22 Decembrie…

O zi sfântă, deosebită și specială în calendarul nostru românesc!

În urmă cu treizeci și patru de ani, data de 22 Decembrie 1989, era într-o zi de vineri iar anul acesta este la fel, tot vinerea!

Da, pentru că, eroii noștri martirizați atunci, în vinerea mare a neamului nostru au înviat în duminica biruinței noastre: vieții asupra morții și a libertății asupra robiei!

Da, iar în toată această perioadă de acum, noi ne rugăm, pentru ei, ca Dumnezeu să-i învrednicească de lumina cea neapusă și neînserată a Slavei Sale celei cerești și veșnice!

Că, destul au stat în întunericul ideologiei atee, ei, care au strigat că „Dumnezeu este cu noi!”

Și, da, mai trebuie să facem (încă) ceva: să (le) respectăm/cinstim și prețuim demersul pentru care au ieșit atunci, ei, cu piepturile goale (dar, de fapt, pline) în fața tancurilor, mașinilor blindate și (a) gloanțelor!

Care obiectiv?

Acela al întreținerii, păstrării și cultivării libertății, dobândită, în acele zile, cu atâta jertfă și sacrificiu, cu prețul vieții atâtor eroi, care, l-au mărturisit, atunci, pe Dumnezeu, în Rugăciunea domnească „Tatăl nostru”!

Da, ei au crezut, cu convingere și (cu) tărie că, „vom muri și vom fi liberi”, și au mai conștientizat (încă) ceva: că în fața morții, în fața vieții și a libertății, noi, toți suntem egali sau, cel puțin, așa ar trebui să fie!

Dacă 1 Decembrie este ziua noastră națională, a României (re)întregite, 22 Decembrie este ziua României, dezrobite și eliberate, de sub jugul comunist și, atenție: ea, astfel trebuie să fie și, să rămână: liberă, dezrobită, independentă și, deci, neatârnată!

Altminteri, zădarnică este jertfa/moartea lor, zădarnică viața și existența noastră!

Dumnezeu să-i ierte, să-i așeze cu drepții și să-i numere cu sfinții și (cu) aleșii Săi!

Pomenirea lor din neam în neam, în vecii vecilor!

Iar pe noi, cei rămași, încă, (pe) aici, să ne întărească, să ne miluiască și să ne mântuiască! Amin!

Stelian Gombos
steliangombos.wordpress.com