VACCINAREA POPULAŢIEI RECEPTIVE LA RUJEOLĂ – O MARE URGENŢĂ

VACCINAREA POPULAŢIEI RECEPTIVE LA RUJEOLĂ
– O MARE URGENŢĂ –

Proiectul Legii Vaccinării, redactat și pus în dezbatere publică, nu va putea opri în timp optim actuala epidemie de rujeolă și decesele pe care le provoacă, pentru că va dura prea mult până când aceasta va deveni operantă și pentru că nu prevede măsurile eficiente care sunt necesare pentru a stopa lanțul epidemiologic „aflat în plină desfășurare”.
Efectele acestui „Proiect de lege” se vor vedea abia după circa un an de la adoptare, cum se prevede în „Lege”, adică abia atunci este termenul pentru copiii nevaccinați, în prezent încadrați în colectivităţi instructiv – educative, să încheie programul de vaccinare, dacă părinții vor fi de acord. Și dacă nu vor fi de acord? În acest interval de timp epidemia se va amplifica și decesele ajunse în prezent la 31, dintre persoanele care nu au fost vaccinate în proporție de peste 96%, se pot tripla, depășind cu mult victimele de la tragicul eveniment din Clubul Colectiv. Și într-un caz și în altul au murit persoane nevinovate, în special tinere și predominant copii în cazul nevaccinarii.
Cauza principală a epidemiei de rujeolă din ultimele luni din România este existența unei populații numeroase de persoane receptive, care se pot îmbolnăvi, pentru că nu s-au vaccinat, sau au fost vaccinate incomplet (numai la 11 luni, nu și la 6 ani). Această populație receptivă pentru rujeolă, adică nevaccinată, este mult sub procentul de cel puțin 95% din populație, cum recomandă OMS (Organizația Mondială a Sănătății). În România, copiii vaccinați, inclusiv pentru rujeolă, reprezintă abia 75%-50% din populația pediatrică și chiar sub 50% pentru unele zone. Dacă în ultimii ani s-au născut circa 155.000 – 160.000 copii /an, în ultimii patru ani s-au născut circa 600.000 copii. Dintre aceștia, între 25% și 50% sunt nevaccinați, adică între 150.000 și 300.000, la care se adaugă și alți copii din anii precedenți. Ori până acum s-au îmbolnăvit peste 7000 persoane. Mai sunt sute de mii nevaccinați, deci receptivi pentru a face boala și la circa 4,5% din aceștia poate să survină decesul, cum s-a întâmplat până acum. Cine poartă răspunderea pentru această situație și mai ales pentru decesul atâtor persoane nevinovate, în special copii? Acest lucru nu este abordat în Proiectul Legii Vaccinării. Cauzele directe sunt mai multe. Voi nominaliza doar pe cele mai importante: Neprezentarea copiilor pentru efectuarea vaccinărilor din „Calendarul Vaccinărilor stabilite de Ministerul Sănătății” ca fiind obligatorii pentru a păstra o bună sănătate individuală și o bună sănătate publică. Din acest „calendar” face parte și rujeola, care poate determina forme grave de boală și chiar decesul, dacă copilul sau persoana respectivă, indiferent de vârstă, nu este vaccinată. Singura soluție pentru a evita evoluția nefavorabilă a unui copil bolnav de rujeolă este vaccinarea.
Aprovizionarea necorespunzătoare cu vaccinurile necesare pentru „Calendarul Național” – mai ales din ultimii ani, pe fondul suprimării liniei de producție a vaccinurilor din Institutul prof. dr. „Ion Cantacuzino”. Campania susținută antivaccinare, care a dezinformat o mare parte din public cu privire la beneficiul vaccinărilor, efectele secundare nedorite, care sunt însă cu mult sub beneficiul vaccinării, în paralel cu promovarea altor remedii mai mult sau mai puțin fundamentate științific, care ar putea înlocui vaccinarea. Această campanie împotriva vaccinării populației pediatrice din România a fost și este dusă de persoane fără nici o calificare medicală, dar și de către unii medici. S-au alăturat acestora și o parte a mass-media: radio, televiziuni, presă, rețele de socializare on-line.
În România sunt legi care nu permit practicarea activităților medicale fără avizul de liberă practică din partea Colegiului Medicilor.
Promovarea vaccinării, parte a practicii medicale, se referă la măsurile de prevenire a unor boli grave, ucigătoare, care pot fi prevenite sau atenuate prin vaccinare. Este vorba de profilaxia bolilor care aparține mai multor specialități medicale, inclusiv pediatriei, dar în special epidemiologiei.
Ce caută persoane fără nici o specializare în medicină în campania antivaccinare, și ea parte a practicii medicale?
Cei care veghează la respectarea legilor nu au nimic de spus despre această situație?
În privința medicilor care nu promovează vaccinarea există reglementări ale Colegiului Medicilor.
Problema esențială care se pune acum este cum se poate opri epidemia de rujeolă? Aceasta trebuie oprită cât mai urgent, nu peste un an, prin măsuri care să întrerupă cât mai repede „lanțul epidemiologic” care întreține și amplifică actuala epidemie. Lanțul epidemiologic este reprezentat de trei elemente în cazul rujeolei: Sursa de infecție reprezentată de persoanele bolnave aflate în diverse stadii ale bolii: invazia, perioada de stare și stadiul de remisiune. Aceste persoane pot transmite virusul rujeolei, deci boala, către persoanele receptive, care sunt cele nevaccinate.
Calea de transmitere, reprezentată de contactul direct cu persoana bolnavă a unei persoane receptive la boală prin nevaccinare. Calea principală de transmitere a virusului între cele două persoane este calea aerogenă alături de contactul direct.

Masa de persoane receptive sunt cei nevaccinați.
Pentru oprirea epidemiei trebuie să se acționeze de urgență pe cele trei componente ale lanțului epidemiologic. Persoanele bolnave, după diagnostic, se izolează obligatoriu în spitalele de boli contagioase până la vindecare, indiferent de forma clinică, pentru a evita contaminarea altor persoane și pentru tratament și monitorizarea evoluției.
Calea de transmitere aerogenă și contactul direct impun măsuri de evitare a persoanelor nevaccinate a contactului cu colectivitatea, adică nu vor fi admiși în creșe, grădinițe, școli, universități, locuri de joacă, antrenamente și competiții sportive, întruniri publice, înainte de vaccinare. Deci mai întâi vor fi vaccinate și apoi aceste persoane receptive pentru boală, respectiv pentru rujeolă, vor fi admise în colectivitate.
Este cunoscut de mult în medicină rolul contactului cu colectivitatea al unui copil ca fiind principala cauză de îmbolnăviri repetate cu o boală contagioasă respiratorie care are principala cale de transmitere calea aerogenă, așa cum se întâmplă și în cazul rujeolei. Aceasta este de altfel și recomandarea OMS în cazul rujeolei, afirmată recent de doamna Szuzana Jakab, reprezentantul OMS pentru regiunea Europa, care în vizita făcută în România în luna aprilie a.c. a recomandat ca admiterea în unitățile de educație și învățământ să se facă numai după efectuarea vaccinării și nu anterior. Nerespectarea acestei legi epidemiologice va face ca actuala epidemie de rujeolă să continue și să facă noi victime. S-a creat o problemă falsă, considerându-se o încălcare a dreptului la învățătură pentru un copil o asemenea măsură epidemiologică. Dar dreptul la sănătate și viață prevăzut la articolul 34 din Constituție nu este încălcat dacă procedăm altfel? Copiii decedați din cauza rujeolei pentru că nu au fost vaccinați aveau și ei dreptul la învățătură! Cum se va realiza acest drept acum, când nu mai există, pentru că nu au fost vaccinați împotriva rujeolei? Cine poartă răspunderea? Cele două drepturi fundamentale ale copiilor, la sănătate și viață și, respectiv, la învățătură, nu numai că nu sunt divergente, antagonice, cum au fost prezentate de demnitari importanți pentru a justifica lipsa lor de decizie corectă, ci sunt chiar convergente. Ele trebuie respectate deopotrivă și realizate amândouă. Pentru aceasta trebuie să intervină legea și, evident, responsabilitatea și decizia politico – administrativă în emiterea și respectarea legilor.
Masa receptivă sunt copiii și adolescenții nevaccinați.
La aceștia trebuie să înceapă de urgență vaccinarea începând de la vârstă de 7 luni, cum s-a procedat și la epidemia precedentă de rujeolă, și a doua inoculare la cei cu vârstă între 6 și 9 ani la care s-a efectuat prima vaccinare la 11 luni.
Evident, trebuie asigurat vaccinul necesar.
Trebuie în permanență să avem în vedere că legile epidemiologice impun acest protocol de abordare a unei asemenea epidemii cum este cea de rujeolă în prezent în România. Și mai trebuie avut în vedere că obiectivele majore sunt două, deopotrivă de importante : sănătatea și viața persoanei și sănătatea publică. Aceste obiective trebuie ocrotite și realizate de lege, inclusiv de Legea Vaccinării, parte din Legea Sănătății. Obligativitatea vaccinării copiiilor nu este expresia unei structuri statale politico – administrative dictatoriale, pentru că derivă din necesitatea apărării sănătății nu numai a individului ci mai ales a apărării și conservării sănătății publice. De sănătatea publică depinde însăși suveranitatea, prosperitatea și independența națională.
Răspunderea pentru eventuale consecințe nedorite ale vaccinării, extrem de rare astăzi, când avem la dispoziție vaccinuri moderne, în consens cu descoperirile științei actuale, trebuie să și-o asume atât autoritățile, prin corectitudinea achiziției de vaccinuri moderne și realizarea corectă a vaccinării, cât și de către părinți și de cei care asigură tutela legală a copiilor vaccinați. Pentru eventuale efecte secundare, autoritățile medicale vor asigura asistență medicală și sprijinul necesar, ceea ce este prevăzut și în actualul Proiect al Legii Vaccinării.

Prof.univ.dr. IOAN GHERGHINA
Vicepreşedinte Societatea Română de Pediatrie.
Director al Departamentului de Sănătate şi Politici de Educaţie Sanitară
al „ADER-om între Oameni” şi al „Federaţiei Societatea Civilă Românească”