Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
De ce atâta osârdie?
A-ţi cunoaşte înaintaşii, pe o întindere istorică mai mare ori mai mică, a reprezentat dintotdeauna o procupare a celor care, reflectând asupra prezentului, iscodesc neîncetat trecutul. De ce? Pe de-o parte pentru a se poziţiona în prezent, ca fiind un reprezentant autentic al înaintaşilor săi, ce au lăsat ceva în istorie, iar pe de altă parte pentru a-şi justifica acţiunile sale ca fiind un demn succesor al traiectoriilor lăsate de înaintaşi. Şi atunci de ce atâta osârdie?
Se justifică oare efortul prezenţilor pentru lacunariile trecuţilor? În această paradigmă, trebuie să ţinem seama de cel puţin trei comandamente.
Ei au relaţionat într-o societate în acele timpuri, încă involută; iar ei au fost fruntea.
Au fost deschizătorii de drumuri într-un crepuscular încă nedefinit, evoluând pe nisipuri sociale mişcătoare puternic influenţate din trecut, lamentabile din prezentul lor. Şi, în fine, relaţionarea lor în evul nepredictibil al limitatei lor vieţi, între marile imperii ce i-au înconjurat, nepermițându-le să aibe alte opţiuni decât cele legate de ginta lor latină, clamată în străfundul sufletelor lor.
Unul din exponenţii familiei STOIKA (dar nu singurul) Cezar Titus STOIKA ce a sfârşit tragic într-un gulag sovietic, s-a străduit a extrage din multitudinea informaţiilor istoricilor, secvenţa familiilor purtând marca STOIKA. Fără a avea un profil de istoric, dar cercetând laborios numeroasele documente lăsate de înaintaşi, a reuşit să creioneze, nu atât o istorie autentică, bazată nu numai pe izvoare scrise (oricum lacunare), ci şi pe informaţii indirecte o conturare a principalilor actori (aşa cum i-a găsit el) care au bordat această familie, din care şi el şi eu pretindem că ne tragem. În cele ce urmează, voi prezenta concluziile scrise (nepublicate) la care a ajuns, cercetând izvoarele istoriografice pe care le-a avut la îndemână.
Din titlul „De ce atâta osârdie?”, pentru bunul motiv că noi ca majoritari ne ignorăm trecutul, ba îl trecem în derizoriu, pe când unii minoritari îşi construiesc adesea, cu mijloacele discutabile, un fel de statut peren. Şi pentru care motiv? Pentru a-şi justifica prezenţa lor din timpuri imemoriabile şi a-şi demonstra un drept aprioric.
Osârdia naţiei române trebuie să fie omniprezentă, să demonstreze perenitatea noastră.
Şi pentru ce? Pentru că acesta este adevărul absolut, de necontestat că pe acest teritoriu (mai mic decât în alte etape istorice), „Noi aici suntem români, suntem pe veci stăpâni”. Trebuie doar să şi merităm.
În cele ce urmează, prin intermediul defunctului meu unchi, Cezar Titus Stoika, voi încerca să devoalez perenitatea acestei familii seculare.
FLORIAN LAURENŢIU STOIKA
I. RAMURILE GENEALOGICE ALE UNEI FAMILII…
„Fiii lui Dumnezeu, văzând pe fețele oamenilor că sunt frumoase, le luară loru-şi de soţie, – din care se născură cei mai puternici şi fruntaşi stăpâni ai pământului” (Moise. VI. 2-4)
Între cele mai însemnate izvoare ajutătoare – de care se foloseşte istoria se enumeră: datele genealogice şi heraldice. Biblia, Evangheliile, Sinaxariele şi alte cărţi bisericeşti – ce sunt ele în partea lor mai remarcabilă?
Poeţii epici ai clasicităţii deduc originea naţiunii din zeii Olimpici, familiile patricienilor romani din triburile primitive: Ramnes, Tities şi Luceres, alţii găsesc originea – după căderea vechiului imperiu roman la opturaţii imperiului, lui Carol cel Mare. Tacit scrie de Germani: „Reges ex nobilitate sumunt“. Cu expediţiile cruciate începe şi heraldica modernă. Sistemul feudal al Europei occidentale, constrângea familiile aristocratice, să ţină continuitatea neîntreruptă a descendenţilor lor spre a face deducţia nobleţei; la fel în imperiul bizantin se introdusese preferinţe la demnităţile de stat şi apoi decăzu. La fel şi stătuleţele peninsulei balcanice, – boerimea romană fu înlocuită prin arhontologia bizantină. La 1848, se arse în piaţa publică, registrele arhontologice (la noi nişte Liberii Regii), constituţia modernă a ţării şterse privilegiile de caste şi titulaturile de nobleţe.
Principiile de Topeldo – în Ungaria – care apucase de timpuriu pe calapodul statelor catolice din occident, de teama atâtor autohtoni ce le disputau întâietatea istorică – îşi reînnoiau documentele de posesiune şi succesiune cu mare ingeniozitate. – Vechii cronicari şi istoriografi unguri: Anonymus Belae Regis Notarios din sec XII, Keza sec.XIII, Thuroczy din sec. XV, merg cu deducţiile naţionale până la cei 7 duci ai imigraţiei, şi până la cele 108 neamuri – sub care se zice că a fost împărţită ginta maghiară, cutezând a se sui pe scara genealogică până la marele vânător Nimrod şi menajeria arcei lui Noe. Aşa era spiritul vremii pe atunci. Scăpată teafăr de peripeţiile potopului – nu e vina lor că antropologia nu ţine socoteală de ei.
Un mare genealog maghiar, Naghy Ivan, în volumul său „Maghyarszag Csaladai“ vol. XII pag.368 scrie: „Cele mai vechi familii ale patriei noastre, în general luate, deabia pot trece peste sec. XII şi XIII cu documente autentice spre a dovedi serii neîntrerupte a generaţiilor, restul sunt scornituri poetice ale timpului mai recent. Poezia nu limpezeşte întunericul trecutului ci îl îndeseşte mai mult îngreunând“ (cercetarea).
Naghy Ivan – se foloseşte în grandioasa lucrare genealogică „Stematografia“ de publicaţiile lui Lehoczkaj; Stematografia, colecţia genealogică a lui Wagner, „Historia generală“ a lui Mikolov, „Erdely nerez. csaladai“ de Kovar, Almanahele de Gotha, manuscriptele din bibliotecile şi arhivele publice private.
Nu vanitatea de a figura cu titluri pe care azi lumea nu pune nici o greutate, ori a le glorifica castele şi privilegiile, ce şi-au trecut traiul ci şi-au mâncat mălaiul, ci pur şi simplu descoperirea adevărului istoric despre un trecut interesant de cunoscut.
Alături de maghiari sunt şi fruntaşi români – care au luat parte la evenimente, la lupte, au primit beneficii, donaţii de moşii şi privilegii de nobleţe.
Pe lângă documente istorice, cuvinte din bătrâni, monumente şi tradiţii, poveşti şi anecdote, jocuri şi chiuituri, cântece şi descântece, arii, costume, datinile de tot felul etc. nu se pot uita (scrierile lui) Gheorghe Şincai, Timotei Cipariu, Ştefan Moldoveanu, Hurmuzachi.
D. Ioan Puşcariu, le cere de la toţi arhereii români de ambele confesiuni, să cerceteze documentele din arhivele existente din Sibiu (1862), unde a lucrat neîntrerupt, şi apoi la Academie (1882).
D. Ioan Puşcariu, arată că apoi domnul Ştefan Moldovanu, aduce din arhiva Contelui Iosif Kemey, în Transilvania din anii 1868-1874 – un bogat material cu privire la Krezintele districtelor valahe ale ţinuturilor ardelene şi ungurene, descoperire surprinzătoare ale lui Fr. Pesty, cu privire la (ţinuturile) Banatului şi Severinului prezentând date memorialistice pentru istoria ţării Făgăraşului, publicate mai întâi în Columna lui Traian, sept (1885) Bucureşti, de N. Densusianu, apoi colecţia Hansacki şi Bariţiu.
Răsfoind materialul primelor două volume ale lui I. Puşcariu: A. Transcrierile de la anul 1812, or Exhule, din diverse colecţii am aflat şi eu câteva date însemnate, genealogice – ale familiei mele ce mă socot dator – a le da la lumină în mod separat. M-am izbit de greutatea că numai în diferite timpuri dar chiar în aceiaşi diplomă se găsesc nume proprii în mai multe chipuri precum: Stan, Ztaan, Zttian, Stojka – Ztoyca, Strâmbul, Ztrimbuly, Sinka, Synka, etc.precum şi incidentul că mulţi membrii dintr-o familie – din aceeaşi familie – depărtându-se prin căsătorii de vatra natală – împrăştiindu-se prin toate zonele ca funcţionari civili, bisericeşti şi militari – pe unde şi-au moştenit şi documente de nobleţe. Şi-au schimbat numai modul de scriere, dar au reţinut numai porecla titularului. De exemplu, din Pop de Lemeny – numai Lemeny, din Pop de Romacza – numai Romaczay – din Stoica de Also- Veneţei – numai Venezei.
Iată ce se află în Puşcariu, vol. I, pag.159: STOIKA, Sztojka de Also Venicze (Familia aceasta cea mai lăţită în Veneţie inferioară – din ţinutul Făgăraşului – e una din cele mai vechi, care a avut Hrisoave încă din vechii voievozi ai Valahiei – ca duci de Făgăraşi şi Omlaş.
Hurmuzachki în vol. II/2, pag.542 – arată că această familie se trage din Lipova, unde Ztoyka Stephannu a fost jude şi voyvod de Caransebeş încă din sec. XVI (1505) – când stabilit în Veneţia de Jos – a primit moşii întinse – prin înrudire cu familia Mone (Monia, Monya de Also Venicze 1449).
Pe cripta mormântului lui Ionaşcu Mone – de sub turnul lui din Veneţia – inferioară şi deasupra inscripţiei ce se află pe casa cea veche a lui, se află ca însemne: un cerb cu crucea în gură – ţinând atârnată o cunună de mărgele în care se vede o mână ţinând crucea. Iată şi inscripţia din care se arată legătura de familie a familiei Mone cu familia Stoika şi din care reiese că familia Mone datează de la anul 1185 – hrisov avut de Voievozii Valahi – care s-a pierdut: Viscit Gr. I. Venetus anno d.1185. „Genealogia authentică Monestică” : Gregorius Venetus thesaurovices Voivodae Nigr…. – a qua donatus IV valibus cum Silvis et Campis.gen Grigor… – secundum anno 1216 hic g, Grigor … -, ex quo Mailati Fi ….-, 1250 – … lia Comana et II. Gregor …. – Hidivisi (1279) M.1 – a.val Kutsulata K.II.Val.g.III.Val… – (1390) Venetia et rivului salsu …– sori… – s- et Gr.gen.III. grigor …– Koman, Sztoika. Thom ….– divizi Gr.quarta integra sortir.gen Stephan gr. (1449) hic.g. Salomon em a matre Maria dict et Stephan – Mone. II hic.gen.Voik Mone, a matre Mone dict…, Salomon gen. Man Marie (1499) Hic g. Stephan, Mone II.hic gen Voik Mone, hic g.II Mar Mone, hic gen. Ioannem Mone, ex quo Ionas, Mone V, Vicar a 1728.
Familia Mone a avut mai multe ramuri: Una are pergamentul în litere donaţionale date de Catherina Branderburgica cu data Fogarat 28 Mai 1630. Alta, litera conformatorie de la Gabriel Bethlen la 1616. Al treilea ram are litere privilegiate, de la Rakoczi, datat la 18 Septembrie 1632 (Chişineu). Al patrulea ram, produce litere nouă a baronului de la Ancca Bornemisza la 20 martie 1669 (Făgăraş). Altă ramură, are diplomă de la Michael Apafi dată în 6 august 1689 la Radurth şi în fine, o ramură a primit inscripţia de nobleţe pe armă şi pe scut o sabie în mână de la Carol al VI-lea la 1718. (Vezi Columna lui Traian 1882 pag 567 şi 1883 p.I, 9-a şi 174 după comunicările lui Puşcariu lui N. Densusianu).
Revenind la Familia Stojka de Also Venicze – iată ce am aflat în colecţia lui Puşcariu, copii originale:
I.Literile nou privilegiale şi donaţionale de la Gabriel Bethlen de dato Fogaraş 20 aprilie 1628 date lui Dumitru Komanits alias Solomon Stoika. Solomon şi Sandrinu Salomon (Mone) în privinţa posesorilor sale boermali din Also-Ventze et Kucsulata (publicate în Columna lui Traian 1882, pag. 565- şi 1883, pag.437 de N. Densusianu (Însemnările fam. Komanitez e A. Vencze) era scut militar de culoarea cerului pe al cărui câmp se vede un călăreţ în veştminte verzi pe un cal negru – ţinând o sabie scoasă în mâna dreaptă.
II.Literile confirmaţionali de la Leopold I. date în Viena în 24 Februarie 1700 lui Ion şi N. Stoika de Alzo Venitse, prin care se ratifică literile de la Gabriel Bethlen mai sus menţionate.
III.Litere nobilitare de la Carol VI, date în Luxenburg – 14 Iunie 1718 lui Ioane şi lui Stephanu Stoika şi fiilor lui Ioanne anume: Stephanu Ladislau (Vlad) şi Ioanne, cu următoarele însemne: pe scut militar de culoarea cerului se vede un braţ omenesc ţinând sabia scoasă. Din această familie se trage şi Anton Sztojka, fost jude tabulare rez. din M. Wasarhely.
IV.Sentinţa tabulară din anul 1845 prin care se baza diplomilor mai sus citate şi a inquizitimielor genealogice din anii 1752, 1772 şi 1773 – familia nobilă Stoyka de Alzo Venitze se absolvă de persecuţiile forului producţional. Familia Stoika număra 85 patri familii (Colecţia Puşcariu).
Familia Stoika de A. Venitze se înrudeşte şi cu familia Kokoczan – căreia i s-a împietrat litera nobiliară de la Mihaela Apafi, cu datul din Radnoth 11 august 1670, conferite lui Stephan Stoika Kiokoczan şi fiului său Many Sztoika de Alzo Venitze, publicate în Făgăraş la 20 Martie 1671.
Din familia aceasta o parte s-a colonizat în graniţa militară la Tohani – de unde au ieşit mai mulţi ofiţeri de ştab. Insignele militare stau dintr-un sceptru militar de culoarea cerului, pe care se vede un leu ţinând sabia în laba dreaptă (Colecţia Puşcariu).
Din familia Stoika din Veneţia de Jos, s-au transplantat în Comitate – din care au răsărit 65 capi de familii. Liabu şi Lazia şi-au primit documente de nobilire sub Monica Christu 16 Iunie 1598, Alba Iulia. Carol VI, 14 Iunie 1718, Alba Iulia. În comuna Porumbacu de Jos, Popa, Zachi Stoyka a fiinţat patru capi de familie şi a primit nobleţea pentru bravură în răsboiu, de la Ana Boremisza în Ianuarie 1671.
Alte familii înrudite în comuna Satu-Lung: are de la Congregaţia Mascală a paganului din 1821 – adeverinţă că e din familia nobilă descendentă din Veneţia de jos: 9 capi de familie Vol. 1 pag. 103 Puşcariu.
Printre Comisorii ce iau parte la 12 Iulie 1702 la punerea în posesie a titlurilor de nobleţe date de Leopold I. ale unui boer mai nou Ladislau boer de Also Komanno şi Mardsina (Marginea) / – se află şi un Stoika de Alzo Veneţia. Printre ei se află: Sztan Algya şi Sztan Konta de A. Komana, May Boer, Ona Gracsa, St.şi Ion Vojesola de A.Veneţia. Însemnele erau: Pe scut militare de culoarea cerului se văd un bărbat în vestminte roşii călare pe un val galben ţinând în mâna dreaptă sabia scoasă, în stânga frâul calului.
Un hristov al lui Mircea Vodă prin care se recunoaşte lui Radu Vulcan şi Pajul fiului lor Komșa, şi lui Radu fiul lui Stoika, apoi Sztanislaz Stambul – fiul lui Sandor de Vir – că poate primi succesiunea boernală a predecesorului lor Koszta ce s-ar afla la familia Șandor – în „Vârtea Inferioară”. –
(continuare în numărul viitor)
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro