UMANUL ÎN AREALUL ROMÂNESC

UMANUL ÎN AREALUL ROMÂNESC

Trăim o epocă violentă, tensionată, contradictorie, în care banul dictează peste tot în lume, inclusiv în România. Faptele sociale şi politice ne asaltează la tot pasul cu o agresivitate extremă. Forţele obscure acţionează dezlănţuit şi concertat împotriva omenirii prin diverse mijloace: războaie, terorism, chimicale, infestarea aerului şi apei, distrugerea florei şi faunei. Exploatarea iraţională a resurselor solului şi subsolului, răspândirea de boli, înfometare etc.
Într-o lume umbrită de fenomenele menţionate, transpar raze de lumină care, prin umanism şi cultură, pot contrapune atitudini şi acţiuni împotriva mecanismelor malefice ale întunericului.
România secolului XXI trăieşte o perioadă agitată, plină de paradoxuri, în care valorile autentice precum familia, tradiţia, credinţa, cultul strămoşilor etc se află în confruntare deschisă cu inamicul numărul 1 – banul, în stare să acapareze totul, chiar şi sufletul omului.
Într-o societate ca a noastră, familia a rămas şi încă mai este (cât o mai fi) celula de bază în jurul căreia gravitează întreaga suflare omenească în vechea şi buna tradiţie carpato-dunăreană.
În pofida tuturor vicisitudinilor vremurilor rămânem întotdeauna în familie (soţi, copii, părinţi, bunici etc). Fiecare din noi vrea să trăiască liniştit, în sânul familiei, înconjurat de cei dragi, să-şi crească copiii, să-i întreţină pe cei bătrâni şi să asigure urmaşilor un viitor cât mai fericit. Aceasta este deviza majorităţii românilor şi, în jurul ei, construim toată viaţa, trudind din greu pentru înfăptuirea acestor deziderate.
Ne amintim cu drag de anii copilăriei şi adolescenţei, când, indiferent de greutăţile vremii, nu duceam „grija zilei de mâine”, neavând pe umeri povara responsabilităţii pentru traiul zilnic al familiei.
Nimeni nu poate şterge din memorie acele clipe minunate petrecute în familie în perioada sărbătorilor creştine, în special de Crăciun, când, cu toţii strânşi împrejurul bradului împodobit, ascultam colinde (prohibite până la Revoluţie) şi-l aşteptam pe Moş Gerilă cu daruri, bucurându-ne la cele mai neînsemnate obiecte, oferite însă din suflet apropiaţilor.
Magia Crăciunului este unică şi face parte din existenţa noastră afectivă.
Nu este de mirare că, în prezent, case ţărăneşti, covoare florale, haine ţesute, biserici şi alte lăcaşuri de cult vechi, serbări câmpeneşti, târguri de produse alimentare şi manufacturiere, obiceiuri şi tradiţii româneşti stârnesc admiraţia şi interesul vizitatorilor de peste hotare, apreciind la superlativ valoarea spirituală a acestora.
Un alt element de maximă semnificaţie pentru spiritualitatea românească îl constituie cultul strămoşilor şi omagierea EROILOR NEAMULUI. Spre exemplu, de ziua Înălţării Domnului, românii îşi slăvesc eroii, prilej cu care, în toate localităţile ţării, se desfăşoară manifestări dedicate comemorării celor care s-au sacrificat pe altarul patriei. În biserici sunt pomeniţi cei care şi-au dat jertfa supremă, constituind pildă glorioasă pentru locuitorii obştii.
Toate evenimentele – fericite sau triste – la care participă românii (nunţi, botezuri, înmormântări etc) sunt însoţite de slujbe religioase, în cadrul cărora aceştia îşi arată recunoştinţa faţă de cele sfinte. Credinţa este ultima redută de apărare în calea vrăjmaşilor din afară sau din interior care, prin mesaje false şi diversiuni subtile, urmăresc compromiterea idealurilor naţionale, distrugerea familiei, îndepărtarea de la tradiţii şi obiceiuri, căderea în păcat şi transformarea într-o entitate amorfă uşor de biruit şi manipulat.
Avem o ţară frumoasă şi bogată, binecuvântată de Dumnezeu, cu o natură magnifică pe care poporul a iubit-o dintotdeauna. Este binecunoscută dragostea românilor pentru flori, animale şi pentru tot ce este viaţă, circumscrisă tradiţiilor noastre milenare.

Un simţământ aparte, intraductibil şi reflectat (cum nimeni alţii n-o pot face) în opere de artă (în special muzică şi poezie), este dorul şi, cu precădere, dorul de ţară. Cei care din varii motive (de regulă, economice) migrează spre alte zări lasă în urmă regrete, lacrimi, suferinţă şi un dor mistuitor care se resimte reciproc: dorul celor de aici faţă de cei plecaţi şi dorul celor plecaţi pentru cei rămaşi în ţară. Registrul trăsăturilor pozitive care caracterizează fibra morală românească include şi alte componente specifice, regăsite în comportamentul general al semenilor noştri: ÎNŢELEPCIUNEA exprimată în proverbe, pilde şi zicători; VESELIA molipsitoare, entuziasmul debordant şi optimismul incurabil sintetizate în sintagma „HAZ DE NECAZ”; CULTURA PETRECERII ŞI CHEFULUI cu multiplele sale forme de manifestare (bairamul, zaiafetul, sindrofia, chermeza, paranghelia, ceaiul dansant, benchetuiala, dezmăţul, festinul, chiolhanul etc) sau CULTUL PENTRU PRIETENIE, acest simţământ nobil, greu de explicat în vorbe şi nu în ultimul rând LUPTA PENTRU LIBERTATE şi INDEPENDENŢA – ca un corolar ce traversează întreaga istorie a poporului român.
Toate aceste valori morale şi spirituale ne-au ţinut în priză de-a lungul timpului. Regimul comunist de sorginte bolşevică, instaurat după cel de-Al Doilea Război Mondial, care a procedat la asasinarea elitelor intelectuale, politice, militare româneşti, nu a putut distruge în totalitate tradiţiile, obiceiurile, cultura şi credinţa
românilor, care de fiecare dată au renăscut din propria cenuşă. Şi asta pentru că, spre deosebire de alţii, noi promovăm valori autentice, în acord cu simţirea umană, de mare efect spiritual, cu rădăcini străvechi şi călite în timp.
Numai că, atenţie, într-o lume a globalizării, informatizării, corupţiei şi profitului cu orice preţ, există riscul ca valorile menţionate să se degradeze treptat şi să conducă la decăderea societăţii, motiv pentru care criza morală la care asistăm trebuie stopată urgent şi combătută ferm şi prin toate mijloacele.
Salvarea poate veni doar prin cultură, tradiţii, umanitate şi celelalte valori naţionale la care românii – când vor – sunt experţi.

HORAŢIU MĂNDĂŞESCU