„Taina Sfântului Munte Athos o cunoaște numai Dumnezeu”

„Taina Sfântului Munte Athos o cunoaște numai Dumnezeu”

VICTORIA MILESCU ÎN DIALOG CU
PĂRINTELE GHEORGHE NEAGOE

Părintele iconom stavrofor Gheorghe Neagoe, care slujeşte la biserica „Miron Patriarhul” din Bucureşti, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, ctitorită de regina Maria, este o prezenţă constantă la evenimentele culturale în general, dar mai ales la cele literare, fiind un prieten apropiat al scriitorilor, pe care îi respectă, a căror operă o preţuieşte şi o promovează. De curând, dânsul s-a întors de la Sfântul Munte Athos, din Grecia, prilej de a ne împărtăşi câteva impresii despre acest loc sfânt şi tainic.
– Pentru început, părinte Gheorghe Neagoe, vă rog să aveţi amabilitatea să ne spuneţi a câta călătorie la Sfântul Munte Athos este cea din acest an, 2017?
– În primul rând, vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele sincere și frumoase adresate mie. Personal, vă mărturisesc că și eu vă consider pe toți fii buni ai lui Dumnezeu și ai Bisericii noastre Ortodoxe. La prima întrebare adresată, vă răspund cu simplitate și modestie că nu este pentru prima dată când merg în Sfântul Munte, ci am fost de multe ori.
– Ce sentimente vă încearcă atunci când ajungeţi şi păşiţi în acel spaţiu încărcat de istorie şi jertfă creştină? Există o taină a Sfântului Munte Athos, zis şi Grădina Maicii Domnului?
– Aici, vă răspund prin câteva fraze: sentimentele mele tainice, lăuntrice, duhovnicești nu se pot explica prin cuvinte. Taina Sfântului Munte Athos o cunoaște numai Dumnezeu. Că, într-adevăr, este Grădina Maicii Domnului, o știm cu toții. De fapt, Maica Domnului plecase spre Cipru, împreună cu Sfântul Apostol Ioan și alții ca să-l vadă pe episcopul Lazăr – cel înviat a patra zi din morți, prietenul Mântuitorului Iisus Hristos și fratele lui Marta și Maria, după cum ne spune Evanghelia din sâmbăta lui Lazăr, din postul mare. Din cauza unei furtuni puternice, corabia și-a schimbat drumul și, prin pronia Bunului Dumnezeu, a fost salvată din Marea Egee și îndreptată spre această peninsulă, care era locuită de păgânii vremii, pe care i-a încreștinat și l-a rugat pe Mântuitorul Iisus Hristos să i-o dăruiască, de aceea ea se numește „Grădina Maicii Domnului”.
– Între cele 20 de mănăstiri şi 12 schituri, există şi o oază românească reprezentându-ne credinţa milenară, schitul Prodromu. Prezentaţi-ne în câteva cuvinte schitul Prodromu, aflat sub binecuvântata aureolă a Sfântului Ioan Botezătorul.
– Schitul românesc Prodromu, cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul (Al Înaintemergătorului), se află în pustia Viglei, din sud-estul peninsulei athonite, prin profeția Cuviosului Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. El ține de mănăstirea Marea Lavră construită de Sfântul Atanasie Athonitul, care în toate posturile se retrăgea într-o peșteră, aflată lângă schit, ulterior aceasta devenind Paraclis unde pelerinii coboară sute de trepte pentru a se închina și a se ruga lăsând acatiste pe care un călugăr grec le citește. Schitul românesc Prodromul s-a construit între anii 1852-1866 de ieroschimonahul Nifon Ionescu și ucenicul său, ieroschimonahul Nectarie. Arhitectura schitului este bizantină, de o frumusețe rară. El este construit în forma Crucii, iar restaurarea picturii vechi și executarea picturiii noi s-a efectuat între anii 1998-2000 de către restauratorul Ioan Chiriac, pictorul bisericesc Vasile Carp din România și ierodiaconul Matei Andriuca, ce slujea în schit. Pictura, de o frumusețe uluitoare, nu poate fi descrisă; toți sființii pictați parcă vorbesc cu tine, îndemnându-te la rugăciune și cugetare către Dumnezeu și sinele tău. Arhimandritul Petroniu Tănase, care era stareț în anul 1984, a început lucrările de consolidare și restaurare pentru biserica mare, făcute de arhitectul român Mihai Anania Tarcău și încheiate în anul 2015 de starețul Arhimandrit Atanasie Floroiu.
În schit se intră prin gangul Clopotniței, iar prima pictură a fost făcută între anii 1864-1866 de pictorul zugrav Dimitrie Theodorescu din orașul Buzău. Schitul românesc Prodromu s-a sfințit pe 21 mai 1866, de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, de către Prea Sfințitul Arhiereu Isaia Dioclias din Iași, Protosinghelul Sofronie Vârnav și Nifon, starețul de atunci al schitului. La parter se găsesc mai multe chilii unde se odihnesc călugării dar și pelerinii care vizitează schitul. Tot aici se află trapeza sau sala de mese, arhondaricul, unde fiecare pelerin primește la venire cafea, uzo și o bucată de rahat după tradiția Sfântului Munte, magazinul cu obiecte bisericești – icoane, cărți, tămâie etc. și cancelaria părintelui stareț Atanasie. La etajul 1, de asemenea, se găsesc chilii pentru călugări și pelerini și o sală de protocol unde sunt primite oficialitățile din țară și străinătate. Aici se află Cartea de oaspeți a schitului românesc, veche din anul 1880.
În spatele bisericii se găsește biblioteca schitului, unde se păstrează peste 5.000 de cărți scrise în limbi diferite, printre care și peste 200 de manuscrise în chirilică. Tot aici se află prescurăria și pităria. Există o ieșire din schit care duce la Paraclisul cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, apoi osuarul, cu sute de oseminte ale călugărilor care au slujit aici, un cimitir mai mic unde sunt înmormântați cei care au plecat la Domnul, dar și o grădină foarte mare de legume și zarzavaturi precum și o vie.
– Se știe că aici au viețuit, în timp, mii, apoi sute de călugări. Câți călugări mai sunt acum? Care este viața acestora?
– Sunt peste 50 de călugări, 13 ieromonahi, 3 diaconi și părintele stareț Atanasie. Viața lor este în totalitate închinată lui Dumnezeu și Maicii Domnului, prin jertfa pe care o fac zilnic, prin ascultarea pe care o primesc de la stareț, prin munca depusă zilnic și slujirea sfintelor slujbe, iar pauza lor de odihnă este limitată, numai câteva ore se pot odihni. O zi din viața unui călugăr al schitului se desfășoară astfel: la ora 1 noaptea, sunt treziți din somn prin tragerea clopotelor, își fac canonul până la ora 2.00, iar apoi participă la slujba Utreniei și a Sfintei Liturghii. După aceea servesc masa, participă la diverse activități de obște, iar la ora 16.00 se întorc la slujba Vecerniei, a Pavecerniței și a Acatistului Bunei Vestiri. De la ora 20.00 se odihnesc până la ora 1.00.

– Cum a fost întâlnirea cu egumenul Schitului Prodromu, ieromonahul Atanasie Floroiu? Este duhovnicul dumneavoastră? V-ați spovedit? V-ați împărtășit? Ați slujit Sfânta Liturghie?
– Reîntâlnirea cu duhovnicul meu a fost minunată, greu de explicat în cuvinte.
Să mă ierte părintele stareț Atanasie pentru ceea ce simt și spun despre sfinția sa. Este în primul rând un om deosebit, modest, retras, trăitor și rugător, foarte inteligent și bun organizator. A construit foarte multe chilii, a reparat ce trebuia să fie reparat, a îmbunătățit prin dragostea sa viața tuturor celor ce sunt sub ascultarea sa. Nu a uitat și nu va uita niciodată țara nostră, pe care o iubește. Pe toți cei ce vin în pelerinaj îi binecuvântează, iar cu blândețea sa sufletească le dă tărie și îi încurajează ascultându-i, dându-le putere să treacă mai ușor prin momentele grele ale vieții.
Da, m-am spovedit și împărtășit, iar cu binecuvântarea părintelui stareț, am slujit cu alți preoți și ieromonahi Sfânta Liturghie, iar singur am săvârșit Acatistul Bunei Vestiri în fața Icoanei făcătoare de minuni „Prodromița“. A fost o mare bucurie sufletească și o trăire lăuntrică duhovnicească unică.
– Am auzit despre vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, „Prodromița”. Ce alte icoane făcătoare de minuni mai adăpostește schitul?
– Într-adevăr, avem Sfânta Icoană făcătoare de minuni „Prodromița”, pictată de renumitul Iordache Nicolau în anul 1863, la Iași, dar chipul Maicii Domnului și al pruncului Iisus Hristos s-au îndreptat și zugrăvit singure prin lucrarea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Icoana „Prodromița” a făcut multe minuni și va mai face încă multe altele. Ea este prăznuită în ziua de 12 iulie în fiecare an.
Celelalte icoane sunt: icoana veche făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul, icoana Maicii Domnului Apărătoarea de foc, care a scăpat schitul, prin minune, de foc, icoana Sfinților Trei Ierarhi, icoana Sfânta Antipa și icoana Sfântului Munte. Tot în biserică avem sfintele moaște: o părticică a Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântului Mucenic Haralambie și Trifon, Sfântului Ierarh Modest al Ierusalimului, Sfântului Nil Izorâtorul de mir, Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, Sfântului Arhidiacon Ștefan, Sfintei Mucenică Varvara, Sfântului Ioan Gură de aur, Sfântului Grigorie Teologul, Sfinţii Doctori fără de arginți Cosma și Damian, Sfânta Antipa.
– Noi, scriitorii, v-am încărcat cu cărţi pentru biblioteca schitului. Cum a fost primită această donaţie de suflet românesc transcris în minunata noastră limbă strămoşească?
– Toate cărțile pe care mi le-ați dat, personalizate, cu semnătura fiecăruia și numărul de telefon, precum şi revistele: „Cronica timpului”, „Arena literară”, „ProArme”, „Independența română” a Fundației Literar- Istorice „Stoika”, dar și cărțile primite de la Editura Coresi și Editura Niculescu au fost primite cu mare bucurie de părintele stareț Atanasie. Secretarul său le-a înregistrat pe toate și le-a dus în biblioteca schitului, unde vor rămâne până la sfârșitul veacului. Părintele este mare iubitor de cultură, și sființia sa v-a trimis prin mine iconițe, tămâie și, bineînțeles, mulțumirea și binecuvântarea sa. Așteaptă cu nerăbdare, când voi merge iarăși în luna aprilie sau în mai, cu maestrul Dan Puric și, bineînțeles, cu fiul meu duhovnicesc, Liviu, să primească noi cărți și reviste ilustrând activitatea noastră culturală din fiecare lună la biserica „Miron Patriarhul”, ctitorită de Regina Maria.
– Ce alte mănăstiri din acest spațiu ați vizitat? Care v-a impresionat cel mai mult?
– Am vizitat 18 mănăstiri din 20 și 2 schituri din 12. Toate m-au impresionat, dar aș aminti câţiva domnitori români care au ctitorit, restaurant sau ajutat mănăstiri de aici: domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, a restaurat Mănăstirea Zografu (bulgărească) și alte mănăstiri; domnul Valahiei, Neagoe Basarab, a restaurat din temelie Mănăstirea Cutlumuș, numind-o Marea Lavră Românească, și este cel mai important dintre ctitori, care a ajutat toate mănăstirile; domnitorul Mihai Viteazul a ajutat Mănăstirea Simonopetra; domnitorul Alexandru Lăpușneanu a ajutat cu sume importante recuperarea datoriilor Sfântului Munte; Sfântul Paisie Velecicovschi a înființat Schitul Sfântul Prooroc Ilie și a tradus numeroase cărți din limba greacă în slavonă, inclusiv Filocalia; Petru Rareș, Radu de la Afumați și alți domnitori au ajutat mănăstirile cu donații foarte mari. Dintre mănăstirile și schiturile vizitate, toate unice în felul lor, aș aminti aici doar câteva: Mănăstirea Marea Lavră construită de Sfântul Atanasie Athonitul, în care se află sfintele sale moaște, într-un sicriu din marmură acoperit cu geam, el fiind complet întreg; lângă mănăstire există izvorul cu apă sfințită al Sfântului Atanasie.
Izvoarele secând și nemaiavând apă de băut, s-a rugat Maicii Domnului cerându-i ajutor. Aceasta i-a arătat locul, spunându-i să facă semnul crucii, cu toiagul său, în stâncă, și imediat din acel loc a izvorât apă; Mănăstirea Iviron, unde se găsește sfânta icoană Portărița, care a venit singură pe mare, iar când va părăsi Sfântul Munte prin proorocirea Sfântului Nil Izvorâtorul de mir, vor pleca și călugării; la această mănăstire se găsesc peste 100 de sfinte moaște așezate în cutii de argint într-o singură cameră, la care toți pelerinii se închină, cerându-le ajutorul; Mănăstirea sârbească Hilindarul unde se găsește mormântul Sfântului Simeon din care a ieșit o tulpină mare de vie, iar din struguri și frunze se face o pastă specială folosită de către femeile căsătorite religios, care nu pot avea copii, iar prin minunea sfântului, acestea vor primi în dar prunci; Mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon, unde se găsesc foarte multe moaște, cele mai importante fiind ale Sfântul Siluam Athonitul de naționalitate rusă.
Evident că dintre toate mănăstirile și schiturile vizitate, cele două schituri românești Prodromu și Lacu sunt foarte frumoase și fac parte din sufletul meu de român.

– O curiozitate, să-i zicem feminină: de ce femeile nu au acces aici?
– Aceasta este porunca Mântuitorului Iisus Hristos și a Maicii Domnului. Peninsula Muntelui Sfânt Athos este unică în lume și va rămâne neschimbată. Prin hotărârea Bunului Dumnezeu și porunca Maicii Domnului ca femeile să nu intre în Athos, cei 20 de stareți ai mănăstirilor au elaborat un regulament care a fost aprobat de Patriarhia Ecumenică și Guvernul Greciei, respectând astfel porunca Maicii Domnului. Astfel, în Athos nu se găsesc decât animale de sex masculin – pisici, câini, măgari etc.
– Veți merge în fiecare an în Sfântul Munte?
– Bineînțeles că voi reveni în Sfântul Munte Athos, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu binecuvântarea Maicii Domnului și a părintelui duhovnic Atanasie, cu toată ființa și dragostea mea și, ca un umil slujitor al Bisericii noastre ortodoxe, prin Înalta Binecuvântare a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, mare iubitor de cultură. Mă voi ruga în continuare împreună cu domniile voastre, cei care participați în fiecare lună la activitățile culturale care au loc la biserica „Miron Patriarhul”, pentru finalizarea proiectului de construire a Catedralei Mântuirii Neamului și vom fi alături de Preafericirea Sa, în derularea altor proiecte. Chiar și eu, nevrednicul preot Gheorghe, mă adresez domniilor voastre să mă sprijiniți cu proiectul la care lucrez (90% este finalizat) în legătură cu construirea Așezământului social, în curtea bisericii „Miron Patriarhul”.
– Cu ce mesaj și gânduri v-ați întors acasă?
– Bineînțeles, cu mare bucurie și trăire duhovnicească și sper din tot sufletul ca răspunsurile mele la aceste întrebări, după cum am gândit și mai ales, am simțit, pentru toți cei care vor citi acest articol, să nu fie ca o curiozitate, ci răspunsurile mele să le aducă în suflet și în inima fiecăruia pacea sufletească, bucuria duhovnicească, spor și întărire în credință și chiar o schimbare prin rugăciune și trăire în urcușul spiritual spre calea desăvârșirii. Prin pelerinaje, îndemn să vizitați Sfântul Munte Athos și veți rămâne profund impresionați de frumoasele mănăstiri și schituri ce se află acolo, iar prin rugăciunile făcute către Maica Domnului veți primi împlinirea dorințelor voastre.
– Vă mulţumesc mult pentru bunăvoinţă, generozitate.
– Și eu vă mulțumesc și vă doresc din tot sufletul ca Maica Domnului să vă împlinească dorințele și să aveți cât mai multe realizări pe plan profesional și spiritual.