SERGIU NICOLAESCU ȘI POVESTEA FILMULUI RATAT DESPRE MARIA TĂNASE ȘI CONSTANTIN BRÂNCUȘI

SERGIU NICOLAESCU ȘI POVESTEA FILMULUI RATAT
DESPRE MARIA TĂNASE ȘI CONSTANTIN BRÂNCUȘI

Când am scris cartea „ Ne vedem la Paris” dedicată dragului meu gorjean, neicuța Costache Brâncuși, care a avut o dragoste cu năbădăi cu privighetoarea cântecului românesc, celebra Maria Tănase, pe retina ochilor am văzut cum se desfășura pe un ecran panoramic acest crâmpei din viața demiurgului sculpturii moderne, iar în rolul lui mi-a apărut maestrul Sergiu Nicoalescu, regizor de geniu, scenarist și actor polivalent.
Dorința mea am spus-o distinsului scriitor grl. Gheorghe Dragomir (care a scris câteva pagini în cartea mea), iar dânsul a exclamat: „Dragul meu confrate, această carte trebuie să fie pe masa domnului Sergiu Nicolaescu”.
În următoarele zile am luat legătura cu maestrul Sergiu Nicolaescu, care m-a primit pe 13 Mai 2012, exclamând: „Îmi pare bine că mai este cineva care se gândeşte le gorjenii mei!”, apoi mi-a dat cartea domniei sale, „Recviem pentru adevăr – Decembrie 1989”, cu dedicaţie.
Am discutat cu maestrul Sergiu Nicolaescu despre tinerii care au căzut la Revoluție, adevăraţii „ghiocei însângeraţi” care au prevestit primăvara libertăţii şi au învins iarna grea a comunismului, care apăsase ţara timp de o jumătate de secol. Mi-a povestit cum a scris cartea „ Recviem pentru adevăr”. Fiind activ pe scena politică a ţării de la începutul Revoluției, a purtat discuţii cu peste 3000 de martori oculari din timpul evenimentelor sângeroase și a concluzionat: „Pierderea contactului regimului dictatorial cu realitatea socială din ţară explică samavolnicia în efectuarea într-un mod iresponsabil a actului de conducere”.
În câteva cuvinte i-am destăinuit dorinţa mea fierbinte ca subiectul cărții mele, „Ne vedem la Paris”, să facă obiectul unui scenariu de film, spunându-i: „Distinse maestre Sergiu Nicolaescu, vreau să o văd ecranizată într-un film de lung metraj, iar domnia voastră să-l interpreteze pe Constantin Brâncuşi”. Dumnealui mi-a spus: „De multe ori m-am gândit la acest proiect, îndeosebi la Maria Tănase, dar cine să joace în rolul ei?”. I-am răspuns că „cea care cântă cu atâta naturaleţe, este nimeni alta decât soprana Rodica Anghelescu, solistă de muzică populară la Ansamblul Naţional «CIOCÂRLIA» și colaboratoare la Opera de la Timișoara unde interpretează rolul Reginei Nopții din opera «Flautul fermecat» de Wolfgang Amadeus Mozart”. Totodată, i-am înmânat un DVD pentru a vedea cum o interpretează pe marea Doamnă a cântecului românesc, Maria Tănase, într-o dramatizare făcută de Viorel Popescu, realizator de Programe Culturale de la TVR Moldova.
La despărţire m-a îmbrăţişat și când am deschis uşa să plec, m-a bătut pe umeri, mi-a zâmbit cu multă căldură şi mi-a dat de înţeles că agreează ideea propusă.
A doua zi, am trecut pe la Geo Saizescu, căruia i-am povestit discuţia cu maestrul Sergiu Nicolaescu, iar dumnealui m-a încurajat: „Măi oltene, cartea ta este foarte bună şi… dacă lui Sergiu îi place, îţi spun că speranţa ta nu va fi în zadar”.
Pe 17 mai a avut loc lansarea cărţii „ Ne vedem la Paris” şi a C.D.-ului „ Sus, în deal, la Peştişani” în sala „Nichita Stănescu” a Casei de Cultură MAI, în prezența unor mari personalități ale culturii românești. Spectacolul a fost de-o mare ţinută artistică, unde şi-au dat concursul soliştii şi orchestra Ansamblului Ciocârlia, fiind filmat de către TVR Moldova.
După aceea am avut o dublă lansare la Târgu Jiu cu Liga „Fiii Gorjului”- la Teatrul Elvira Godeanu pe 23 Mai şi la Casa memorială Constantin Brâncuşi, din satul Hobița, comuna Peştişani pe 30 mai, chiar în curtea demiurgului, de față fiind personalități din lumea culturală și artistică din țară și străinătate: dr. Napoleon Săvescu, prof. Mariana Terra, editor-in-chief „Romanian Jurnal”, ambii din New-York, d-na Marilena Pop Câmpeanu ( Historienne-sigillografe guid-conferencier), muzeul Luvru din Paris, prof. univ. dr. Gheorghe Iscru (istoric) – Universitatea din București, și alții.
În ziua de 12 iunie am reuşit să mă văd din nou cu maestrul Sergiu Nicolaescu, să-i spun ce făcusem la Târgu Jiu, cum le cântasem la Congresul al XIII-lea de Dacologie „Eroi legendari” în sala Teatrului Elvira Godeanu, cum realizasem cartea despre Brâncuşi, la care mi-a răspuns că „Muzica ta este din plai gorjean, de la mama ei…, îmi place şi, în mod special, m-a impresionat glasul artistei Rodica Anghelescu. Da, e o adevărată Maria Tănase… are stofă şi unde mai pui că-i şi frumoasă. Dragul meu, trebuie să ne grăbim, timpul nu aşteaptă…, aşa cum bine spui în doina ta, «Timpule, nu-mi fi duşman». Avem datoria să lăsăm în urma noastră pentru urmaşi… ceva bun și durabil. Mă înţelegi?”
I-am povestit ceea ce mi-au zis cei care au apreciat cartea şi l-au văzut pe dumnealui în rolul lui Brâncuşi: prof. univ. dr. prorector ASE Bucureşti – Dumitru Miron, Gheorghe Zamfir, ambasadorul cultural al României peste hotare, maestrul Octavian Ursulescu – redactor şef la „Actualitatea Muzicală”, prof. Ion Hiru, membru al Ligii Scriitorilor din România, iar după ce m-am despărţit de „patriarhul filmului românesc” am concluzionat că este cel mai bun în rolul „Regelui Pietrii – Brâncuşi”.
Spre sfârşitul lui septembrie am avut ultima discuţie cu „Împăratul Cinematografiei Române”, care mi-a spus „Mărine, sunt foarte stresat, am atâtea probleme pe cap. Știi de ce mă tem?… De iuţeala cu care vremea se duce ca gândul. Doamne, și atâtea planuri am! Te asigur că în 2013 ne apucăm de lucru”.
După aceea a urmat „ tăcerea”, plecarea maestrului Sergiu Nicolaescu spre stele, în grădina luxuriantă a Raiului.

Pe 7 ianuarie, de Sfântul Ion, am fost la Universitatea Româno-Americană să duc Revista „Pietrele
Doamnei” distinsului domn Moni Smedescu, Directorul General, frate cu regretatul, fostul rector prof. univ.dr. Ion Smedescu (întemeietor de lăcaş sfânt de învăţătură), căruia i-am adus omagiu de recunoştinţă în articolul „Flacără vie pentru generaţiile viitoare”, căci nu mică mi-a fost surpriza când dumnealui m-a întrebat: „Cine şi când se va face filmul «Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi?», domnule Marin? Nu asta era marea dorinţă a ta?”. „Nu ştiu, excelență. Sunt foare supărat!… Dispariţia maestrului Sergiu Nicolaescu este o mare tragedie“, i-am răspuns stins. La aceasta mi-a replicat: „Cum, nu ştii că Sergiu Nicolaescu a spus la televizor că o să facă un film cu Maria Tănase?!”.
Un nor de tristeţe m-a învăluit în tenebra umbră a păreii de rău și, parcă, îi auzeam vocea „minunatului gorjean” care-mi spunea cu atâta patimă: „Dragul meu, trebuie să ne grăbim, timpul nu aşteaptă…”. Când i-am spus dragei mele soţii, Rodica Anghelescu, despre afirmaţiile maestrului Sergiu Nicolaescu făcute la televizor, mi-a răspuns fără să clipească din ochi că și ea cunoștea intenția cineastului de a face un fim despre Maria Tănase, un film care n-a mai apucat să vadă luminile rampei!
Mă întreb de ce întotdeauna s-a întâmplat câte ceva neprevăzut, iar celor doi geniali ai poporului român, Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi, nu li s-a putut realiza un film de lung metraj? De ce Maria Tănase, care a ars ca o flacără vie toată viaţa lăsând moştenire generaţiilor viitoare o comoară inestimabilă de cântece din toate zonele ţării, nu a beneficiat de un film biografic? Iar pentru neicuţa Costache Brâncuşi, recunoscut în lume ca demiurgul sculpturii moderne, chiar nu s-a putut crea o peliculă memorabilă cu care să ne mândrim toţi românii?
Timpul n-a mai avut răbdare și luându-ni-l pe Sergiu Nicolaescu după atâtea filme istorice, polițiste, comedii extraordinare, tocmai cel despre Maria Tănase și Constantin Brâncuși nu a mai apucat să fie făcut.
Adio, Maestre Sergiu Nicolaescu, îți promitem că vom milita ca filmul acesta să fie făcut cândva.

Scriitor-compozitor MARIN VOICAN-GHIOROIU