PROTECTIA JURIDICĂ A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

PROTECTIA JURIDICĂ A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Făra îndoială, protecţia mediului înconjurător este o chestiune de cea mai mare importanţă pentru viaţa de zi cu zi, ce interesează deopotrivă autorităţile statului şi cetăţenii săi. Conservarea, dezvoltarea, exploatarea raţională şi protejarea resurselor naturale, a aerului şi apei, a florei şi faunei, a bogăţiilor solului şi subsolului constituie o îndatorire de onoare a fiecăruia, pentru a avea un mediu natural sănătos, curat şi atrăgător, caracteristic unui stat modern, civilizat şi respectabil.
Problema protecţiei mediului înconjurător are o semnificaţie aparte sub aspect economic, politic şi cultural, cu impact major asupra sănătăţii publice.
Obiectivele protecţiei mediului, direcţiile de urmat pentru atingerea lor şi modalităţile practice de realizare sunt prevăzute în toate strategiile de mediu, armonizate cu normativele europene în domeniu. Conduita umană şi instituţională în spirit ecologic, de ocrotire a naturii şi vieţii, se circumscrie interesului general de protejare a mediului înconjurător, înfăptuit pe diverse planuri cum ar fi: salvarea parcurilor şi grădinilor publice; refacerea, reabilitarea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi; interzicerea defrişărilor criminale ale pădurilor; amenajarea cursurilor de apă, a Deltei Dunării şi a Litoralului Mării Negre; protejarea munţilor; combaterea poluării aerului şi apei prin scăderea noxelor şi interzicerea deversării în apele teritoriale a dejecţiilor; atenţie faţă de „boschetari”, cerşetori, „aurolaci”, „oamenii străzii” care distrug natura şi mediul; prevenirea şi diminuarea consumului de droguri, tutun, alcool şi alte asemenea substanţe dăunătoare; utilizarea raţională a surselor de energie; reciclarea deşeurilor etc.
Protecţia mediului înconjurător se face pe cale politică, administrativă, educaţională şi, nu în cele din urmă, juridică. Sub aspect juridic, protejarea se realizează printr-o legislaţie adecvată, un ansamblu de prevederi care reglementează domeniul şi care sancţionează încălcările dispoziţiilor legale.
Însăşi Constituţia României consfinţeşte, la articolul 35, „dreptul la un mediu sănătos”. La alineatul 1 se prevede că „statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic”. În continuare, la alineatul 2 se arată că „statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept”, iar la alineatul 3, se stipulează că „persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi ameliora mediul înconjurător”.
Din multitudinea de acte normative care reglementează regimul juridic al mediului înconjurător şi implicit protejarea acestuia, spicuim:
– Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului înconjurător, aprobată prin Legea 265/2006;
– Legea 211/2011 (republicată în 2014) privind regimul deşeurilor;
– Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea florei şi faunei sălbatice (aprobată prin Legea 49/2011);
– Legea 82/1993 republicată privind Rezervaţia Biosferei Delta Dunării;
– O.U.G. 243/2000 (actualizată în 2011) privind protecţia atmosferei;
– Legea 46/2008 – Codul silvic;
– O.U.G. 23/2008 privind pescuitul şi piscicultura;
– Legea 407/2006 – legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, modificată şi completată prin Legea 149/2015 (care a stârnit recentul protest al ciobanilor);
– Legea 15/2016 de modificare şi completare a legii 349/2002 referitoare la prevenirea şi combaterea efectelor consumului de tutun;
– Legea 143/2000 (cu modificările şi completările ulterioare) privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Dintre cele mai cunoscute şi mai frecvente încălcări ale legislaţiei referitoare la protecţia mediului înconjurător, sancţionate după caz, penal, contravenţional, material (plata despăgubirilor), reţinem spre exemplificare: acţiuni de poluare a aerului, infestare a apei, degradare a solului şi contaminare a mediului prin deversarea, aruncarea, descărcarea în aer şi în apele teritoriale sau în mare de gaze, deşeuri, reziduuri, microbi, îngrăşăminte chimice, pesticide, substanţe periculoase şi dăunătoare pentru viaţa şi mediul ambiant; efectuarea de construcţii şi amenajări ilegale pe apele, ţărmurile, luncile, văile şi plajele acestora; distrugerea, degradarea, demolarea barajelor, digurilor, altor construcţii hidrotehnice, săparea de gropi, şanţuri, scoaterea nisipului şi pietrişului; defrişarea vegetaţiei, tăierea copacilor şi arbuştilor, incendierea pădurilor, distrugerea pajiştilor, păşunilor, miriştilor, stufărişului; păşunatul în arii protejate sau locuri nepermise; uciderea animalelor, braconajul, pescuitul ilegal îndeosebi al speciilor rare; aruncarea haotică a gunoiului în zone nepermise, incinerarea necorespunzătoare a deşeurilor, în special a celor toxice, radioactive, nucleare; fabricarea, utilizarea, transportul fără autorizaţie de pesticide, substanţe chimice toxice; introducerea în ţară de organisme şi microorganisme vii, neverificate sanitar-veterinar; comercializarea de produse alimentare alterate, improprii consumului; fabricarea, vânzarea, aruncarea de petarde, fumigene şi alte produse pirotehnice, incendiare, explozive, extrem de periculoase (cum s-a văzut de curând la „Colectiv”); fumatul în spaţii publice şi locuri neautorizate; consumul de droguri, aurolac şi alte substanţe nocive care crează dependenţă şi afectează grav sănătatea etc.
Consecinţele încălcării legislaţiei privitoare la protejarea mediului înconjurător sunt extrem de dăunătoare, cu prejudicii greu de prevăzut şi estimat dar adesea ireparabile: punerea în pericol a ecosistemului naţional, periclitarea vieţii, sănătăţii persoanelor, animalelor, plantelor, moartea şi vătămarea oamenilor şi celorlalte vieţuitoare, dispariţia speciilor, distrugeri şi pierderi materiale, poluarea atmosferei, infestarea apei, degradarea solului, contaminarea mediului, inundaţii, alunecări de teren, surpări de maluri, incendii etc.
Un subiect extrem de interesant şi atractiv este cel legat de Delta Văcăreşti, numită şi „Delta dintre blocuri”, o minune a naturii Capitalei, „plămân de oxigen” al bucureştenilor, dar şi o oază de frumuseţe într-o zonă aglomerată şi poluată. Situată pe o suprafaţă de aproximativ 190 ha, pe care cândva s-a aflat Mănăstirea Văcăreşti (demolată în 1977 din ordinul lui Ceauşescu pentru a face loc unor construcţii comuniste), mlaştina de odinioară s-a transformat natural într-un ecosistem acvatic cu stufăriş, sălcii şi ochiuri de apă în care au apărut şi s-au dezvoltat vieţuitoare de mare frumuseţe şi valoare. Lăsată în paragină de autorităţi ca urmare a abandonării proiectelor ceauşiste, după Revoluţia din 1989, zona a devenit o groapă de gunoi, raiul boschetarilor, braconierilor şi câinilor fără stăpân care şi-au găsit aici adăpost şi hrană. Luată în vizor de oamenii de ştiinţă şi iubitorii de frumos care au sesizat autorităţile competente (Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Primăria Municipiului Bucureşti, Academia Română etc) asupra potenţialului ecologic excepţional al deltei (identificate peste 90 de specii de plante, păsări, peşti, reptile, mamifere, din care multe rare, sau chiar unicat), s-a decis în cele din urmă ca locul respectiv să fie amenajat şi ocrotit ca parc naţional.

În ziua de 24 martie 2016 ministrul Mediului a afirmat public că a finalizat cu prioritate Hotărârea de Guvern prin care Delta Văcăreşti să fie declarată arie protejată şi să se transforme în parc natural, urmând deci a avea regimul juridic corespunzător.
Un aspect de mare actualitate în legătură cu subiectul abordat îl reprezintă deşeurile sau, mai pe înţelesul fiecăruia, gunoaiele. Vedem la tot pasul oameni necăjiţi care, mânaţi de sărăcie şi nevoi, scotocesc prin gunoaiele din tomberoane, pubele, coşurile stradale, de pe jos, din târguri, adunând tot ce se poate revalorifica şi transforma în bani.
Cândva, pe timpul regimului ceauşist, recuperarea, refolosirea, recondiţionarea („cei 3 R”) era o problemă de partid, strict propagandistică, fără vreo legătură cu economia de piaţă sau cu ecologia, dar cu efecte pozitive pentru toţi.
Astăzi, în condiţiile dezvoltării tehnico-ştiinţifice şi a inevitabilei creşteri a cantităţilor de deşeuri, se impune mai mult ca oricând o atitudine şi o conduită mai atentă cu privire la aceste gunoaie, indiferent de tipul lor (menajere, agricole, industriale) şi de felul cum se prezintă, componenta ecologică fiind primordială. Numai că problema nu poate fi abordată individual, de persoane întreprinzătoare, interesate de câştig bănesc, ci trebuie gestionată statal (guvernamental), ceea ce se şi întâmplă în România, după alinierea la legislaţia internaţională, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană.
Managementul integrat al deşeurilor presupune un flux tehnologic complex care include acţiuni concertate de colecatre a deşeurilor, sortarea lor pe categorii (hârtie, plastic, sticlă etc), transportul, depozitarea corespunzătoare, prelucrarea, procesarea şi reciclarea celor reutilizabile, refolosirea celor recuperate, inclusiv ca surse alternative de energie.
Prin aceasta, se evită aruncarea aleatorie a gunoaielor, de natură să afecteze mediul, realizându-se şi un efect ecologic deosebit.
De mare importanţă este educarea în spiritul protecţiei mediului a tinerilor, inclusiv atragerea şi stimularea elevilor în cadrul proiectului „Şcoala altfel”. „Programul RABLA” este, de asemenea, o formă de protecţie a mediului înconjurător ce trebuie salutată şi încurajată, ca şi existenţa talciocurilor (târgurilor de vechituri) după modelul celebrului „Marché aux Puces” din Paris, care, bine organizate şi controlate, pot contribui la realizarea acestui ţel generos.
Din toate cele arătate mai sus, se desprinde o concluzie certă: protecţia mediului înconjurător reprezintă o prioritate pentru toată lumea, aşa că întreaga suflare omenească trebuie să cunoască şi să respecte dispoziţiile legale în materie, iar autorităţile statului, în colaborare cu O.N.G-urile, să întreprindă toate măsurile necesare până ce nu va fi tardiv.
Sperăm că şi acest demers poate fi considerat o pledoarie pentru viaţă, sănătate, natură şi frumuseţe.

HORAŢIU MĂNDĂŞESCU