Scriitorul Florian Gârz – La 80 de ani –

Scriitorul Florian Gârz
– La 80 de ani –

Scriitorul Florian Gârz s-a născut la 1 aprilie 1935, în satul Borozel, comuna Borod din judeţul Bihor. În urma Dictatului de la Viena din vara anului 1940, familia sa s-a refugiat în Banat. A absolvit şapte clase în municipiul Reşiţa, remarcându-se ca un elev de excepţie. S-a dedicat carierei militare, urmând cursurile Liceului Militar „Dimitrie Cantemir”, pe care le-a absolvit în 1954, făcând parte dintr-o „promoţie de aur” care l-a inclus şi pe marele poet, scriitor şi dramaturg Marin Sorescu.
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” în 1957, Academia de Înalte Studii Militare în 1972 şi Cursul Post-Academie de Strategie în 1986, toate cu titlul de şef de promoţie. Cariera militară, de la gradul de locotenent până la cel de colonel şi-a derulat-o în cadrul Direcţiei de Informaţii militare.
Cursul vieţii sale a fost schimbat brusc în august 1955, când deţinea o funcţie de comandant de pluton în Regimentul de infanterie din Garnizoana Caransebeş. Comandantul Regimentului s-a pomenit cu un ordin al Marelui Stat Major prin care locotenentul Gârz Florian era mutat, fără niciun fel de explicaţii, la Unitatea Militară nr. 02472 din Bucureşti. După unele peripeţii a ajuns în Piaţa Walter Mărăcineanu unde se află sediul Ministerului Forţelor Armate, în care era dislocat şi creierul Armatei, adică Marele Stat Major. Un civil încruntat l-a preluat de la Punctul de Control, după ce i-a verificat identitatea. Şi l-a condus la etajul IV, ultimul al clădirii. Intrarea era păzită de doi civili fioroşi şi înarmaţi. După unele întrebări cu caracter general, cel ce lăsa impresia că deţinea o funcţie importantă l-a întrebat dacă a auzit vreodată de existenţa Direcţiei Informaţii şi cu ce se ocupă aceasta. I-a răspuns că nu, ceea ce era adevărat. Se pare că i-a plăcut răspunsul tânărului locotenent şi pentru a nu mai prelungi misterul, l-a introdus numaidecât în temă, spunându-i printre altele: „Unitatea în care ai fost mutat se ocupă de informaţii, dar nu de natura celor din Gara de Nord. Dumneata, tovarăşe locotenent Gârz Florian, ai fost selecţionat şi cooptat în serviciul de spionaj extern al Armatei. Te cunoaştem foarte bine şi ştim ce-ţi poate capul. Acest serviciu este şansa vieţii tale. În această unitate de elită a Armatei poţi deveni un ofiţer de informaţii profesionist şi îndeplini misiuni în orice colţ al lumii sau o poţi părăsi cu o tinichea de coadă de care să nu mai scapi toată viaţa”.
După ce şi-a mai îmblânzit tonul „Şeful” l-a întrebat cum stă cu cunoaşterea limbii engleze. Întrebarea l-a surprins! Văzându-l mirat, „Şeful” i-a făcut o precizare care l-a lăsat fără grai, afirmând: „Tovarăşe locotenent Gârz, te rog să reţii că una din condiţiile esenţiale ale încadrării unui ofiţer al Armatei Române în Direcţia Informaţii este cunoaşterea unei limbi de circulaţie internaţională. Neîndeplinirea acestei condiţii face imposibilă acceptarea lui în această unitate”.
După un stagiu corespunzător de pregătire în cadrul „Biroului Cifru” a urmat botezul propriu-zis şi misiuni din ce în ce mai complexe în diferite ţări străine.
Astfel între 1961 şi 1975 a îndeplinit misiuni pe linie de cercetare strategică la Londra, Beijing şi Ankara. Excepţionalul său profesor de limba engleză, Alexandru Odobeşteanu de la Universitatea Bucureşti, i-a pus la dispoziţie unele culegeri de texte accesibile pentru dânsul, cuprinzând elemente ale culturii şi istoriei Marii Britanii.
Aşa cum mi-a mărturisit, niciodată nu i-a trecut prin minte că va face spionaj în Marea Britanie.
Cel puţin o dată pe lună îl chema la el şi îl întreba cum stă cu pregătirea şi, mai ales, când are de gând să se însoare. Uneori, mai în glumă, mai în serios, îi spunea: „Fii atent Gârzule, că dacă nu te însori la timp, adio Anglia. Noi nu trimitem burlaci să facă spionaj în Occident”.
Este autor a numeroase cărţi, rod al cunoştinţelor şi experienţei acumulate în misiunile îndeplinite, cu brio în cele aproape două decenii de activitate informativă. Cităm numeroase studii de specialitate, printre care „Surprinderea în războiul modern” şi „Bătălia aeroterestră 2000”, publicate în anii’80. Cărţile sale „Iugoslavia în flăcări” (1993), „NATO – Globalizare sau dispariţie” (1995), „Expansiunea spre Est a NATO” (1997) constituie modelele de geopolitică aplicată, reprezentând material bibliografic în toate centrele de învăţământ superior, atât militare cât şi civile.
A mai publicat, la Editura „Obiectiv” din Craiova, Colecţia Exploziv: „C.I.A contra KGB”(1999), „Ghidul spionului român (2001), „Democraţia hienelor/Spionaj, sânge şi teroare” şi „Noua apocalipsă”, „Apocalipsa şi România”, „Cavalerii Apocalipsei”, „Istoria interzisă” (2005), „Antichrist în război” vol.I,II (2006) , „Judecata de Apoi” (2007), „Turnul Babel” – vol.I, „Spionul Universal” (2008), „Turnul Babel” vol III, „Marea Înşelăciune” (2009), „Imperiile Răului” (2010), „Viitorul secret”, „Noul Papa Ales” (2011), „Satan contra Antichrist” (2012), „Războiul Giganţilor” (2012), „Consilier la Cotroceni (2013).
Apelând la cele mai demne de încredere surse informative şi documentare, în cartea „Spionajul şi puterea” autorul s-a străduit să demonstreze că în orice timpuri ideea de putere, mai ales economice şi militare, este de neimaginat fără spionaj.
Prin spionajul de orice natură se dobândesc informaţii, iar informaţiile se traduc în putere. Cine nu spionează, piere…
În perioada 1978-1981 a condus activitatea de culegere de informaţii în spaţiul statelor membre în N.A.T.O, iar în perioada 1982-1984 a fost şeful Secţiei analiză – sinteză din D.I.M. (Direcţia Informaţii Militare). A fost destituit din această funcţie de către Ministerul Apărării Naţionale, general Constantin Olteanu, pentru „atitudine necorespunzătoare faţă de comandantul suprem”. În iunie 1984 (solicitase demisia lui Nicolae Ceauşescu).
În perioada 1991-1997, a deţinut funcţia de consilier în Departamentul pentru Apărare, Siguranţă Naţională şi Ordine Publică şi de şef al Secretarului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din cadrul Preşedinţiei României.
La împlinirea vârstei de 80 de ani, bucurându-mă de prietenia Domniei Sale, mulţumindu-i pentru cărțile oferite cu autograf, ce umplu un raft de bibliotecă, îi urez ani mulţi în sănătate, să continue să ia parte la întâlnirile Cenaclului literar „Octavian Goga”, în care se bucură de preţuire şi admiraţia noastră a tuturor.

Profesor GEO CĂLUGĂRU
Membru al USR