RODICA SUBȚIRELU, ÎN DIALOG CU LECTOR UNIVERSITAR OANA IULIANA VIŞENESCU

RODICA SUBȚIRELU, ÎN DIALOG CU
LECTOR UNIVERSITAR OANA IULIANA VIŞENESCU

Rodica Subțirelu: Pentru început, vă rog, să prezentaţi cititorilor noştri câteva date despre dumneavoastră şi despre membrii Trio-ului Mozaic.

Oana Iuliana Vişenescu: În prezent, sunt lector universitar doctor al Universității Naționale de Muzică din București, unde predau disciplina muzică de cameră. Pentru 11 ani am fost violonistă a orchestrei simfonice a Filarmonicii „George Enescu“. În același timp, timp de 20 de ani, am activat ca membră a trio-ului Mozaic, susținând recitaluri în țară și străinătate. Trio-ul Mozaic a fost alcătuit alături de sora mea, pianista Diana Spânu-Dănilă, și soțul meu, clarinetistul Emil Vișenescu.

„Mă simt cuprins de muzică. Muzica este în mine”, spunea Wolfgang Amadeus Mozart. Cum aţi ajuns în contact cu muzica clasică?

Am început studiul muzicii la vârsta de 6 ani, la Liceul de Muzică „George Enescu” din București, la clasa de vioară a domnului profesor Daniel Marinescu.

Care este reacţia ascultătorilor faţă de concertele prezentate de Trio-ul Mozaic? Din câte ştiu, aveţi un repertoriu selectat atent, îmbinând armonios cunoscute creaţii muzicale.

Datorită faptului că în urma studiilor postuniversitare pe care le-am susținut la Conservatorul din Neuchatel am studiat și viola, repertoriul formației noastre s-a lărgit, el cuprinzând lucrări de mare valoare, care acoperă aproape toate perioadele de creație muzicală. Aparițiile noastre scenice au avut parte de primiri călduroase din partea publicului, printr-o participare însuflețită.

Citez: „Fără muzică, viaţa ar fi o greşeală”. Există un viitor al muzicii clasice în cultura românească, respectiv europeană? Credeţi că tinerii pot asculta Bach?

Suntem convinși de utilitatea susţinerii concertelor camerale, care au un rol foarte important în educarea și formarea culturală a noilor generații. Tinerii nu se pot apropia de muzica cultă decât în urma unor interacțiuni repetate cu muzicieni, în sala de concert, cu muzică live. Astfel, gustul lor pentru artă va fi cizelat și cultivat pe mai departe. Dacă este nevoie de această muzică sau nu, aflăm la întrebarea: este nevoie de pace, armonie, echilibru, frumos? Răspunsul nu poate fi decât: Da!

În aceste vremuri „războinice” ar putea fi considerată muzica mesagerul păcii?

Tocmai v-am răspuns.

Cum vă organizaţi un concert? Depindeţi de sponsori?

Din păcate, în România nu există agenții de impresariat interesate să promoveze muzica de cameră, pe care mai toți o consideră, din păcate, o… Cenușăreasă! Profitul acestora este unul foarte mic, iar interesul și mai mic… Deci, avem dificultăți uriașe!

Ce ne puteti spune despre proiectele de viitor ale Trio-ului Mozaic?

Primele trei proiecte în curs de desfășurăre sunt: un concert aniversar Felicia Donceanu, organizat la Ateneul Român, un recital la Institutul Cultural Maghiar din București și un concert organizat tot la Ateneu, de către Ambasada Belgiei cu muzică românească și belgiană. În același timp, Trio-ul Mozaic pregătește lansarea unui CD cu cele mai cunoscute lucrări pentru acest tip de formație.