EDUCAREA TINEREI GENERAŢII ÎN SPIRITUL ÎNTĂRIRII RESPECTULUI FAŢĂ DE VALORILE UMANE ŞI MORALE

EDUCAREA TINEREI GENERAŢII ÎN
SPIRITUL ÎNTĂRIRII RESPECTULUI FAŢĂ
DE VALORILE UMANE ŞI MORALE

Potrivit primului articol din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, „toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”. Conceptul de drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului izvorăşte din nevoia şi dorinţa oamenilor pentru o viaţă în care demnitatea şi valoarea fiecăruia să fie respectată şi protejată.
Educaţia pentru pace şi pentru drepturile omului este o condiţie prealabilă pentru dezvoltarea conştiinţei sociale şi responsabilizării în vederea asigurării şi menţinerii respectului între oameni şi pentru oameni. Orice în jurul nostru poate fi îmbunătăţit în scopul de a obţine respect şi şanse egale pentru toţi. Este o datorie care ne revine tuturor să protejăm ceea ce există în jurul nostru şi chiar să construim, pentru că indiferenţa nu ne va ajuta să ne apărăm drepturile, ci mai degrabă va contribui la slăbirea acestora.

Aşa cum spunea Quintus Horatius Flaccus, important poet roman din epoca de aur a literaturii romane, „cred că educaţia este ceva dobândit, ceva ce preluăm de la toţi cei ce ne înconjoară. Omul poate fie educat, în orice fiinţă există ceva care permite îndreptarea ei spre ceva bun, valoros, în viaţă”. Acesta credea în “rădăcina bună a oamenilor”.
Educarea tinerei generaţii în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi toleranţei, al schimbului liber de opinii este un obiectiv care de peste un deceniu face obiectul unui parteneriat între Institutul Român pentru Drepturile Omului şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, care se concretizează prin desfăşurarea unor activităţi devenite tradiţionale: concursurile şcolare naţionale „Olimpiada de educaţie civică şi cultură civică” şi “Democraţie şi toleranţă”, cursuri de formare continuă pentru profesori şi învăţători; colocvii, simpozioane şi dezbateri pe teme privind diferite aspecte ale activităţii de educaţie pentru drepturile omului şi, nu în ultimul rând Concursul de creativitate didactică în domeniul realizării de materiale auxiliare utilizabile în educaţia pentru drepturile omului şi a unui Concurs naţional de creaţie literară şi creaţie plastică pentru elevii din învăţământul primar.

Evidenţiez câteva aspecte privind Concursul naţional „democraţie şi tolerenţă”, acesta reprezentând o formă complexă de educaţie civică în care sunt implicaţi elevii din ciclul primar şi gimnazial. Obiectivele generale ale concursului vizează asumarea rolului şi statutului de cetăţean în cadrul unei societăţi democratice, formarea şi dezvoltarea spiritului civic contructiv. În mod explicit concursul urmăreşte cunoaşterea conceptelor democraţie, toleranţă, drepturile omului, drepturile copilului, cunoaşterea reglementărilor naţionale şi internaţionale referitoare la aceste concepte, precum şi exersarea de către elevi a atitudinilor şi comportamentelor democratice, tolerante şi a spiritului civic. De asemenea, se are în vedere formarea şi dezvoltarea deprinderilor de participare la viaţa comunităţii educaţionale, formarea motivaţiei în vederea promovării şi apărării drepturilor omului şi ale copilului. Concursul s-a desfăşurat pe trei dimensiuni: teoretică(constă într-o lucrare scrisă), practic aplicativă (elaborarea unui proiect pentru soluţionarea uneia dintre problemele şcolii sau comunităţii locale căreia îi aparţin elevii, proiectul având forma unui portofoliu) şi artistică (realizarea unei lucrări plastice – desen, grafică, pictură, colaj, sculptură etc., care să ilustreze modul de soluţionare a problemei prezentate în cadrul proiectului la nivelul probei practic aplicative).
Am observat la fiecare ediţie a acestui concurs un lucru deosebit: copiii au demonstrat prin acţiunile lor derulate pentru şi în cadrul acestui concurs că societatea şi lumea în care trăim pot fi schimbate în bine, prin educaţie, perseverenţă şi încredere, dar impresionant este nivelul acestora de înţelegere, precum şi capacitatea lor de acceptare şi de implicare în rezolvarea unor situaţii delicate.
De aceea consider că educaţia – mai ales de la o vârstă fragedă – este singura modalitate prin care putem cu adevărat să schimbăm ceva în bine. Se poate şi trebuie să construim în jurul ideii de valori, să învăţăm ce înseamnă respectul, bunacuviinţă, responsabilitatea şi moralitatea încă din primii ani de viaţă pentru a fi capabili să trăim şi să evoluăm într-o societate democratică lipsită de prejudecăţi.