Tradiţii şi obiceiuri în luna lui Brumar

Tradiţii şi obiceiuri în luna lui Brumar

„Cel dintâi lucru la care aspiră un curent nou, ce luptă împotriva tradiţiei, este de a-şi crea o tradiţie” (Lucian Blaga)

Obiceiul defineşte repetarea unor evenimente sau practici, în timp ce tradiţia se referă la conservarea unui model promovat.
La români, obiceiurile calendaristice sunt bogat reprezentate în folclor, fiind legate de munca ţăranului desfăşurată în cadrul ei natural, iar obiceiurile religioase sunt un prilej de manifestare a bucuriei, recunoştinţei, a credinţei în Divinitate.

Sunt momente de apropiere între oameni de toate vârstele, dar şi momente de purificare spirituală.
Tradiţia, pentru poporul român, este moştenirea unei experienţe de două mii de ani, păstrată cu înţelepciune, ce ne ajută, astăzi, să depăşim traumele acestei civilizaţii atât de agitate. Se spune că „un popor fără tradiţie este un popor fără viitor”. Tradiţiile poporului român sunt frumoase şi mistice şi merită să le cunoaştem.
Popular, luna noiembrie se mai numeşte Brumar sau Promorar, pentru că este vremea brumei şi a promoroacei. Se mai numeşte Vinar pentru că acum mustul se transformă în vin, licoarea beţiilor rituale închinate cândva zeului Dionysos.
La 8 noiembrie este o sărbătoare mare – Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, numită în calendarul popular Arhanghelii. În satele româneşti sărbătoarea ţine trei zile, 8-10 noiembrie, considerat timp sacru în care femeile împart de pomană, aprind lumânări şi îndeplinesc rânduiala cuvenită Moşilor de Arhangheli. Cele trei zile de sărbătoare sunt numite astfel: prima zi „Capul Arhanghelului”; a doua „Mijlocul său” iar a treia „Coada Arhanghelului”.
În multe sate, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt veneraţi drept patroni ai casei, iar potrivit tradiţiei ei sunt păzitori ai oamenilor şi însoţesc sufletele morţilor la Judecata de apoi.
11 noiembrie este sărbătoarea Sfântului Mina şi reprezintă cinstea şi dreptatea. Este numită şi „sărbătoarea tâlharilor”, sărbătoare ce se desfăşoară cu ajutorul unor practici magice într-un mediu ezoteric. Sfântul Mina este numit şi biruitorul tâlharilor iar ziua este cinstită şi de hoţi, fiind singura zi din an în care aceştia nu fură, de teama pedepsei divine.
În credinţa populară această zi este respectată şi de păgubiţii care îi cer Sfântului Mina ajutor la prinderea tâlharilor.
La 13 noiembrie credincioşii ortodocşi sărbătoresc Lăsatul Secului pentru Postul Crăciunului.
Este ultima zi până la sărbătoarea Naşterii Domnului când se mănâncă „de dulce”: carne, ouă, lactate şi se consumă băuturi alcoolice. Potrivit tradiţiei, în seara acestei zile, la masa sărbătorească, se adună prietenii şi rudele familiei. În timpul postului nu se fac nunţi.

Lăsatul Secului de Dulcele Toamnei este zi de hotar ce deschide o perioadă marcată de o intensă sacralitate.
La o săptămână de la Începutul Postului Naşterii Domnului, 21 noiembrie, creştinii ortodocşi cinstesc Sărbătoarea Luminii, care aminteşte de momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de trei ani, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim. În tradiţia populară sărbătoarea este cunoscută sub numele de Vovidenia sau Ovidenia, când comorile ascunse ard cu flacără albastră, cerurile se deschid, fetele îşi pot vedea ursitul, iar femeile dau de pomană lumina de veci. Pentru noaptea dinaintea Sfântului Andrei, românii au tradiţii unice care s-au transmis de la daci. În credinţa poporului român, în noaptea de Sfântul Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Se mai spune că ei dansează pe la răspântiile drumurilor, până la cântatul cocoşilor.
Toate gospodinele iau măsuri de apărare împotriva strigoilor: se ung pe frunte cu usturoi; pe piept; pe spate şi la încheietura trupului. Ung ferestrele, uşile, scările, hornurile, clanţele uşilor.
Noaptea de Sfântul Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji şi farmece.
Ajunul de Sfântul Andrei este important pentru fetele nemăritate care aşteaptă venirea serii ca să-şi poată afla ursitul folosind diferite ritualuri tradiţionale, cum ar fi: îşi pun la cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că cineva le ia, atunci sigur se vor mărita.
Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi ziua Lupului sau Gadinetul Şchiop. Se credea că lupul, în ziua de 30 noiembrie, devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu mai scapă dinaintea lui. De aici credinţa că „îşi vede lupul coada”. Ziua se serbează prin nelucrul în casă, ca să nu strice lupii vitele. Ca să se apere gospodăria de lupi, se obişnuieşte şi astăzi la ţară să se ungă ţăruşii de la poartă, ferestrele şi pragul uşilor cu usturoi. În unele zone se ung cu usturoi chiar şi fântânile. Gospodarii mai fac şi o cruce de ceară pe care o lipesc la vite, însă numai la cele de parte bărbătească: boi, berbeci, armăsari, ţapi şi anume pe cornul din dreapta.
În noaptea de Sfântul Andrei se spune că toate animalele vorbesc, dar cine le ascultă ce spun, moare.
La miezul nopţii se Sfântul Andrei se deschid cerurile.
Pentru a face previziuni asupre vremii şi a recoltei, bătrânii pun în podul casei 12 cepe ce corespund lunilor anului, pe care le vor analiza în ziua Crăciunului.
Dacă în noaptea dintre 29-30 noiembrie cerul e senin şi luna plină, iarna va fi cu moină; o noapte întunecată prevesteşte o iarnă grea. Se mai obişnuieşte să se pună o crenguţă de măr în apă şi dacă va înflori până la Sfântul Vasile (1 ianuarie) anul ce vine va fi unul roditor.

„Degeaba păstrezi tradiţiile, dacă nu le cunoşti originea şi nu le înţelegi” (Viorel Vintilă)

RODICA SUBŢIRELU