POVESTEA NESCRISĂ A UNEI POVEȘTI ADEVĂRATE

POVESTEA NESCRISĂ A UNEI
POVEȘTI ADEVĂRATE

Sunt sigură că în cariera fiecărei actrițe există mai multe praguri pe care le trece mai ușor sau mai greu, roluri ce-i marchează locul în ierarhia teatrală şi întâlniri cu oameni speciali, unici, ce pot schimba vieţi. Pur şi simplu! Aşa s-a întâmplat şi cu mine. Şi Doamne, cât de repede a trecut timpul de la debut şi până astăzi! 40 de ani petrecuți pe scenă, pe platourile de filmare, în turnee, alături de studenți, o viaţă dedicată marelui meu critic, publicul! Acum, când ar trebui să trag o linie şi să fac o socoteală, mă pierd printre nenumăratele premii, distincții, diplome, cronici şi momente unice, sute de premiere şi mii de spectacole, despre care aş putea să scriu încă o viaţă viitoare! Şi ce să aleg? Şi ce răspuns să dau celui ce mă întreabă ce rol mi-a plăcut cel mai mult? E mult mai greu decât vă închipuiți!
Din sacul amintirilor, astăzi am să vă vorbesc nu despre un rol, nu despre o alegere specială, am să povestesc despre un fenomen. A început simplu, ca orice poveste, cu „a fost odată, ca niciodată”, iar finalul este neașteptat şi unic în teatrul românesc! Împreună cu Andreas Petrescu şi Gabriel Fătu, am jucat mulţi ani şi am colindat lumea în lung şi-n lat, făcând parte din Compania de Teatru D’aya. Şi într-o seară, după un spectacol undeva prin Seul, parcă, am ajuns la concluzia că am vrea să jucăm ceva, sau mai bine zis altceva, care să ne reprezinte, care să facă parte din viaţa şi experiențele noastre, care să fie o oglindă vie a ceea ce trăim zi de zi! Un text simplu, adevărat, care să meargă la sufletul fiecăruia dintre noi, în care să se regăsească toţi, indiferent de vârstă. Atât de simplu, că mi s-a părut aproape imposibil de făcut aşa cum am fi vrut noi să fie! Ne gândeam să vorbim cu un dramaturg sau să căutam printre cunoștințe pe cineva care să ne ajute, dar Andreas ne-a spus că o să încerce el să scrie ceva sau să schiţeze măcar un proiect apropiat de ceea ce ne doream! A trecut ceva vreme şi, timid (pentru că era la prima încercare scriitoricească), într-o zi m-a anunțat că poate să-mi dea să citesc un text pe care l-a scris special pentru mine într-o noapte „plină de inspirațiune”, vorba lui Caragiale! L-am citit cu sufletul la gură şi pe loc mi-am dat seama că asta așteptam! „MĂ MUT LA MAMA”, o poveste veselă, optimistă, dar cu accente tragice, o bucățică ruptă din viaţa de familie a noastră, a tuturor, despre ceea ce ar putea însemna o familie fericită… Sau drumul spre idealitate atunci când speranța te învață să trăiești frumos şi să te bucuri de fiecare clipă! Imediat m-am gândit cine ar fi cel mai nimerit să se aplece asupra acestui text şi bineînțeles că l-am ales fără nicio ezitare pe Gelu Colceag, regizorul sub a cărui baghetă fermecată am jucat cele mai multe spectacole adunate în cartea de vizită a profesiei mele! Fiecare artist are steaua lui!
Mulţumesc lui Dumnezeu, a fost alegerea perfectă. Actorul, regizorul şi pedagogul de excepție şi-a pus tot harul, priceperea şi mai ales sufletul în realizarea acestui spectacol, nebănuind la ce succes se înhăma dar mai ales ce o să urmeze. A construit un spectacol viu, antrenant, a știut să împletească râsul cu lacrima, să pară atât de simplu încât să te întrebi, privind, de ce era necesar un regizor, a condus măiastru acțiunea încât totul să pară firesc, iar spectatorul să facă parte din această poveste, spusă direct şi fără ocolişuri!

O mamă văduvă, la aproape 60 de ani, cu doi băieți mari plecați de acasă, se simte încă tânără şi încearcă să-şi refacă viaţa. Dar cum se întâmplă deseori, totul se întoarce pe dos atunci când cei doi băieţi ai ei trecuți de 35 de ani vor să se mute acasă la mama din dorința de a o determina să renunțe la planurile-i sentimentale. Nu pot să înțeleagă că mama are şi ea o viaţă şi trebuie să se bucure de ea. Multe răsturnări de situație, fiecare având senzația că „mămica” îl iubește pe celălalt mai mult, iar dreptul la viaţă, la un iubit, este de neconceput pentru cei doi năzdrăvani! Şi culmea, mama este şi studentă! Dar cine este iubitul?
Aşa a sunat sec şi scurt povestea noastră la premieră! Nu a fost ușor!
Gelu Colceag a lucrat cu fiecare dintre noi, ne-a șlefuit separat, ne-a armonizat şi ne-a pus în lumină! Nu a format o echipă, modelat o familie! Pentru care nu am destule cuvinte să-i mulţumesc.
Timp de aproape 9 ani, am străbătut ţara şi ne-am bucurat de un succes neașteptat! Milioane de spectatori, am umplut de patru ori până la refuz Sala Palatului, am jucat în spații convenționale şi nu numai, am fost invitați la nenumărate festivaluri şi evenimente, am fost cel mai declinat, invidiat şi admirat spectacol din această perioadă, jucând în majoritatea teatrelor din Bucureşti! Oriunde am fost, am adus fericire în sufletele celor ce ne-au urmărit! Un adevărat miracol. Regret că nu am contabilizat câte bilete vândute, câţi spectatori, câte spectacole, câte turnee, câte clipe de neuitat, câţi oameni speciali am întâlnit, câte aplauze am primit, câte afișe au împânzit toată ţara ca să mă credeți pe cuvânt, dacă încă nu ne-ați văzut. Pentru mine a fost momentul când trecerea înspre rolurile de maturitate nu a fost o bătălie câștigată pentru totdeauna, a fost un dar divin!
Cu umor, spun că a trebuit să facem cu greu faţă succesului şi uite aşa am mers mai departe şi a apărut continuarea: „MĂ MUT LA TATA”. Șoc în lumea teatrală, pentru că nimeni nu s-ar fi gândit că povestea ar putea merge mai departe! Curioși, cei doi băieți vor să-l cunoască pe „iubi a lui mami” şi el chiar vine în vizită! De ce nu îl acceptă băieții? Şi ce pun la cale pentru a-l alunga şi scăpa de el? Multe întâmplări şi situații extreme. Dar „intrusul” are suflet bun şi, fiind psiholog, ştie să iasă din toate situațiile create şi nu se supăra pe ei, chiar dacă i-au pus laxative în băutură şi este nevoit să stea la baie mai tot timpul. Şi de ce vine Poliția??? Bineînțeles că nu vă spun eu, pentru că trebuie să ne vedeți neapărat!
O altă poveste adevărată, transformată într-un spectacol pe care nu poţi să-l uiți ușor! Unii spun că este o poveste tristă, alții că nu au mai râs aşa de tare de 20 de ani. Şi uite aşa Gelu Colceag a mai făcut o comedie unde râzi cu lacrimi, sau printre lacrimi! Un spectacol de care vorbește toată lumea!!!
Da, chiar aşa a fost, până au amuțit definitiv, când s-a anunțat că a apărut şi partea a treia. A venit când nici nu te așteptai ca povestea noastră să meargă mai departe, pentru că, după ce vezi partea a doua, fericit îți spui că aşa este la o comedie, totul se termină cu bine, toţi sunt fericiţi şi or să trăiască aşa până la adânci bătrâneți. Vă înșelați amarnic!!!
Trilogia continuă cu „MĂ MUT SAU NU MĂ MUT?
ACEASTA E-NTREBAREA!!!”. Şi mai apare cineva: soția lui! Şi din nou viaţa liniștită se transformă într-un calvar, de unde scapă cine poate! Dar cine să mai poată, când lucrurile se precipită aşa de tare încât doar intervenția Poliției mai limpezește apele şi aşa învolburate ale poveștii noastre! Un succes pe măsură, spre bucuria celor atât de mulţi care de atâţia ani vin să ne vadă şi să râdă şi cu palmele alături de noi! Păi zic şi eu că mai bine să râdă de noi, decât să ne plângă de milă!
O trilogie de comedie adevărată, primul serial de teatru din România!!! A fost, pentru mine, o experiență unică, pe care am așteptat-o ani şi ani! Vă mulţumesc vouă, tuturor celor ce faceți parte din povestea mea! O să vă păstrez în suflet necondiţionat, până la capăt. Şi reverență publicului fără de care noi nu am exista. Vă aştept în sala de spectacol şi nu uitați că dacă doriți ca viaţa să vă zâmbească, oferiți-i mai întâi buna voastră dispoziție! Şi v-am spus povestea aşa…
Semnează o mamă fericită în viaţă şi pe scenă!

ADRIANA TRANDAFIR