram. Dar, date fiind argumentele de mai sus privind frivolitatea gregară a românului, mă abțin. Și n-o fac…

GEORGE STANCA