RECICLAREA ENERGIEI IROSITE

RECICLAREA ENERGIEI IROSITE

Citind atent printre rândurile articolelor de specialitate, am putea spune că trăim într-o lume plină de pericole, iar singura soluţie este să stăm închişi ermetic în casă sau izolaţi în vârf de munte şi să mâncăm numai ce culegem şi ce creştem. Gândind apocaliptic, toate produsele conţin chimicale, ambalajele acestora sunt dăunătoare şi irosim prea mult din ceea ce cumpărăm, iar lista poate să continue la nesfârşit, dar făcând un pas în spate şi respirând adânc constatăm că situaţia nu e chiar aşa de sumbră precum pare. Corpul uman, prin simpla evoluţie de câteva zeci de mii de ani, a învăţat să se adapteze pericolelor transmiţând informaţii genetice. Omul a învăţat că secretul traiului sănătos este dozajul şi evitarea suprasaturării organismului cu elemente dăunătoare.
Ce facem totuşi când nu putem regla anumite lucruri? Putem ajuta corpul uman printr-o selecţie alimentară, putem ajuta mediul înconjurător prin reglarea nivelului de reciclare, putem reduce nivelul consumului inutil de energie prin achiziţionarea de consumatori ecologici, becuri ecologice şi aparatură electrocasnică din clase energetic superioare, dar ce facem când gândul de reducere sau reglare este departe de noi, pentru că nu avem ce regla?
Ştiinţa şi revoluţia industrială au rezolvat multe dintre problemele noastre cotidiene, însă odată cu aceasta au creat şi un mediu economic competitiv pentru mai multe industrii. Avansul tehnologic, oricât de inovator, este un proces costisitor, iar amortizarea se face de multe ori în ani, dacă nu în decenii. De la Tesla şi Edison, pionierii civilizaţiei noastre actuale, avem astăzi în fiecare locuinţă şi loc pe care le vizităm acces la o sursă de energie electrică. Aceasta ne alimentează casele, aparatura pe care o folosim şi străzile pe care mergem. Din spaţiu, văzând Terra, ne dăm seama de zonele dezvoltate, acestea apar precum un păienjeniş de lumină în întunericul nopţii.

Pentru cei dintre noi care locuim în oraş curentul electric reprezintă ceva aproape banal, pentru că investiţia în infrastructură este deja realizată şi poate şi amortizată de mult timp. Problemele apar în zonele noi, dezvoltate la periferia oraşelor sau chiar în zone mai îndepărtate de un centru economic important. În România, avem norocul moştenirii unei reţele extinse. În plină eră socialistă nu se punea prea mare accent pe randamentul economic, mai ales dacă acesta era în slujba şi folosul comunităţii. Acest concept este reliefat prin analiza reţelelor de energie din ţările situate în afara spaţiului ex-sovietic, unde reţelele s-au dezvoltat organic în funcţie de necesităţi şi posibilităţi. Din cadrul Uniunii Europene, România are una dintre cele mai extinse reţele de electrificare, date ce reies din rapoartele oficiale de activitate ale celui mai mare transportator de energie regional – CN TRANSELECTRICA S.A. Acesta este transportatorul de putere pe lângă care, într-o piaţă liberă precum în ţara noastră, funcţionează mai mulţi distribuitori care, la rândul lor, au reţele, cele moştenite de la stat, şi operatori noi, care intră acum pe piaţă şi care îşi construiesc propriile reţele, dar cu costuri mari. Poate că vă întrebaţi unde duce totată această expunere? Răspunsul este cât se poate de simplu. Dacă ai o reţea de transport dezvoltată îţi este foarte facil să implementezi soluţii de energie regenerabilă şi verde. Indiferent dacă energia produsă este verde sau nu, transportul acesteia este esenţial. Din păcate, aici se opreşte entuziasmul pentru măreţia reţelei naţionale, deoarece aceasta nu a mai beneficiat de investiţii de peste 20 de ani, sau dacă s-au realizat, acestea au fost în zonele critice. Companiile fiind rupte dintr-un sistem integrat, aceastea fac investiţii unde este considerat optim din punct de vedere economic, cum este şi normal, dar ce facem din punct de vedere social? Avem cazuri tot mai multe de oameni care apar la TV şi se plâng că nu au acces la reţeaua de curent, că aceasta se opreşte la 500 de metri de casă şi investiţia este prea mare. Nimic mai adevărat, costul, care până acum era suportat de companii, acum este suportat de beneficiar, iar el, de multe ori, poate depăşi cu mult valoarea proprietăţii acestuia. Avansul tehnologic poate rezolva tocmai prin concurenţa pe care o creează problema aceasta.

În anul 2010, în Bucureşti s-au finalizat lucrările la cartierul ANL „Aurel Vlaicu“. Acesta este situat la limita aeroportului Băneasa şi este disputat teritorial de două administraţii. Un exemplu clasic de necomunicare între instituţii. Proiectul iniţiat de Ministerul Dezvoltării, costruit de Agenţia Naţională pentru Locuinţe pe terenul care este traversat de două administraţii teritoriale şi dat în folosinţă parţial fără o recepţie finală exact din cauza acestei situaţii amestecate. Pe scurt, oamenii s-au mutat şi nu au acces la utilităţi din alte motive decât cele financiare. Proprietarii s-au constituit într-o asociaţie şi aceasta a contactat mai multe firme de energie regenerabilă pentru soluţionarea problemei. În rezolvarea situaţiei a venit soluţia alimentării cu energie regenerabilă, panouri solare şi tuburi superconductoare cu boilere pentru apă caldă şi căldură. Din soluţie, totuşi, aflăm şi limitarea tehnologiei actuale, aceea fiind că energia electrică solară este produsă şi consumată ziua, când oamenii sunt la muncă, iar seara nu au acces la lumină când au nevoie de ea, să spele să stea la TV sau să îşi încarce telefonul. Acesta este un caz fericit, pentru că, într-un viitor oricât de distant, locuinţele vor avea acces la curent electric prin simpla vecinătate cu unul dintre cele mai scumpe cartiere bucureştene, Băneasa. Ce facem însă în vârf de munte, departe de civilizaţie, unde lumânarea este singura sursă de lumină?

Revenind puţin la avansul tehnologic, un vizionar al zilelor noatre este un individ pe nume Elon Musk.
El este proprietarul unei companii micuţe numită Tesla Motors. Milionarul american, care s-a îmbogăţit din sectorul IT, a decis să îşi investească banii aparent în ceva care nu avea niciun viitor… maşini electrice. Da, aţi
citit bine, maşini electrice, şi pe deasupra foarte scumpe.
Cu preţul unei singure maşini un antreprenor îşi poate deschide o companie respectabilă de taximetre. Maşinile Tesla, câteva dintre ele circulând şi pe şoselele noastre, nu sunt atât de fiabile din cauza lipsei de testare a tehnologiei. Spre deosebire de motorul cu combustie internă, care a avut mai bine de 100 de ani de dezvoltare, tehnologia motoarelor electrice auto are o istorie mult mai scurtă şi lipsită de investiţii considerabile până acum. Lucrul care îl face vizionar pe dl. Musk nu este faptul că a realizat o maşină electrică, ci platforma de cercetare pe care a creat-o pentru aceasta. Vânzarea maşinii, chiar şi exclusivistă pentru moment, a amortizat parţial din investiţia făcută în tehnologie. Cea mai importantă realizare în cercetare este tocmai ceea ce lipseşte momentan din industria energiei, stocarea energiei, electrice în bateriile Tesla. La începutul anului curent, compania Tesla a lansat primul modul care a fost şi instalat în Marea Britanie. Modulul de stocare a energiei este format dintr-o baterie de acumulatori şi mai multe invertoare şi transformatori. Acesta are capacitatea de stocare a energiei produse pe timpul zilei şi folosirii în timpul nopţii. Este prima soluţie cu adevărat revoluţionară în industria energiei regenerabile, chiar dacă nu are legătură cu energia verde, aceasta permite stocarea unui volum de energie produsă din surse regenerabile, fie ea geo, solar, helio sau micro-hidro. Rezolvarea problemei energiei în viitor este conectarea mai multor tehnologii, reţele de curent convenţionale în mediul urban, unde consumul este ridicat, şi micro-reţele de energie regenerabilă produsă şi consumată local în mediul rural sau în suburbii.

“Suntem încă în stadiu de testare şi îmbunătăţire a tehnologiei, dar cu ajutorul tot mai multor companii care vor să ne ajute să investim în cercetare vom putea veni pe piaţă în viitorul apropiat cu un modul care, pe lângă eficienţă, să fie şi foarte accesibil”, a declarat pentru jurnalişti Elon Musk.
Voi încheia acest articol parafrazând un citat: “Suntem 7 miliarde de oameni pe pământ, gândiţi-vă ce am putea realiza dacă am lucra împreună”.

DRAGOŞ STOICA