SPIRITUL VEŞNIC TÂNĂR AL OPERETEI ROMÂNEŞTI

SPIRITUL VEŞNIC TÂNĂR AL OPERETEI ROMÂNEŞTI

Anul 1848 este considerat de mulți istorici cel al nașterii Operetei românești, când a avut loc vodevilul „Baba Hârca” pe textul lui Vasile Alecsandri și muzica lui Alexandru Felchtenmacher. Alți istorici dau ca dată de naștere ziua de 28 februarie 1882, când, pe scena improvizată de la Colegiul „Andrei Șaguna” din Brașov, a fost prezentată premiera Operetei „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, pe un libret de Vasile Alecsandri.
Un moment istoric de referință îl reprezintă înființarea, în 1904, a Companiei Lirice Române (primul ansamblu stabil de operetă) de către tenorul Constantin Grigoriu (1866-1914), în trupa căruia au evoluat și Constantin Tănase (1880-1945), fondatorul Revistei Românești (în 1919) și Nae Leonard (1866-1928), supranumit „Prințul Operetei”.
În perioada interbelică, Opereta și-a continuat drumul de succes în paralel cu Revista lui Tănase de la „Cărăbuș” și la Teatrul „Alhambra” condus de Nicolae Vlădoianu.
În anul 1935, Constantin Tănase, împreună cu regizorul Soare Z. Soare pune în scenă, la „Cărăbuș”, Opereta „La Calul Bălan”, iar un an mai târziu, „Floarea din Hawaii” de Paul Abraham. De menționat că, la premiera din 1936, orchestra a fost dirijată de însuși compozitorul, invitat special de Tănase.
După cel de-al doilea război mondial, Opereta a funcționat câțiva ani în cadrul Secției Muzicale a Teatrului Armatei, după care a fost înființat Teatrul de Stat de Operetă, cu sediul în Splaiul Independeței (fostul Teatru „Regina Maria”), inaugurat la 7 noiembrie 1950 cu piesa „Vânt de primăvară” de Dunayevski. Au urmat ani de glorie, în care au apărut și s-au afirmat nume mari ale scenei românești, conducerea Operetei fiind exercitată timp de un deceniu, până în 1971, de Ion Dacian (1911-1981).
Într-o nefericită zi a anului 1986, cochetul edificiu de pe Splai cădea răpus de lamele criminale ale buldozerelor ceaușiste, odată cu alte monumente de patrimoniu ce nu-și mai aveau locul în decor. După demolare, Opereta a fost mutată în Sala Mică a Teatrului Național, unde a continuat să-și încânte publicul.
După Revoluție, Opereta a trecut prin mari și dese frământări și schimbări, inclusiv de titulatură. Astfel, Teatrul de Operetă Capătă în 1992 numele lui Ion Dacian, iar în 2001, devine Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”. La conducerea acestuia s-au perindat mai mulți directori, printre care și regretatul tenor Dorin Teodorescu (1943-1999), decedat în plină activitate creatoare, la 5 ani de la preluare funcției.
Repetatele modificări și transformări suferite n-au fost întotdeauna de bun-augur, generând numeroase conflicte și scandaluri, intens mediatizate, care, însă, nu fac obiectul temei noastre.
Pe fondul uriașelor tensiuni care au măcinat din interior, dar și a scăderii vertiginoase a interesului publicului față de acest gen artistic – tendință generală, întâlnită în toată lumea – punctele culminante au fost pierderea sediului și decizia aberantă de comasare cu Opera, în 2016, când Opereta a intrat într-un nemeritat „con de umbră”, fiind aproape de dispariție din peisajul muzical românesc.
Și totuși, aidoma Revistei, care și ea, de-a lungul anilor, a trecut prin incendii devastatoare, mutări de sediu, pierderea prematură a unor vedete, scandaluri de culise etc, Opereta a renăscut din propria cenușă, revenind în prim-planul eșicherului cultural autohton. Cu prilejul concertului-spectacol din 18 februarie 2017, „Mugurel, cântec românesc” (ținut la Muzeul „George Enescu”), s-a anunțat oficial că Opereta s-a despărțit de Operă, recăpătându-și independența sub noul nume Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, condus de distinsa soprană Bianca Ionescu-Ballo, promițând evenimente deosebite.
De atunci și până în prezent, chiar dacă noul sediu (de lângă Biblioteca Națională) nu este momentan funcțional (din motive de aviz I. S. U., în urma tragediei de la „Colectiv” din 31 octombrie 2015), la Palatul Național al Copiilor și în alte locații adecvate, Opereta joacă spectacole care mai de care mai atractive. Spre exemplu, în fiecare dintre reprezentațiile ce au avut loc în 2017 și începutul lui 2018 menționăm operetele „clasice”: „Victoria și-al ei Husar”, „Voievodul țiganilor”, „Liliacul”, concertele „Opereta și Musicalul în culorile toamnei” (prezentat în cadrul Festivalului „Ion Dacian” din perioada 8-12 noiembrie 2017), „Călătorie în lumea filmului și a musicalului”, „Parfum de femeie”, „London, a New Story” sau „Bonjour, Bonne Nuit, Paris” (desprins parcă din propria-i poveste). La acestea, dacă mai adăugăm și premiera „Povestirile lui Offenbach” (în regia minunatei Constanța Câmpeanu, care și azi este alături de Operetă) sau „Concertele celor trei tenori”, avem un tablou de ansamblu asupra principalelor evenimente ale instituției bucureștene.
Abordând subiectul, nu putem trece cu vederea spectacolele de operetă și alte manifestări de gen, ce se desfășoară și în alte orașe ale țării. La Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovschi” din Constanța, condus de cunoscuta soprană Daniela Vlădescu, se joacă „My Fair Lady”, „Văduva veselă”, „O noapte la Veneția” etc; Galațiul găzduiește anual Festivalul Internațional „Leonard”, organizat de Teatrul Muzical „Nae Leonard”, „Silvia”, „Văduva veselă”, „My Fair Lady” și altele; la Opera Națională din Iași și la cea din Brașov, de asemenea, au loc spectacole de operetă și musical, iar Opera Națională Română din Timișoara organizează anual Festivalul de Operă și Operetă, unde (în perioada 21 august – 3 septembrie 2017) au fost prezentate piese din repertoriul actual precum „Scripcarul de pe acoperiș”, „Voievodul Țiganilor”, „Liliacul” etc; Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești are, de asemenea, în programul curent spectacole de operetă și cabaret ca „My Fair Lady” sau „Bonjour, Paris”. Nu în ultimul rând, la Târgoviște, viața muzicală este marcată de implicarea marelui tenor Florin Georgescu, strălucit ambasador al Operetei, care, în calitate de dascăl, modelează tinerii în spiritul muzicii de calitate.
Așadar, în ciuda unor opinii răutăcioase care consideră acest gen artistic depășit, grăbindu-se „să-i cânte prohodul”, Opereta, alături de Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, Opera Comică pentru Copii și celelalte instituții de profil din România, oferă publicului reprezentații încântătoare, de natură a bucura sufletele.

HORAȚIU MĂNDĂȘESCU